Negative conflict of jurisdiction in enforcement proceedings: jurisdiction assigned to debtor's domicile court, creditor's waiver of alternative venue established

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 6 februarie 2025, sub numărul x/314/2025, executorul judecătoresc A a solicitat, la cererea creditoarei B IFN S.A., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanţă nr. 0302 - 4495 din 13.05.2024 privind pe debitoarea C, pentru recuperarea sumei de 11.124 lei, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale şi cheltuielile prilejuite de executarea silită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 904 din 14 februarie 2025, Judecătoria Suceava – Secţia civilă a admis excepţia necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Suceava a debitoarei C.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3709 din 12 martie 2025, Judecătoria Iaşi – Secţia civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se aplică în situaţia în care grefierul are calitatea de reclamant. În cauză însă, doamna grefier C are calitatea de debitor, situaţie în care dreptul de a alege aparţine reclamantului (respectiv creditoarea B IFN S.A.), care poate opta fie pentru instanţa de executare competentă teritorial potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fie pentru o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava.

Or, creditoarea a optat pentru instanţa de executare competentă teritorial (instanţa de executare de la domiciliul debitoarei), iar după exercitarea dreptului de opţiune, instanţa nu are posibilitatea de a pune în discuţie necompetenţa teritorială.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu interpretarea şi aplicarea diferită a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Suceava a considerat că, faţă de calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Suceava a debitoarei C, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. impun sesizarea unei instanţe de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, în timp ce Judecătoria Iaşi a apreciat că în prezenta cauză dreptul de a alege instanţa competentă aparţine creditoarei B IFN S.A.

Înalta Curte mai constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit la distanţă nr. 0302-4495 din 13.05.2024 privind pe debitoarea C, pentru recuperarea sumei de 11.124 lei, la care se adaugă dobânzile, comisioanele şi alte sume prevăzute în titlul executoriu sau datorate în baza legii, ce vor fi calculate până la data achitării integrale şi cheltuielile prilejuite de executarea silită.

Cât priveşte competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, aceasta aparţine instanţei de executare, potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 651 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., „(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare”.

Aşadar, în procedura executării silite, dispoziţiile legale anterior evocate determină instanţa de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

În cauza pendinte, învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Suceava şi-a declinat competenţa, motivat de faptul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., debitoarea având calitatea de grefier în cadrul instanţei sale.

În această situaţie, Înalta Curte observă că în mod greşit Judecătoria Suceava şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale mai sus arătate şi calitatea de grefier a debitoarei C la acea instanţă, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată.

Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reglementează o competenţă facultativă pentru situaţia în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) este parte pârâtă în litigiu. În ipoteza acestui text de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.

În speţa pendinte, creditoarea a ales să introducă cererea chiar la instanţa la care debitoarea împotriva căreia se îndreaptă îşi desfăşoară activitatea. Or, având în vedere că a încheiat contractul de împrumut ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a pornit executarea, se prezumă faptul că aceasta cunoaşte datele personale ale debitoarei, inclusiv cele referitoare la profesia şi locul de muncă ale acesteia, precum şi că a acţionat în cunoştinţă de cauză. Prin urmare, creditoarea a ales să aibă încredere în instanţa sesizată, renunţând astfel la dreptul conferit de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad dintr-o curte de apel învecinată.

Or, câtă vreme a făcut această alegere, creditoarea nu mai poate reveni asupra ei. De asemenea, nici instanţa de judecată nu poate interveni asupra alegerii făcute de creditoare şi să dispună din oficiu declinarea competenţei.

În contextul expus, prin aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi ale art. 127 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Judecătoriei Suceava îi revine competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul debitoarei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Suceava, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2025.