Exclusive territorial competence for special protection measures: de facto residence overrides legal domicile

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor-Secţia I civilă la 25 februarie 2025, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor a solicitat, pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, instituirea măsurii de protecţie a plasamentului în regim de urgenţă, cu privire la minorul A, născut la (...), având părinți pe B și C, la asistentul maternal profesionist D, exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la persoana minorului de către asistentul maternal și exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești privitoare la bunurile minorului de către directorul general al D.G.A.S.P.C. Bihor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentința civilă nr. 20 din 26 februarie 2025, Tribunalul Bihor-Secţia I civilă a admis excepţia necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Buzău, reţinând incidenţa dispozițiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, precum şi faptul că, potrivit adresei nr. 637/2025 emise de Primăria Husasău de Tinca, familia E a părăsit localitatea la 22 februarie 2025, având domiciliul legal în comuna Măgura din judeţul Buzău.

Prin sentința civilă nr. 255 din 13 martie 2025, Tribunalul Buzău-Secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bihor, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, coroborate cu cele ale art. 27 din O.U.G nr. 97/2005 şi ale art. 87, art. 91 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. civ., precum şi faptul că, la data sesizării D.G.A.S.P.C. Bihor, minorul locuia în judeţul Bihor, neavând relevanţă că domiciliul său legal este în comuna Măgura din judeţul Buzău.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Buzău-Secţia I civilă a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Bihor-Secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanţe cu privire la noţiunea „domiciliul copilului”, la care fac referire dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 („cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului”).

Potrivit art. 27 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2005, „domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic ori, după caz, la reprezentantul legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredinţat în plasament”. În acelaşi sens, conform art. 92 alin. (1) C. civ., „domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic”. Având în vedere aceste dispoziţii legale, se reţine că, în ceea ce priveşte domiciliul copilului, interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa ambilor părinţi, dacă minorul locuieşte cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Se mai reţine că art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă, scopul urmărit de către legiuitor fiind desfăşurarea procesului la instanţa de judecată din proximitatea locuinţei persoanei ocrotite, cu luarea în considerare şi a principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

În acest context, noţiunea ,,domiciliul copilului” trebuie interpretată în sens larg, interesând ideea de domiciliu de fapt, respectiv locul unde persoana ocrotită locuia în mod efectiv, la data sesizării Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, fiind lipsit de relevanță domiciliul legal. Or, în urma coroborării înscrisurilor depuse la dosar (raportul privind situaţia copiilor familiei Gabor, adeverința nr. 278/14.02.2025 eliberată de Școala Gimnazială nr. (...) din comuna Husasău de Tinca, raportul nr. 8533/13.02.2025 privind evaluarea situației de abuz/neglijare/exploatare privind cei cinci copii, adresa nr. 637/2025/25.02.2025 emisă de Primăria Husasău de Tinca), se reţine că, la data sesizării Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, minorul A locuia, împreună cu părinţii săi, în comuna Husasău de Tinca, judeţul Bihor.

Plecând de la scopul avut în vedere de către legiuitor, atunci când a instituit o competenţă teritorială exclusivă în soluţionarea cererilor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, se constată că instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza, în sensul art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, este Tribunalul Bihor.

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza este Tribunalul Bihor-Secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor-Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.