Revocation for res judicata violation: appeal null for failing to rebut lower court's tripartite identity findings.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă în 16.11.2023, sub nr. x/39/2023, petentul A a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 791/02.11.2023 pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia I civilă în dosarul nr. x/285/2022.

În motivare, revizuentul a reiterat aspecte privind fondul pricinii, susţinând că instanţa nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv nu s-a pronunțat asupra modificării procesului verbal de punere în posesie nr. 2434/2006 și a titlului de proprietate nr. 2335/2006, conform cu sentința civilă nr. 1548/2008, aspect solicitat și lămurit în considerentele cererii modificatoare.

Instanța s-a pronunţat pe cererea inițială de refacere/reactualizare a procesului-verbal de punere în posesie nr. 2434/2006, fără să țină cont de cererea modificatoare care viza modificarea celor două acte conform cu sentința nr. 1548/2008.

A precizat că decizia nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă este contrară soluțiilor pronunţate de Judecătoria Rădăuţi prin sentințele: nr. 1548/2008 (care dispune excluderea suprafeței de 12 ari din suprafața de 25 de ari din titlul de proprietate nr. 2335, această excludere însemnând că se impune modificarea titlului de proprietate), nr. 894/2021 (care a făcut obiectul excepţiei autorităţii de lucru judecat în prima instanţă) şi nr. 2885/2018 (prin care s-a respins plângerea la Legea nr. 18/1991, obligare la punere în posesie, întocmire documentaţie în vederea emiterii titlului de proprietate şi daune cominatorii).

De asemenea, a arătat că decizia nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă este contrară şi considerentelor din cererea precizatoare și modificatoare, încălcând principiul disponibilității care guvernează procesul civil.

În 28.12.2023, revizuentul a depus o cerere completatore a motivelor de revizuire, iar în 08.01.2024 a depus o nouă completare la cererea de revizuire, prin care a invocat un motiv suplimentar de revizuire, respectiv cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În 21.03.2024, revizuentul a depus precizări suplimentare la cererea de revizuire, prin care a invocat încălcarea, de către decizia atacată, şi a autorităţii de lucru judecat a sentinței nr. 466/09.02.2000 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr. x/2000), respectiv a sentinţei nr. 3425/20.12.2022 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/285/2021).

Prin decizia nr. 149/07.02.2024, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, constatând că împotriva deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava s-a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecinţa creării unui dosar separat; a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

În 12.02.2024 a fost constituit dosarul nr. 90/39/2024, având ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava

Prin decizia nr. 701/10.07.2024, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 791/02.11.2023, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia I civilă în dosarul nr. x/285/2022, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziţii invocate faţă de sentinţa nr. 894/13.04.2021 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/285/2020), decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava (dosar nr. x/285/2018), sentinţa nr. 1548/2.04.2008 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/285/2008), sentinţa nr. 2885/18.09.2018 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/285/2018), sentinţa nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/2000) şi sentinţa nr. 3425/20.12.2022 a Judecătoriei Rădăuţi (dosar nr. x/285/2021).

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., revizuentul A.

Prin memoriul de recurs, revizuentul arată că decizia nr.791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă a fost pronunţată cu încălcarea principiului disponibilităţii, sens în care face trimitere la prevederile art. 9 alin. (2) şi la art. 22 alin. (6) C. proc. civ., pe care le-a redat sub forma citării.

A arătat şi că pretenţia formulată a fost cea de emitere a titlului, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/285/2018, iar, potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Motivul de revizuire invocat trebuia analizat prin raportare la fondul pretenţiilor concrete deduse judecăţii de către reclamant şi se referă la neconcordanţa dintre petitul cererii de chemare în judecată şi soluţia pronunţată de instanţă.

Arată că petitul viza şi emiterea titlului de proprietate, aşa cum s-a statuat prin decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava, însă decizia a cărei revizuire o solicită nu se pronunţă pe petitul reclamantului, de emitere a titlului, motiv pentru care consideră ca fiind incident motivul de casare prevăzut de pct. 7 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la decizia recurată arată că instanţa nu a analizat cererea sa de revizuire din perspectiva solicitată, în care hotărârea a cărei revizuire o solicită încalcă principiile prevăzute de art. 9 şi de art. 22 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., contrar deciziei nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi sentinţei nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuţi.

Precizează că hotărârea a cărei revizuire o solicită şi decizia recurată au fost pronunţate cu încălcarea legii, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de fapt invocată de recurent.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., arată că deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă, a cărei revizuire o solicită, cuprinde argumente contradictorii, indicând, în acest sens, considerentele evocate la pagina 12, alin. (6) – (7) din respectiva hotărâre.

Referindu-se la decizia împotriva căreia a formulat calea de atac a revizurii, arată că analiza efectuată în paragrafele menţionate, pe de o parte, este lipsită de raţiune juridică şi se contrazice, iar, pe de altă parte, afirmă, relevând cadrul factual, că, dacă titlul de proprietate a fost emis în baza sentinţei nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuţi, atunci terenul de 12 ari este cel care a rămas în titlul de proprietate nr. 2335/2006, astfel că terenul care a fost exclus trebuie să se întoarcă pe amplasamentul din titlul de proprietate nr. 1442/1999, respectiv pe parcelele nr. (...) şi (...), astfel cum s-a statuat în decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă, concluzionând în sensul că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, instanţa nu s-a pronunţat astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Relevând, de asemenea, situaţia de fapt, arată că procedura de reconstituire nefinalizată vizează terenul în suprafaţă de 1.725 mp, indicat în sentinţa nr. 2885/18.09.2018 a Judecătoriei Rădăuţi, teren ce nu are legătură cu cei 13 ari, cu vecinătăţile din titlul de proprietate nr. 1442/1999, şi nici cu cei 12 ari menţionat în sentinţa nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuţi, sens în care precizează că prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/285/2022, în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire, a solicitat să se dispună emiterea unui titlu de proprietate, astfel cum a statuat decizia nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă.

O altă nelegalitate o constituie aplicarea art. III din Legea nr. 169/1997, fără a fi pus în discuţie acest temei juridic, conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care consideră ca fiind incident motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de revizuire trebuia să cenzureze aspecte ce ţin de nelegalitatea deciziei nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă.

Precizează că doar chestiunile de nelegalitate şi faptele pe care se întemeiază privesc admisibilitatea revizuirii, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Cum instanţa de revizuire nu a cenzurat aspecte ce ţin de nelegalitate, a pronunţat o hotărâre susceptibilă de casare în baza art. 488 alin (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care solicită desfiinţarea hotărârii recurate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului faţă de împrejurarea că motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege.

În acest sens, a arătat că recurentul nu a justificat, în mod argumentat, niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

De asemenea, a precizat că aspectele deduse judecăţii prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, împrejurare care echivalează cu nemotivarea recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât motivele de recurs invocate nu sunt pertinente.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, sens în care a indicat că susţinerile formulate prin cererea de recurs sunt încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Fără a se raporta la analiza realizată în considerentele deciziei atacate care au justificat soluţia adoptată în raport cu contrarietatea reclamată, în acord cu temeiul de drept al revizurii formulate, recurentul s-a rezumat, contrar exigenţelor de motivare a recursului, doar la reiterarea susţinerilor expuse în cadrul cererii de revizuire, lăsând în afara analizei tocmai considerentele prin care s-a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cerinţelor impuse de legiuitor cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, ignorând dezlegările curţii de apel, prin care s-a stabilit, pe de o parte, că în dosarul ulterior (nr. x/285/2022) a fost analizată excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la sentinţa nr. 894/13.04.2021 a Judecătoriei Rădăuţi, în sensul respingerii acesteia, astfel că acest aspect nu mai poate fi repus în discuţie în prezentul litigiu, iar, pe de altă parte, în raport cu celelalte hotărâri judecătoreşti a căror autoritate de lucru judecat ar fi fost încălcată ca efect al pronunţării deciziei împotriva căreia şi-a îndreptat cererea de revizuire, că nu este îndeplinită tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză, pentru a se putea solicita revizuirea, recurentul s-a limitat doar la a relua susţinerile formulate prin cererea de revizuire cu privire la situaţia de fapt a speţei şi a judecăţii din realizate în soluţionarea apelului pe care l-a formulat în dosarul nr. x/285/2022, fără a specifica, în concret, eventuale aspecte de nelegalitate a deciziei recurate în legătură cu soluţia de respingere, ca nefondată, a cererii sale de revizuire, care să poată fi supuse cenzurii în prezenta cale extraordinară de atac.

Or, această modalitate de formulare a motivelor de recurs nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale în legătură cu dezlegările în drept ale instanţei de revizuire.

În acest sens, alegaţiile părţii prin care se reclamă un pretins viciu al motivării deciziei recurate, prin aceea că instanţa de revizuire nu ar fi analizat susţinerile formulate prin cererea de revizuire, referitoare la faptul că decizia nr. 791/02.11.2023 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă ar încălca principiile prevăzute de art. 9 şi art. 22 C. proc. civ., se plasează doar sub aparenţa unei critici de nelegalitate, ce nu determină învestirea instanţei de recurs.

Astfel, neţinând cont de aspectul că judecata înfăptuită prin decizia recurată s-a mărginit, conform celor arătate, la analiza admisibilităţii căii de retractare formulate, constatând neîndeplinirea condiţiilor prescrise de motivul de revizuire invocat şi care, dat fiind scopul demersului judiciar promovat, nu putea antama chestiuni ce tind la reformarea hotărârii atacate, precum cele factuale antamate prin memoriul de recurs, revizuentul înţelege să evoce doar aspecte incompatibile cu controlul în casaţie al unei hotărâri pronunţate într-o cale de atac de retractare atunci când reia aspectele litigioase deduse judecăţii în pricina în care a fost pronunţată hotărârârea a cărei revizuire o solicită.

Lipsite de aptitudinea de a declanşa verificarea jurisdicţională a instanţei de recurs sunt şi susţinerile privitoare la nesocotirea, de către decizia împotriva căreia şi-a îndreptat cererea de revizuire, a prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că ar fi contrară deciziilor nr. 415/12.04.2019 a Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi nr. 466/9.02.2000 a Judecătoriei Rădăuţi, cât timp nici aceste afirmaţii nu sunt îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate, unicul act jurisdicţional supus controlului judiciar în prezenta cale extraordinară de atac.

Inclusiv afirmaţiile referitoare la greşita aplicare a legii privesc doar judecata finalizată cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, iar nu decizia împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, fiind puse în discuţie, inadecvat procedural, doar aspecte legate de fondul respectivei pricini şi de probatoriul administrat în cadrul respectivului dosar, iar nu elemente care să contureze, specific prezentului demers procesual, o pretinsă neconformitate în aplicarea regulilor de drept specifice cazului de revizuire invocat.

Mai mult, cât timp analiza jurisdicţională a instanţei de retractare s-a limitat la verificarea condiţiilor de admisibilitate a căii de atac formulate, iar nu la aplicarea unor norme de ordin substanţial, motivul de casare privitor la interpretarea eronată a unor prevederi de drept material, lipsit de corespondent în considerentele deciziei atacate, cum s-a arătat, nici nu ar fi fost incident speţei.

În afara controlului instanţei de recurs se plasează şi afirmaţia recurentului în sensul că „instanţa de revizuire nu a cenzurat aspecte ce ţin de nelegalitatea hotărârii atacate cu revizuire”, din moment ce partea omite şi de această dată a arăta, în concret, eventualele aspecte de ordin juridic ce ar fi fost nerespectate de către curtea de apel cu prilejul examinării cauzei, generalitatea termenilor în care a fost formulată această susţinere nefăcând posibilă fixarea limitelor controlului de legalitate.

Astfel fiind, toate aceste carenţe în dezvoltarea unor argumente efective în combaterea silogismului logico-juridic al instanţei de revizuire imprimă un caracter pur formal susţinerilor formulate, negrefate, cum s-a arătat, pe dezlegările jurisdicţionale din precedenta etapă procesuală.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele curţii de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs din perspectiva motivelor de casare invocate, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura extraordinară a căii de atac a recursului, situaţie faţă de care devine incidentă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei nr. 701 din data de 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Suceava-Secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei nr. 701 din data de 10 iulie 2024 a Curţii de Apel Suceava-Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.