Appeal time-bar affirmed; six-month suspension period ran from suspension order, rejected reinstatement motion did not interrupt peremption.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Este reprezentat de recursul declarat de reclamanţii A şi B împotriva deciziei nr. 888 A din data de 23 septembrie 2024 a Curţii de Apel București - Secţia a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

2. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 888 A din 23 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat ca fiind perimat apelul formulat de reclamanţii B şi A împotriva sentinţei nr. 441/01.04.2022 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

3. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii B şi A.

Au arătat recurenţii că la data de 16.01.2023, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 30.10.2023, cererea de repunere pe rol formulată de către aceştia a fost respinsă.

Recurenţii au formulat o nouă cerere de repunere pe rol, prin care au solicitat şi judecata în lipsă, conform art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenţii apreciază că ultimul act de procedură îndeplinit de aceştia, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat la data de 30.10.2023, moment la care instanţa a luat în discuţie cererea de repunere pe rol.

Faţă de cele arătate şi întrucât art. 417 C. proc. civ. nu distinge dacă actul de procedură a primit o dezlegare favorabilă sau nu, recurenţii apreciază că au efectuat un act de procedură în condiţiile art. 148 şi urm. C. proc. civ., constând în cererea de repunere pe rol formulată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenţii au susţinut nelegalitatea soluţiei de perimare a cererii de apel promovate împotriva sentinţei nr. 441/01.04.2022 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, invocând încălcarea, de către curtea de apel, a dispoziţiilor art. 416 alin. (2) şi art. 417 C. proc. civ., în raport cu analizarea, în 30 octombrie 2023, a cererii reclamanţilor, de repunere pe rol, din 14 iunie 2023.

Critica, deşi subsumabilă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (iar nu şi celui de la pct. 8 al aceluiaşi text de lege, cum eronat afirmă recurenţii), este nefondată.

Norma prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, aceasta este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni, însă, perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să o constate şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, se constată că judecata apelului a fost suspendată de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 16 ianuarie 2023, deoarece părţile au lipsit nejustificat la acel termen de judecată şi nici nu au solicitat judecata în lipsă.

Ulterior, la cererea reclamanţilor-apelanţi, înregistrată la 14 iunie 2023, instanţa de apel a stabilit termen de judecată la data de 30 octombrie 2023, în vederea discutării repunerii pe rol a cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din 30 octombrie 2023, constatând că în continuare nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar potrivit art. 417 din acelaşi cod, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Indicând că prevederile art. 417 C. proc. civ. „nu disting între acte de procedură care primesc o dezlegare favorabilă sau o dezlegare nefavorabilă”, pentru a acorda cererii de repunere pe rol a cauzei formulate în 14 iunie 2023, inadecvat juridic, valenţa unui act de procedură întreruptiv al termenului de perimare, recurenţii omit faptul că, prin încheierea din 30 octombrie 2023, instanţa de apel, respingând, ca neîntemeiată, respectiva cerere, a menţinut măsura suspendării dispusă la termenul de judecată din 16 ianuarie 2023.

Or, prin respingerea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, neoperând repunerea pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare, astfel că numai o cerere de redeschidere a judecăţii admisă de instanţă ar putea produce efectul întreruptiv de perimare în raport cu dispoziţiile art. 417 şi art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Este adevărat că, în aparenţă, recurenţii-reclamanţi nu au stat în pasivitate şi au formulat cererea de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii, însă au avut în continuare o conduită culpabilă, omiţând să se prezinte la termenul de judecată stabilit în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, respectiv a solicita judecarea cauzei în lipsa lor, pentru a evita menţinerea temeiului suspendării judecăţii, reprezentat de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ceea ce a determinat împlinirea termenului de perimare a căii de atac a apelului, instanţa de prim control judiciar făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în absenţa unor cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, care să se încadreze în dispoziţiile art. 417 - 418 C. proc. civ.

Astfel, este lipsită de temei susţinerea recurenţilor care tinde a deplasa momentul de început al curgerii termenului de perimare la data analizării cererii de repunere pe rol de către instanţă, la 30 octombrie 2023, prin aceea că „dispoziţiile art. 417 C. proc. civ. nu disting între acte de procedură care primesc o dezlegare favorabilă sau nefavorabilă”, cât timp, în acord cu prevederile art. 416 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează imperativ momentul de început al curgerii termenului de perimare, în speţă „ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă” este reprezentat de chiar data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, 16 ianuarie 2023.

De altfel, criticile formulate supun atenţiei, mai degrabă, aspecte relative la soluţia de respingere, prin încheierea din 30 octombrie 2023, a cererii de repunere pe rol formulate, în condiţiile invocării „efectuării unui act de procedură în condiţiile art. 148 şi urm. C. proc. civ.”, aspect ce se repercutează strict în privinţa menţinerii măsurii suspendării judecăţii cauzei.

Cum însă, obiectul verificării jurisdicţionale din prezenta cale extraordinară de atac este limitat la cercetarea legalităţii deciziei prin care s-a constatat perimarea cererii de apel, criticile ce tind la reformarea încheierii din 30 octombrie 2023 a curţii de apel nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

Mai mult, deşi potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului se poate declara, cât timp durează suspendarea, calea de atac a recursului la instanţa ierarhic superioară, din verificările efectuate se constată că reclamanţii nu au atacat, printr-un recurs separat, încheierea din 30 octombrie 2023.

Deopotrivă, susţinerile formulate, în acest sens, tind să ignore faptul că, prin decizia atacată, s-a arătat în mod expres că „efectul juridic al încheierii din 30 octombrie 2023, prin care s-a respins prima cerere de repunere pe rol, nu are decât semnificaţia menţinerii măsurii suspendării dispuse anterior, la data de 16 ianuarie 2023, iar nu a unei noi suspendări”.

În raport cu toate cele reţinute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 16 ianuarie 2023 şi nu a fost afectat de vreo cauză de suspendare/întrerupere, împlinindu-se la data de 16 iulie 2023, în mod legal s-a constatat, prin decizia atacată, că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părţilor, care nu au îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării.

În aceste condiţii, se constată şi că formularea celei de-a doua cereri de repunere pe rol a cauzei, înregistrată în 16 aprilie 2024, ulterior împlinirii termenului de perimare (16 iulie 2023), este, la rândul său, lipsită de efecte juridice în plan procesual, cum în mod judicios a reţinut instanţa de apel.

Pentru argumentele expuse, constatând că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele pentru a opera motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A şi B împotriva deciziei nr. 888 A din data de 23 septembrie 2024 a Curţii de Apel București - Secţia a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A şi B împotriva deciziei nr. 888 A din data de 23 septembrie 2024 a Curţii de Apel București - Secţia a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.