Competence for child protection placements: interpretation of "domicile" in Law No. 272/2004 as effective residence

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, Secția I civilă, la data de 24 februarie 2025, sub nr. x/111/2025, petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor (D.G.A.S.P.C. Bihor) a solicitat, în cadrul procedurii de ordonanţă preşedinţială, instituirea plasamentului de urgenţă cu privire la minorii A şi B, la asistentul maternal profesionist C, urmând ca exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana minorilor să revină asistentului maternal profesionist, iar cu privire la bunuri directorului general al D.G.A.S.P.C. Bihor.

În drept, a invocat art. 2 alin. (1), (2) şi (3), art. 6 alin. (1) lit. a), g), j), k), art. 43 lit. a), art. 44 alin. (1), art. 60 lit. c), art. 64 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. a), art. 68 alin. (5) şi art. 100 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, 997 şi urm. C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 18PC din 26 februarie 2025, Tribunalul Bihor, Secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

În fundamentarea acestei soluţii, în raport de înscrisurile depuse la dosar (raportul privind situaţia copiilor din familia D și adresa nr. 637 din 25 februarie 2025 emisă de Primăria Husasău de Tinca - Compartimentul asistenţă socială şi autoritate tutelară) și de dispozițiile art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004, instanța a reţinut că minorul în cauză are domiciliul legal în comuna Măgura, județul Buzău, iar la data sesizării instanţei acesta împreună cu părinţii şi fraţii lui nu se aflau în raza judeţului Bihor.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Tribunalul Buzău, Secția I civilă, prin sentinţa civilă nr. 254 din 13 martie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat apărut conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Buzău și Tribunalul Bihor; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, în considerarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004, art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, art. 91 alin. (1) - (3), art. 92 alin. (1) și (2) și art. 87 C. proc. civ., precum și a rapoartelor întocmite în cauză, instanța a apreciat că la data sesizării D.G.A.S.P.C. Bihor minorii A şi B locuiau efectiv pe raza județului Bihor, împreună cu părinţii acestora.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, Secţia I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea petentei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor de a se dispune, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instituirea plasamentului de urgenţă cu privire la minorii A şi B, la asistentul maternal profesionist C, urmând ca exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana minorilor să revină asistentului maternal profesionist, iar cu privire la bunuri directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestui tip de cerere, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, potrivit cărora „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.‟

Acest text de lege reglementează o competenţă teritorială exclusivă, scopul urmărit de legiuitor fiind desfăşuarea procesului la instanţa din proximitatea locuinţei persoanei ocrotite, fie că aceasta este stabilită cu titlu de domiciliu, fie de reşedinţă, în realizarea dezideratului privind accesul facil la instanţa de judecată (criteriul proximităţii).

Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă este reprezentată de interpretarea diferită pe care instanţele au dat-o noţiunii de „domiciliu” a minorului, cuprinsă în prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată

Astfel, Tribunalul Bihor a apreciat că, în aplicarea dispoziţii art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, instanţa competentă se determină în funcţie de domiciliul cu care minorul figurează înregistrat în evidenţele oficiale, pe când Tribunalul Buzău a reținut că prin domiciliul minorului, din cuprinsul acelorași dispoziții legale, se înţelege adresa la care acesta locuieşte în fapt.

Potrivit art. 92 C. civ., „(1) domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic‟.

Conform dispoziţiilor art. 87 C. civ., „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.‟

Art. 91 din acelaşi act normativ stipulează în sensul că: „(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune‟.

Noţiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus, vizează, în sens procedural, locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, interesând nu atât locuinţa statornică şi principală, cât adresa unde locuieşte efectiv, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, potrivit art. 91 C. civ.

Prin raportare la scopul pentru care legiuitorul a stabilit competenţa instanţei de la domiciliul minorului în soluţionarea cererilor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, anume de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă, precum şi la semnificaţia noţiunii de „domiciliu‟ dată de normele Codului civil, rezultă că aspectul relevant pentru determinarea competenţei teritoriale, în ipoteza prevăzute de art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, este reprezentat de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că la data fomulării cererii de chemare în judecată (21 februarie 2025), domiciliul minorilor A şi B, alături de părinții lor, E şi F, era în comuna Husasău de Tinca, sat (...), județul Bihor, aşa cum rezultă din raportul privind situația minorilor nr. 10265 din 21 februarie 2025 al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bihor, Compartimentul intervenție în regim de urgență în domeniul asistenței sociale și abuz; ancheta socială efectuată de reprezentanții Primăriei Comunei Husasău de Tinca, înregistrată sub nr. 569 din 20 februarie 2025, precum şi adeverințele din 14 februarie 2025 eliberate de Şcoala (...) - comuna Husasău de Tinca, județul Bihor din care rezultă că minorii sunt înscrişi în clasele a II-a, respectiv a VI-a (filele 8, 14 şi 33 din dosarul nr. x/11/2025 al Tribunalului Bihor).

În consecință, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea dedusă judecății este Tribunalul Bihor, Secția I civilă, instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul de fapt al minorilor, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.