Ex officio declination of territorial competence in private order matters

Asupra conflictului negativ de competenţă:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, la 28 martie 2022, sub nr. x/260/2022, reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/260/2020.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1004 din 26 octombrie 2023, Judecătoria Moinești a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A., spre competentă soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În fundamentarea acestei soluţii, reținând incidența dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 107 C. proc. civ., instanța a apreciat că în cauză competența revine instanței de la domiciliul pârâtului.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 12908 din 12 noiembrie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, față de obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 107 și art. 130 C. proc. civ., instanța a reţinut că dispozițiile legale aplicabile cererii deduse judecății în ceea ce privește competența sunt reglementate de norme de ordine privată, iar excepția necompetenței teritoriale trebuia invocată de către pârât și nu de către prima instanță din oficiu.

Prin încheierea din 11 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/260/2022, Judecătoria Bacău, Secţia civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile sentinţei civile nr. 1004/2023, pronunţate de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. x/260/2022.

Prin încheierea din 14 martie 2025, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Secţia civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 12908 din 12 noiembrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/260/2022, privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A., în sensul indicării corecte a instanţei în favoarea căreia a fost declinată competenţa ca fiind Judecătoria Moineşti, iar nu Judecătoria Bacău, cum din eroare s-a consemnat.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, întemeiată pe dispozițiile art. 453 C. proc. civ., reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei B S.A. la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/260/2020 al Judecătoriei Moineşti.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel‟. Competenţa teritorială de drept comun este reglementată de norme de ordine privată.

Conform prevderilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Art. 130 alin. (3) C. proc. civ. stabilește că necompetenţa de ordine privată (relativă) poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, rezultă că şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenţei la una dintre instanţele competente potrivit legii, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă.

Or, în cauză, pârâta nu a înţeles să formuleze întâmpinare, ci doar note scrise, depuse la dosar la data de 08 martie 2023, prin poştă electronică, prin care a expus numai argumente în legătură cu respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi diminuarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și nici nu s-a prezentat la primul termenul de judecată din 26 octombrie 2023, la care părțile au fost legal citate şi putea pune concluzii în faţa primei instanţe.

Astfel, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Moinești s-a făcut cu nerespectarea normei imperative prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanţei necompetente revenea exclusiv pârâtei.

Având în vedere alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Moinești, coroborată cu neinvocarea, de către pârâtă, a excepţiei necompetenţei teritoriale, această instanță a devenit competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, neavând prerogativa de a se mai dezînvesti invocând din oficiu necompetenţa.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Moinești este instanţa competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.