Contestation of Annulment Inadmissible; Prior Annulment for Failure to Pay Summons Fee Upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant's motion to annul (contestație în anulare) against its own decision no. 1655 of 13 June 2024, which had annulled the appellant's appeal (recurs) against the Court of Appeal's rejection of his application for revision (revizuire) of a prior civil judgment; the court upheld the prior annulment, so the appellant ultimately lost. The underlying dispute involved the appellant's successive extraordinary remedies—revision and then appeal—against a civil decision of the Alba Iulia Court of Appeal, with the appellant arguing that the lower courts erred on competence and on limitation/prescription grounds (citing arts. 503(2)(4), 706, 707 C. proc. civ., arts. 2512, 2517 C. civ.). The decisive legal basis is art. 493(5) C. proc. civ., which expressly provides that a decision annulling or dismissing an appeal at the filter stage (pronounced without summoning the parties) is not subject to any further remedy, ordinary or extraordinary; therefore, under the principle of legality of remedies (art. 457(1) C. proc. civ. and art. 129 of the Romanian Constitution), the appellant could not challenge that decision by contestație în anulare, making the motion inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 2517 C. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Contestation of Annulment Inadmissible; Prior Annulment for Failure to Pay Summons Fee Upheld: 1655 of 13 June 2024, which had annulled the appellant's appeal (recurs) against the Court of Appeal's rejection of his application for revision (revizuire) of a prior civil judgment; the court upheld the prior annulment, so the appellant ultimately lost. The underlying dispute involved the appellant's successive extraordinary remedies—revision and then appeal—against a civil decision of the Alba Iulia Court of Appeal, with the appellant arguing that the lower courts erred on competence and on limitation/prescription grounds (citing arts. 503(2)(4), 706, 707 C. proc. civ., arts. 2512, 2517 C. civ.). The decisive legal basis is art. 493(5) C. proc. civ., which expressly provides that a decision annulling or dismissing an appeal at the filter stage (pronounced without summoning the parties) is not subject to any further remedy, ordinary or extraordinary; therefore, under the principle of legality of remedies (art. 457(1) C. proc. civ. and art. 129 of the Romanian Constitution), the appellant could not challenge that decision by contestație în anulare, making the motion inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the contestation inadmissible, as the decision challenged is not subject to any appeal.
Procedural basis for rejecting the contestation as inadmissible.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea înregistrată în data de 23 martie 2021 pe rolul Tribunalului Sibiu, sub nr. x/85/2021, revizuentul A, în contradictoriu cu intimaţii B, C şi D, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună revizuirea asupra dosarului nr. x/85/2018 al Tribunalului Sibiu.
Prin înscrisul depus la data de 14 aprilie 2021, revizuentul a precizat că înţelege să atace cu revizuire decizia civilă nr. 793 din 05 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentinţa civilă nr. 404 din 14 mai 2021, Tribunalul Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1042 din 12 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/85/2021/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva încheierii din 28 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia.
Prin cererea înregistrată la 03 noiembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casaţie şi Justiție, Secția I civilă, sub nr. x/1/2022, revizuentul A a solicitat revizuirea deciziei pronunţate în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă în dosarul nr. x/85/2018.
Prin decizia nr. 667 din 27 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secția I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei nr. 793 din 05 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă.
I.1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția I civilă:
Prin decizia civilă nr. 2629 din 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia-Secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 739/2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă în dosarul x/85/2018.
I.2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă:
Prin decizia nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/85/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă a admis excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu; a anulat recursul declarat de către revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 2629 din 10 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă la 30 ianuarie 2025, sub nr. x/1/2025, contestatorul A a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/85/2021.
II.1. Motivele contestaţiei în anulare:
Contestatorul a solicitat anularea comunicării deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă în condițiile art. 505 alin. (1) și (2) C. proc. civ. referitoare la instanța competentă.
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 404 din 14 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, iar prin decizia nr. 667/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 793/2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. y/85/2018, iar la termenul de judecată din 10 octombrie 2023 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/1/2022 la dosarul nr. x/85/2021, întrucât cele 2 cereri de revizuire au fost formulate împotriva aceleiași decizii.
În raport de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., contestatorul a considerat că se poate solicita revizuirea, iar instanța nu a ținut cont de recursul declarat în cauză și nici de înscrisul (întâmpinarea) depusă la 12 ianuarie 2024 prin care a arătat că este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, invocând și dispozițiile art. 706 alin. (1) și (2), art. 707 alin. (1) și (2) C. proc. civ., art. 2512 alin. (1) și (3) și art. 2517 C. civ.
În drept, contestatorul a arătat că înțelege să se prevaleze de motivele care au făcut obiectul cererii de revizuire.
II.2. Apărările formulate în cauză
Intimatele nu au depus întâmpinare.
II.3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs atunci când acestea nu s-au pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., text de lege de care contestatorul a înţeles să se prevaleze în susţinerea căii extraordinare de atac promovate.
Decizia împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare a fost pronunţată în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluţia fiind aceea de anulare a recursului declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 2629 din 10 octombrie 2023 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din acelaşi cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.”
Sintagma folosită de legiuitor „nu este supusă niciunei căi de atac” are în vedere atât căile de atac ordinare, cât şi cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.
Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele expuse, reținând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestație în anulare nu este supusă, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., niciunei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/85/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 1655 din 13 iunie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, în dosarul nr. x/85/2021.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.