Territorial jurisdiction for compulsory execution: domicile versus residence at the time of filing the enforcement request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Hunedoara Court, thereby ruling in favor of the creditor’s request for compulsory execution to be handled at the debtor’s residence rather than their domicile. The dispute arose from a creditor’s application for enforcement of a civil judgment for the recovery of a debt, where the Reșița Court initially declined competence on the grounds that the debtor’s legally registered residence was in Hunedoara at the time of filing, while the Hunedoara Court declined competence arguing that the debtor’s domicile in Reșița governed territorial jurisdiction. Decisive legal bases included Articles 651(1) and 651(3) of the Code of Civil Procedure, which designate the court at the debtor’s domicile or residence (as applicable) as competent for execution proceedings, and Article 91 of the Civil Code, with the Court interpreting "domicile" broadly to include the effective place of habitation and prioritizing the legal residence recorded in the population evidence system at the date of initiating the enforcement measures to ensure proximity and access to justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 666 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 91 C. civ, art. 89 C. civ; Territorial jurisdiction for compulsory execution: domicile versus residence at the time of filing the enforcement request: Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la 20.01.2025 pe rolul Judecătoriei Reşiţa sub nr. x/290/2025, petentul BEJ A a solicitat, la cererea creditorului B S.A., încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei C, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.1501/07.03.2024 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/290/2023, privind recuperarea sumei de 1.855,70 lei compusă din 1.222,98 lei debit principal; 50 lei cheltuieli de judecată; 213 lei contravaloare facturi restante ce se actualizează cu penalităţi de întârziere – 0,20%/zi de la data de 11.01.2025 până la data plăţii efective şi 369,72 lei penalităţi de întârziere – 0,2%/zi (a zecea zi a lunii următoare scadenţei fiecărei facturi – 10.01.2025) aplicată la suma de 213 lei, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/EX/2025.
Prin încheierea nr. 370/21.01.2025, Judecătoria Reşiţa a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
A reţinut instanţa că, întrucât la data sesizării executorului judecătoresc, respectiv 10.01.2025, debitoarea C avea reședința legal stabilită (pentru perioada 05.09.2024-31.08.2025) în Hunedoara, str. (...), judeţul Hunedoara, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Hunedoara, ca instanţă de executare de la sediul debitorului, potrivit art. 651 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 490/20.02.2025, Judecătoria Hunedoara a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Reşiţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că domiciliul debitoarei D (E) este în municipiul Reşiţa, judeţul Caraş Severin, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reşiţa, iar faptul că aceasta are reşedinţa în municipiul Hunedoara, judeţul Hunedoara, nu atrage competenţa teritorială a instanţei în raza căreia se află situată reşedinţa debitoarei.
Legiuitorul a prevăzut expres că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, fără a lăsa loc de interpretări.
În cauză, domiciliul debitoarei este activ din 20.10.2023 în municipiul Reşiţa, deci implicit la data sesizării organului de executare (20.01.2025), localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Reşiţa.
II.Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul cauzei este reprezentat de cererea petentului BEJ A formulată pentru creditorul B S.A. de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei C, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.1501/07.03.2024 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. x/290/2023, privind recuperarea sumei de 1.855,70 lei, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/EX/2025.
Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa reţinând în mod diferit care este instanţa de executare competentă în soluţionarea pricinii în funcţie de domiciliul/reşedinţa debitorului, respectiv, Judecătoria Reşiţa a reţinut că instanţa de executare este Judecătoria Hunedoara, ca instanţă de executare de la reşedinţa debitorului la data sesizării executorului judecătoresc, iar Judecătoria Hunedoara a reţinut că instanţa de executare este reprezentată de Judecătoria Reşiţa, ca instanţă de la domiciliul debitorului la data declanşării executării silite, reşedinţa fiind fără relevanţă din perspectiva competenţei.
Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.
Dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare”, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.
Cererea de încuviințare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispozițiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că „instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”.
Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidenţă a populaţiei (fila 19 din dosarul Judecătoriei Reşiţa), se constată că debitoarea C avea reşedinţa legal stabilită pentru perioada 05.09.2024-31.08.2025 în municipiul Hunedoara, deci inclusiv la data sesizării organului de executare silită (10.01.2025).
Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 C. civ., conform cărora „(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.”
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., reiese că noţiunea de domiciliu, prevăzută de art. 651 C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa principală, locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia „noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuieşte efectiv.”
Scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază debitorul îşi are reşedinţa, proximitatea acesteia faţă de instanţa de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiţie și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită faţă de bunurile sale mobile şi, după caz, imobile.
Or, cererea de executare silită a fost formulată la data de 10.01.2025, dată la care, potrivit relaţiilor obţinute din sistemul electronic de evidenţă a populaţiei de către una dintre instanţele aflate în conflict negativ de competenţă (Judecătoria Reşiţa), debitoarea avea reşedinţa în municipiul Hunedoara (05.09.2024-31.08.2025), localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Hunedoara.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.