Territorial competence of enforcement court in challenge to enforcement: principle of unity of the enforcing instance

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin acțiunea formulată la data de 06 martie 2024 pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea şi înregistrată sub numărul de dosar x/288/2024, contestatorii A și B, în contradictoriu cu intimata Banca C S.A., au formulat contestaţie împotriva actului de executare emis la data de 16 februarie 2024, a executării silite și a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare silită nr. x/EJ/2021 aflat la BEJ D, solicitând anularea acestora și a actelor de executare subsecvente și suspendarea executării silite.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 712 - 719 C. proc. civ.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3675/2024 din data de 21.08.2024, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, în dosar nr. x/288/2024, a admis excepţia de necompetență teritorială și a declinat competența de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că executarea silită a fost demarată împotriva debitorilor D, E, A și B la cererea creditorului iniţial, Banca C S.A., în acest sens înregistrându-se dosarul de executare silita nr. x/2015, pe rolul BEJ F. Ulterior, a fost deschis pe rolul BEJ D dosarul de executare nr. x/EJ/2021, acesta fiind cel care a preluat dosarul nr. x/2015 al BEJ F.

A mai subliniat că executarea silită a fost încuviinţată de instanţa de executare prin încheierea din data de 24.06.2015, pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul nr. x/301/2015.

În drept, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. privind excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă de ordine publică, ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ale art. 132 C. proc. civ., precum şi ale art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., în lumina Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 (RIL) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, a reținut că o dată cu încuviinţarea executării silite în dosarul nr. x/2015, pe rolul BEJ F, ce a fost preluat de către BEJ D primind un nou număr de dosar, x/EJ/2021, Judecătoria Sector 3 a câştigat calitatea de instanţă de executare, care rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care – exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu – toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Pentru aceste considerente, a apreciat că se impune admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială exclusivă de ordine publică şi a declinat dosarul la Judecătoria Sector 3 Bucureşti spre soluţionare.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 3 București, prin sentinţa civilă nr. 1059 din 12 februarie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale și a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidența art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în forma avută la 19 noiembrie 2015, „instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.”

A argumentat că în speţă, prin contestaţie se critică executarea silită pornită la data de 19.11.2015 de intimata creditoare împotriva debitorilor contestatori, cu domiciliul în Râmnicu Vâlcea, așadar competenţa de soluţionare revine, faţă de normele sus indicate, ca instanţă de executare, instanţei în raza căreia sa află domiciliul debitorilor, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

S-a mai avut în vedere și că Judecătoria Râmnicu Vâlcea a devenit instanţă de executare o dată cu soluţionarea contestaţiei la executare ce a format obiectul dosarului nr. x/288/2020, astfel încât raţionamentul expus prin Decizia RIL nr. 20/2021 conduce la dobândirea calităţii de instanţă de executare de către această instanţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorii A și B, în contradictoriu cu intimata Banca C S.A., împotriva actului de executare emis la data de 16 februarie 2024, a executării silite și a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare silită nr. x/EJ/2021 aflat la BEJ D, prin care aceștia au solicitat anularea acestora și a actelor de executare subsecvente și suspendarea executării silite.

Înalta Curte constată că în speţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Sector 3 București şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sector 3 București reținând şi incidenţa celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care „Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a soluţionat contestaţia la executare care a format obiectul dosarului nr. x/288/2020 (filele 161-163 din dosarul de executare), admițând în parte contestația formulată de petenta G, în contradictoriu cu intimații BEJ F, D, E, A și B. A anulat în parte încheierea din data de 04.11.2020 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/BEJ/2015, doar cu privire la considerentele reținute în cuprinsul încheierii de către executor, referitoare la pierderea caracterului de titlu executoriu a contractului de credit și a contractului de ipotecă prin încheierea contractului de cesiune, încheierea fiind menținută în rest. Astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a devenit instanţă de executare.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/1/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că „una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite”.

Câtă vreme în cauză nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost soluționată contestația la executare, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii prezente în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu contestația la executarea silită, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum o altă contestaţie la executare, cerere de suspendare a executării silite sau cerere de întoarcere a executării silite şi indiferent de eventuala schimbare a domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorii A și B, în contradictoriu cu intimatele H S.R.L. și Banca C S.A., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2025.