Nullity of civil appeal for failure to frame grounds within statutory cassation requirements

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 3 august 2022, sub nr. x/325/2022, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 euro, cu titlu de daune morale, respectiv câte 50.000 euro pentru fiecare persoană vătămată, pentru acuzaţiile nefondate care li s-au adus privind violarea de domiciliu.

Prin sentinţa civilă nr. 334 din 10 ianuarie 2023, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei I civile a acestei instanţe la 18 ianuarie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 497 din 13 aprilie 2023, Tribunalul Timiş – Secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B.

Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 303 din 19 decembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinţei nr. 497 din 13 aprilie 2023 pronunţate de Tribunalul Timiş – Secţia I civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. L-a obligat pe apelantul-reclamantul la plata sumei de 2.000 de lei către intimata-pârâtă B, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Recursul

Împotriva deciziei nr. 303 din 19 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A.

Prin motivele expuse, recurentul a susţinut că prin hotărârea primei instanţe i s-a îngrădit dreptul de a solicita sancţionarea intimatei pentru formularea unei plângeri penale nefondate împotriva sa şi a familiei sale, în privinţa căreia organul abilitat a dispus încetarea urmăririi penale.

A învederat că a solicitat, pe baza acestei soluţii, atragerea răspunderii civile a intimatei pentru prejudiciul de imagine cauzat ca urmare a învinuirii nefondate aduse, precum şi pentru intenţia de vânzare a imobilului situat în Timişoara, str. (...), ap.(...)-(...), în condiţii suspecte, cu eludarea unui contract de închiriere în vigoare.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă la 27 iunie 2024, intimata-pârâtă B a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului pentru neîncadrarea motivelor acestuia în prevederile art. 488 C. proc. civ. Pe fondul căii extraordinare de atac, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată.

Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 7 octombrie 2024, Înalta Curte a stabilit termen la 27 februarie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică, în vederea soluţionării recursului.

La termenul de judecată menţionat, Înalta Curte a rămas cu prioritate în pronunţare asupra excepţiei de nulitate a recursului, invocate de intimată prin întâmpinare, în considerarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., „Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni” (…) „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.”

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) din acelaşi act normativ, prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația reglementată la alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 din cod.

Conform art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, „Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și lit. c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. instituind sancțiunea nulității atunci când motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488.

În aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanța de judecată are obligația de a verifica dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cazurile de casare prevăzute la art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Aşadar, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înţelege să critice hotărârea atacată, prin formularea unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, circumscrise dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

Raportând aceste considerente de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs, declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 303 din 19 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă.

Prin memoriul de recurs, reclamantul a susţinut că prin hotărârea primei instanţe i s-a îngrădit dreptul de a solicita sancţionarea intimatei pentru formularea unei plângeri penale nefondate împotriva sa şi a familiei sale, în privinţa căreia organul abilitat a dispus încetarea urmăririi penale.

Recurentul a învederat, totodată, că a solicitat, pe baza acestei soluţii, atragerea răspunderii civile a intimatei pentru prejudiciul de imagine cauzat ca urmare a învinuirii nefondate aduse, precum şi pentru intenţia de vânzare a imobilului situat în Timişoara, str. (...), ap.(...)-(...), în condiţii suspecte şi cu eludarea unui contract de închiriere în vigoare.

Înalta Curte, raportând motivele de recurs redate rezumativ în expozeul de mai sus la judecata realizată de instanţa de apel prin hotărârea recurată, reţine că acestea nu se pot circumscrie cazurilor de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Această constatare se impune faţă de faptul că motivele concrete de recurs invocate nu constituie o reflexie a judecăţii realizate în etapa procesuală anterioară, care a vizat examinarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prin raportare la dispoziţiile art. 1357 alin. (1) şi art. 1349 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi la fapta ilicită reclamată.

De altfel, instanţa de apel a reţinut, în analiza sa, că apelantul-reclamant A nu a indicat, explicit, criticile adresate hotărârii primei instanţe care trebuiau să se refere la îndeplinirea condiţiilor esenţiale pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei, ci că a reiterat o serie de chestiuni privitoare la situaţia juridică a unui imobil, ce excedau obiectului cauzei.

Instanţa de apel a constatat, de asemenea, neîndeplinirea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, întrucât nu s-a dovedit că intimata a acţionat cu vinovăţie, nici măcar în forma cea mai atenuată a acesteia.

Curtea a mai reţinut că nu i se poate reproşa intimatei faptul că prin formularea plângerii penale a acţionat cu o formă de vinovăţie îndreptată înspre prejudicierea imaginii apelantului-reclamant, ci că aceasta s-a adresat organelor abilitate reclamând o faptă prevăzută de legea penală, dar pentru care nu a fost atrasă răspunderea penală din cauza existenţei unor neclarităţi cu privire la situaţia juridică a imobilului cu privire la care s-a invocat o pătrundere nelegală.

Raportând considerentele curţii de apel la criticile formulate în recurs de către recurent, Înalta Curte constată că o încadrare a acestora în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. nu este posibilă.

Recurentul nu a expus, în recursul pendinte, critici care să vizeze modalitatea de examinare în apel a cauzei din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în materia răspunderii civile delictuale, prin raportare la motivele care au dus la confirmarea soluţiei de primă instanţă, care să fie circumscrise ipotezelor reglementate la art. 488 C. proc. civ. şi să permită un examen de legalitate al deciziei recurate.

Dimpotrivă, formulate fiind prin ignorarea specificului căii extraordinare de atac a recursului, motivele de recurs cuprind aspecte de fapt care nu interferează, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, cu judecata din apel, nereprezentând reale critici de aplicare a normelor de drept substanţial în raport cu acestea.

Ignorând funcţia căii extraordinare de atac a recursului – aceea de a asigura, exclusiv, un control de legalitate – recurentul a dedus judecăţii în recurs aspecte care sunt lăsate de legiuitor, exclusiv, în competenţa instanţelor de fond (determinarea situaţiei de fapt).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte una dintre cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 303 din 19 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 303 din 19 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.