Inadmissibility of cassation appeal against definitive appellate and rectification decisions

Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 29 noiembrie 2022 sub nr. x/245/2021/a2, petenta A a solicitat instanţei îndreptarea erorii/omisiunii din încheierea din 9 noiembrie 2022, invocând faptul că instanţa a soluţionat dosarul cu încălcarea art. 22 C. proc. civ., prin introducerea în cauză a unei persoane fizice şi prin schimbarea obiectului cauzei fără acordul său.

Prin încheierea civilă nr. 36 din 10 ianuarie 2023, Judecătoria Iași a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale.

Prin decizia civilă nr. 451 din 19 martie 2024, Tribunalul Iași a respins cererea de repunere pe rol, formulată de apelanta A. A constatat perimată cererea de apel împotriva încheierii civile nr. 36 din 10 ianuarie 2023, pronunţată de Judecătoria Iași, pe care a păstrat-o.

Prin decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, Curtea de Apel Iaşi-Secţia civilă a respins excepţia necompetenței materiale, invocată de recurenta A. A admis excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată din oficiu, şi a respins, ca tardiv, recursul formulat de recurenta A împotriva încheierilor din 13 iunie 2023, 14 februarie 2024 şi 13 martie 2024 şi a deciziei civile nr. 451 din 19 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Iași-Secţia I civilă.

Prin încheierea din 17 octombrie 2024, aceeaşi instanţă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cuprinse în decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, formulată de recurenta A.

Împotriva deciziei civile nr. 257 din 19 septembrie 2024 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 17 octombrie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă a declarat recurs reclamanta A, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia I civilă la 14 noiembrie 2024.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 2 decembrie 2024, conform procesului-verbal de înmânare de la fila 28 din dosarul de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul formulat de reclamanta A în raport cu excepţia inadmisibilităţii, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente de drept:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condiţiile legii.

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ, „sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei”. De asemenea, potrivit art. 446 C. proc. civ., ,,Încheierile pronunţate în temeiul şi , precum şi hotărârea pronunţată potrivit sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea.”

Recurenta A supune căii extraordinare de atac a recursului două hotărâri, decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, prin care Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a respins, ca tardiv, recursul formulat de aceeaşi parte împotriva încheierilor din 13 iunie 2023, 14 februarie 2024, 13 martie 2024 şi a deciziei civile nr. 451 din 19 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Iași-Secţia I civilă, precum şi încheierea din 17 octombrie 2024, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a deciziei menţionate.

Pentru a determina dacă hotărârile care fac obiectul recursului sunt susceptibile de a fi reformate pe calea recursului, prezintă relevanţă succesiunea hotărârilor pronunţate în soluţionarea cererilor recurentei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs, decizia civilă nr. 257 din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iaşi-Secţia civilă este definitivă.

Reiese astfel că, în conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ., încheierea din 17 octombrie 2024, pronunțată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/245/2021/a2, este o hotărâre definitivă raportat la decizia în legătură cu care s-a formulat cererea de îndreptare.

Faţă de prevederile legale enunţate, se constată că hotărârile recurate sunt definitive, nefiind supuse prin lege cenzurii căii de atac a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 257 din 19 septembrie 2024 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 17 octombrie 2024, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.