Forfeiture of appeal rights due to late filing: electronic service date as starting point for 30-day cassation deadline

Deliberând, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea cu care au sesizat Tribunalul Iaşi-Secţia I civilă la 15 noiembrie 2021, reclamanţii A, B, C au solicitat instanţei de judecată să îl oblige pe pârâtul Municipiul Iaşi să le achite daune în sumă de 15 €/zi, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului de 264,70 mp situat în municipiul Iaşi strada (...), număr cadastral (...), sumă calculată începând cu 6 aprilie 2020 şi până la predarea primirea imobilului prin protocol.

Prin cererea formulată la 24 mai 2022, reclamanţii au precizat că, începând cu 6 aprilie 2020 şi până la 23 mai 2022 (779 zile), contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului este de 15€/zi, respectiv 57.723,9 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 342 din 22 februarie 2024, Tribunalul Iaşi-Secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţi, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iaşi. A obligat pe pârâtul Municipiul Iaşi, prin primar, să achite reclamanţilor, în solidar, suma de 110.126 lei lipsă de folosinţă, pentru perioada 6 aprilie 2020 – 4 septembrie 2023, iar în continuare, până la data la care pârâtul va îndeplini obligaţia de întocmire a protocolului de predare-preluare prevăzut de art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, suma de 545,90 € lunar (sau 18,19 €/ zi). A obligat pe pârâtul Municipiul Iaşi, prin primar, să achite reclamanţilor, în solidar, suma de 3.370 lei, cheltuieli de judecată cu onorariul de expert.

Prin decizia civilă nr. 267 din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Iaşi-Secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 342 din 22 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Iaşi-Secţia I civilă.

La 9 septembrie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia I civilă a fost înregistrată cererea de recurs formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 267 din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi-Secţia civilă.

Intimatul-reclamant A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casație și Justiție

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este întemeiată pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reţine că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia dreptului persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea termenelor procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că în cazul în care termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 267 din 27 iunie 2024 a Curţii de Apel Iaşi-Secţia civilă, supusă recursului, a fost comunicată recurentei-pârâte UAT Municipiul Iași, prin primar, prin poştă electronică la 31 iulie 2024, conform raportului de transmitere de la filele 113 şi 117 din dosarul curții de apel, în conformitate cu prevederile art. 165 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul comunicării unui act de procedură potrivit prevederilor art. 154 , procedura se socoteşte îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea. De asemenea, se observă că la fila 63 din dosarul curţii de apel se află cererea de comunicare electronică a actelor de procedură, formulată de recurenta-pârâtă.

Raportat la modalitatea de comunicare a hotărârii ce face obiectul recursului, şi anume prin poştă electronică, se reţine că nu prezintă relevanţă accesarea documentului de către recurenta-pârâtă la 5 august 2024 (fila 117 dosar apel), faţă de prevederile art. 165 pct. 3 şi art. 163 alin. (11 ind. 1) C. proc. civ., conform cărora ,,mesajul de comunicare către destinatar primit de sistem constituie dovada de comunicare”.

Drept urmare, potrivit modului de calcul a termenului procedural, reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține că ultima zi în care pârâta putea declara recurs a fost 2 septembrie 2024 (zi lucrătoare).

Verificând actele dosarului, se constată că recurenta-pârâtă a declarat recurs la 4 septembrie 2024 (fila 4), cererea fiind depusă la registratura curţii de apel cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Devin astfel incidente prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea recursului a fost depăşit, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iaşi, prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iaşi, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 267 din 27 iunie 2024 a Curţii de Apel Iaşi-Secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.