Appeal dismissed on merits; refugee status period under Ordinance 105/1999 strictly limited to 1940–1945.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision in favor of the defendant pension house. The dispute concerned a request to extend the statutory period for refugee status benefits under Government Ordinance No. 105/1999 beyond March 6, 1945, to February 10, 1947, arguing that the cutoff date was discriminatory for refugees from Bessarabia and Northern Bukovina compared to those from Northern Transylvania. The Court held the appeal unfounded, ruling that the legislation strictly limits the eligibility period for such benefits to September 6, 1940 – March 6, 1945, thereby providing no legal basis for extending rights beyond that timeframe.
Legislator headnote
AI generatedAppeal dismissed on merits; refugee status period under Ordinance 105/1999 strictly limited to 1940–1945: Prin sentința nr.426/CA/2002, s-a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile Ordonanței nr.105/1999 persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, perioada pentru stabilirea drepturilor beneficiarilor ordonanței fiind cea de mai sus.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit: recurentul reclamant I.V. și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2908/2002, reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat modificarea hotărârii nr.2257 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă în sensul că perioada în care a stat în refugiu să fie extinsă până la 10 februarie 1947, dată la care s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris, după încheierea celui de al doilea război mondial.
Prin sentința nr.426/CA/2002, s-a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile Ordonanței nr.105/1999 persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, perioada pentru stabilirea drepturilor beneficiarilor ordonanței fiind cea de mai sus.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul I.V., criticând-o astfel:
Data de 6 martie 1945 nu este cu nimic relevantă pentru refugiații din Basarabia și Nordul Bucovinei, deoarece se referă numai la refugiații din Ardealul de Nord pentru care la respectiva dată a încetat calitatea de refugiat ei primind dreptul de a reveni fiecare la domiciliile avute anterior datei de 6 septembrie 1940.
Pentru refugiații din Basarabia și Nordul Bucovinei situația de refugiat de drept a încetat la data de 10 iulie 1947, dată la care s-a încheiat Tratatul de Pace cu România după cel de-al doilea război mondial în unele cazuri se menține și în prezent.
Prin limitarea perioadei se creează o situație discriminatorie.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Întrucât prin Ordonanța nr.105/1999 cu modificările și completările ulterioare, perioada pentru acordarea drepturilor ca refugiat este limitată în timp – 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, acordarea drepturilor anterior sau după 6 martie 1945 nu are suport legal.
Așa fiind, constată că recursul este nefondat și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr.426/CA/2002-P din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.