Anularea apelului ca netimbrat înainte de notificarea hotărârii de reexaminare a taxei judiciare de timbru: încălcarea dreptului la proces echitabil

Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău-Secţia I civilă la 7 decembrie 2018, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta B S.R.L., prin administrator C, şi pe pârâtul C, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumei în cuantum de 70.000 €, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare.

În drept, a indicat dispoziţiile art. 2158 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 522 din 23 iunie 2023, Tribunalul Bacău-Secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. şi pârâtul C.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel

Prin decizia civilă nr. 253 din 25 aprilie 2024, Curtea de Apel Bacău-Secţia I civilă a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinţei civile nr. 522 din 23 iunie 2023 a Tribunalului Bacău.

4. Motivele de recurs formulate de reclamant

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A, care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea criticilor formulate, a învederat că instanţa de apel a anulat calea de atac, ca netimbrată, întrucât nu a achitat suma de 3.429,3 lei, datorată pentru soluţionarea apelului, astfel cum s-a stabilit în urma admiterii cererii de reexaminare.

În acest sens, a menţionat că a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în valoare de 3.542 lei, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 22 aprilie 2024, care i-a fost comunicată abia la 26 aprilie 2024. Însă, instanţa de apel nu a ţinut seama de această împrejurare şi a pronunţat soluţia de anulare a apelului la 25 aprilie 2024, deci înainte de comunicarea încheierii pronunţate asupra reexaminării, încălcând astfel dispoziţiile art. 6, art. 7 şi art. 13 C. proc. civ., prin nerespectarea legalităţii desfăşurării procedurii şi încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Invocând prevederile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurentul-reclamant a precizat că, din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că hotărârea pronunţată în cererea de reexaminare trebuia să îi fie adusă la cunoştinţă, efectele acesteia producându-se după comunicare şi în termenul de 10 zile prevăzut pentru plata taxei judiciare de timbru.

Cererea de recurs a fost comunicată la 5 august 2024 (filele 20 şi 21) intimaților-pârâți, care nu au formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr.253 din 25 aprilie 2024, prin care Curtea de Apel Bacău-Secţia I civilă, constatând că apelantul-reclamant nu a complinit obligația de achitare a taxei de timbru în cuantum de 3.429,3 lei, a anulat apelul declarat de această parte împotriva sentinţei civile nr. 522 din 23 iunie 2023 a Tribunalului Bacău.

Recurentul-reclamant a criticat această soluție, invocând că instanța de apel a procedat la aplicarea sancțiunii nulității pentru netimbrare, cu ignorarea faptului că, la momentul pronunţării deciziei, acesta nu avea cunoştinţă despre încheierea din 22 aprilie 2024, prin care cererea sa de reexaminare a fost admisă, întrucât aceasta i-a fost comunicată ulterior, la 26 aprilie 2024.

Critica este fondată.

Înalta Curte constată că măsura anulării cererii de apel a fost dispusă eronat, câtă vreme, observând cererea de reexaminare formulată de reclamant, instanţa de apel a rămas în pronunţare pe excepţia netimbrării la termenul din 17 aprilie 2024 şi a soluţionat calea de atac la 25 aprilie 2024, înainte ca încheierea pronunţată asupra cererii de reexaminare să fi fost comunicată părţii în sarcina căreia subzista obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru.

Verificând actele dosarului, se observă că, prin rezoluţia de primire din 5 ianuarie 2024, instanţa de apel a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.542 lei în sarcina apelantului-reclamant. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea a exercitat dreptul la reexaminare, prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Cererea sa de reexaminare a fost admisă prin încheierea din 22 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/110/2018/a4, care a fost comunicată părţii la 26 aprilie 2024, după cum reiese din dovada de înmânare de la fila 8 din dosarul menţionat.

Este de necontestat că în cadrul procesului civil, pentru recunoaşterea drepturilor pe calea procedurii judiciare, justiţiabilii au obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă, stabilită potrivit dispoziţiilor legale, timbrarea cererilor reprezentând o condiţie legală extrinsecă a actului de procedură, iar încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la taxele judiciare de timbru se sancţionează cu nulitatea actului de procedură, în condiţiile şi art. 176 C. proc. civ.

În demersul de verificare a cauzei de nulitate reprezentate de neplata taxei judiciare de timbru, instanţa de judecată este obligată să aibă în vedere dacă partea căreia îi incumbă obligaţia de a timbra a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru. În litigiul pendinte, prezintă relevanţă împrejurarea că această cale de atac, instituită de legiuitor pentru contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, a fost exercitată de către apelantul-reclamant, care a solicitat să se verifice dacă cuantumul taxei a fost determinat în mod legal de către instanţa de apel. Drept urmare, instanţei de apel îi revenea îndatorirea de a examina aceste circumstanţe specifice şi de a realiza un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât părţii să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.

Întrucât obiectul cererii de reexaminare este reprezentat de anularea dispoziţiei instanţei prin care a fost determinat cuantumul taxei judiciare de timbru, în virtutea dreptului la un proces echitabil, se impunea ca instanţa de apel să acorde apelantului-reclamant posibilitatea de a lua cunoştinţă de soluţia pronunţată asupra cererii sale de reexaminare, premisă ce poate fi verificată prin raportare la momentul comunicării acestei hotărâri, din moment ce procedura reexaminării se desfăşoară fără citarea părţilor, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, se reţine că hotărârea pronunţată în această procedură necontencioasă se comunică din oficiu părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile prin raportare la cele stipulate de art. 536 din acelaşi cod. Aşadar, partea avea posibilitatea de a analiza dacă va îndeplini obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru doar după cunoaşterea caracterului definitiv al cuantumului taxei datorate pentru apel.

În consecinţă, raportat la circumstanţele pricinii, anularea cererii de apel a avut drept consecinţă o atingere nejustificată a dreptului la un proces echitabil al reclamantului, în însăși substanţa sa, drept garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că exigențele care compun dreptul la un proces echitabil se subordonează ideii potrivit căreia și a libertăților fundamentale protejează drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii, ceea ce înseamnă că orice restricție adusă acestui drept trebuie să aibă un scop legitim, să fie proporțională cu scopul vizat, fiind necesar să se asigure ca însăși esența dreptului de acces la justiţie să nu fie afectată (cauza Weissman şi alţii contra României).

În egală măsură, se reţine că, astfel cum s-a stipulat din perspectiva instanța de judecată este datoare ca, în aplicarea normelor de procedură, să evite un formalism excesiv, care ar putea aduce atingere caracterului echitabil al procedurii (cauza Hasan Tunç și alții contra Turciei).

Prin urmare, Înalta Curte constată incidența motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, faţă de soluţia ce se impune ca urmare a admiterii cererii de recurs pentru considerentele arătate anterior, cu ocazia rejudecării apelului, pentru soluţionarea excepţiei netimbrării, instanţa de apel va verifica, în condiţiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ., dacă lipsa dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 3.429,3 lei va fi complinită de către apelantul-reclamant până la primul termen de judecată la care acesta va fi legal citat în apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamantul A, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 253 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea Apel Bacău-Secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.