International child abduction jurisdiction conflict: binding characterization of illicit retention under Law 369/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the Bucharest Court of Appeal to adjudicate the case, rejecting the Sânnicolau Mare Court’s claim of material competence. The dispute arose from competing applications for provisional orders regarding a minor’s residence and travel documents during divorce proceedings, where the mother allegedly moved the child from Italy to Romania without the father’s consent. The lower courts disagreed on the legal nature of the father’s application, with the Sânnicolau Mare Court arguing it was a standard provisional residence order, while the Bucharest Court of Appeal initially treated it as such but was subsequently directed by the Timiș Court of Appeal to recognize the matter as international child abduction. The High Court determined that the Timiș Court of Appeal’s characterization of the father’s request as involving international child abduction, based on the child’s illicit removal and retention, was binding and that such matters fall under the exclusive material jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal pursuant to Article 2 of Law no. 369/2004 and the Hague Convention of 1980, thus overriding the conflicting jurisdictional claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 997 C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; International child abduction jurisdiction conflict: binding characterization of illicit retention under Law 369/2004: The dispute arose from competing applications for provisional orders regarding a minor’s residence and travel documents during divorce proceedings, where the mother allegedly moved the child from Italy to Romania without the father’s consent. The lower courts disagreed on the legal nature of the father’s application, with the Sânnicolau Mare Court arguing it was a standard provisional residence order, while the Bucharest Court of Appeal initially treated it as such but was subsequently directed by the Timiș Court of Appeal to recognize the matter as international child abduction. The High Court determined that the Timiș Court of Appeal’s characterization of the father’s request as involving international child abduction, based on the child’s illicit removal and retention, was binding and that such matters fall under the exclusive material jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal pursuant to Article 2 of Law no. 369/2004 and the Hague Convention of 1980, thus overriding the conflicting jurisdictional claims.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for establishing the competence of the Bucharest Court to adjudicate the case.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la data de 18.09.2024, sub nr.x/295/2024, reclamanta A a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul B ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună stabilirea provizorie a locuinţei minorei C la domiciliul reclamantei până la soluționarea dosarului nr. y/295/2024.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la data de 19.09.2024, sub dosar nr. z/295/2024, reclamantul B în contradictoriu cu pârâta A a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună stabilirea provizorie a locuinţei minorei C la domiciliul reclamantului din Italia până la soluționarea dosarului de fond având ca obiect divorţ şi exercitarea autorităţii părinteşti, pronunţarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtei pentru ca reclamantul să poată solicita eliberarea de paşaport turistic minorei C, precum și ca minora să poată călători în străinătate însoţită doar de către reclamant.
Prin încheierea din 15 octombrie 2024, instanţa a admis excepția conexităţii invocată din oficiu şi a dispus conexarea dosarului nr. z/295/2024 la dosarul nr. x/295/2024.
Prin sentinţa civilă nr. 683/16.10.2024 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare, în dosarul nr. x/295/2024, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, având ca obiect ordonanţă președințială, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul, B.
A admis cererea de chemare în judecată, având ca obiect ordonanţă președințială, formulată de reclamantul B în dosarul nr. z/295/2024 conexat la dosarul nr. x/295/2024 al Judecătoriei Sânnicolau Mare, în contradictoriu cu pârâta A.
A stabilit, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acţiunii judecătoreşti ce face obiectul dosarului nr. y/295/2024, respectiv dosarul nr. xx/295/2024 aflate pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, locuinţa minorei C, la domiciliul tatălui, B.
A suplinit acordul pârâtei, A, pentru ca minorei, C, să i se elibereze paşaport turistic care să poată fi ridicat de către reclamantul B, și pentru ca minora C, să poată călători în străinătate însoţită doar de reclamant, până la soluționarea definitivă a cererii ce face obiectul dosarului nr. y/295/2024, respectiv dosarul nr. xx/295/2024 aflate pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Prin decizia civilă nr. 1305/04.12.2024, Tribunalul Timiș a admis apelul formulat de apelanta A, a anulat sentinţa civilă nr. 683/16.10.2024 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare, a anulat încheierea din data de 15.10.2024 în ceea ce priveşte conexarea dosarului nr. z/295/2024 la dosarul nr x/295/2024, a admis excepţia necompetenței Judecătoriei Sânnicolau Mare de a judeca cererea care face obiectul dosarului nr. z/295/2024 formulată de reclamantul B şi a trimis cauza spre soluţionare la Tribunalul București. A acordat termen la 22.01.2025 pentru judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/295/2024.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
1. Prin sentinţa civilă nr.1/08.01.2025, Tribunalul Bucureşti a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București şi a declinat competența de soluţionare a cauzei civile ce face obiectul dosarului nr. z/295/2024 privind pe reclamantul B, în contradictoriu cu pârâta A, în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
A reţinut instanţa că cererea formulată de reclamantul B are ca obiect ordonanţă preşedinţială privind stabilirea locuinţei minorei C, conform art. 997 C. proc. civ., astfel cum reiese şi din precizările formulate în scris de către reclamant, dar şi precizările orale din faţa instanţei de judecată de la termenul de judecată din data de 08.01.2025.
Prin urmare, având în vedere principiul disponibilităţii consacrat de dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., s-a constatat că cererea reclamantului nu are ca obiect răpire internaţională de copii, astfel cum a stabilit Tribunalul Timiş prin Decizia Civilă nr. 1305/04.12.2024 şi, având în vedere şi dispoziţiile art. 998 raportat la art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., s-a reţinut că, în speţă, competenţa materială in soluționarea cauzei revine judecătoriei.
2. Prin sentinţa nr. 116 din data de 11 februarie 2025, pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare în dosarul nr. z/295/2024*, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că Judecătoria Sânnicolau Mare este ţinută de dezlegările date de către instanţa de apel problemelor de drept supuse judecăţii, respectiv de către Tribunalul Timiş prin decizia civilă nr. 1305/04.12.2024, prin care s-a constatat că aspectele invocate de către reclamant prin cererea formulată în dosarul nr. z/295/2024 - deplasarea si reținerea minorei pe teritoriul României, fără acordul tatălui, reprezintă în fapt o cerere având ca obiect o răpire internațională de copil, ceea ce atrage competenţa materială a Tribunalului Bucureşti.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru considerentele expuse în continuare.
Conflictul negativ de competenţă a fost generat de calificarea juridică diferită dată cererii de chemare în judecată, Tribunalul Bucureşti apreciind că cererea formulată de reclamantul B are ca obiect ordonanţă preşedinţială privind stabilirea locuinţei minorei C, în timp ce Judecătoria Sânnicolau Mare a considerat că este vorba despre cerere având ca obiect o răpire internațională de copii, faţă de soluţia dată în soluţionarea apelului de către Tribunalul Timiş.
Se constată că, prin decizia civilă nr. 1305/04.12.2024, pronunţată în dosarul nr. x/295/2024, Tribunalul Timiș a admis apelul formulat de apelanta A, a anulat sentinţa civilă nr. 683/16.10.2024 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare, a anulat încheierea din data de 15.10.2024 în ceea ce priveşte conexarea dosarului nr. z/295/2024 la dosarul nr x/295/2024, a admis excepţia necompetenței Judecătoriei Sânnicolau Mare de a judeca cererea care face obiectul dosarului nr. z/295/2024 formulată de reclamantul B şi a trimis cauza spre soluţionare la Tribunalul București. A acordat termen la 22.01.2025 pentru judecarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/295/2024.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul Timiş a reținut că, în speță, minora C a fost deplasată din Italia către România fără acordul reclamantului, astfel că aspectele invocate prin cererea formulată în dosarul nr. z/295/2024, respectiv deplasarea şi reținerea minorei pe teritoriul României, fără acordul tatălui, reprezintă în fapt o cerere având ca obiect o răpire internațională de copii.
În acest context, având în vedere prevederile Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, Tribunalul Timiş, în analiza căii de atac, a reţinut că în acest caz competenţa de soluţionare a cererii de răpire aparţine Tribunalului Bucureşti, excepţia de necompetenţă material fiind una absolută, de ordine publică, motiv pentru care, în raport cu dispoziţiile art. 480 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., a admis apelul şi a dispus în sensul celor anterior arătate.
Aşadar, faţă de dezlegările date de către instanţa de apel, care a statuat cu privire la obiectul dosarului nr. z/295/2024 referitor la demersul reclamantului, se constată că instanța este chemată să analizeze o cerere în materia răpirii internaţionale de copii.
Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25.10.1980, republicată, incidentă în cauză, prevede la art. 2 că Tribunalul Bucureşti, Secţia pentru minori şi de familie, este instanţa competentă pentru soluţionarea cererilor adresate de către persoana fizică pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite în sensul art. 3 din Convenţie, iar la art. 14 alin. (4), că hotărârea pronunţată de tribunal este supusă recursului la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia pentru minori şi familie.
În consecinţă, Înalta Curte, faţă de calificarea juridică dată cererii reclamantului de către instanţa de control judiciar, reţine că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze litigiul de faţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a stabili în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.