Competence in family law enforcement determined by debtor's de facto residence rather than registered domicile

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.12.2024 petentul BEJ A a solicitat, la cererea creditorului B, încuviinţarea executării silite a debitoarei C, în baza titlului executoriu reprezentat de Convenția încheiată în procedura divorțului, autentificată sub nr. 1253/01.11.2021 de către notar public D.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

1. Prin sentința civilă nr.10864 din data de 09.12.2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., domiciliul debitorului împotriva căruia s-a formulat cererea de încuviinţare a executării silite este în municipiul Ploiești, jud. Prahova.

2. Prin sentinţa civilă nr. 12080 din 20.12.2024, Judecătoria Ploieşti, Secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că, domiciliul de fapt al debitoarei la data sesizării organului de executare - BEJ A, 29.11.2024, este în mun. Bucureşti, sector 1, Bd. (...), potrivit interogării DEPABD, această reşedinţă fiind indicată atât în cererea creditorului, adresată executorului judecătoresc, cât și în cererea înaintată instanței.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competență conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele argumente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea petentului BEJ A de încuviinţare a executării silite a debitoarei C, cu privire la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr.1253/01.11.2021, în vederea punerii în executare a programului de relații personale.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce priveşte domiciliul/reşedinţa debitorului.

Astfel, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

Textul legal sus citat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată, succesiv, instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ. „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală”, care se coroborează cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) din acelaşi cod, care statuează că „Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate”.

În speţă, este adevărat că potrivit cărţii de identitate debitoarea are domiciliul legal în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, însă potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, în perioada 02.02.2024-01.02.2025, acesta figurează cu reşedinţa în Bucureşti, Bd. (...), sector 1, ceea ce înseamnă că locuirea efectivă a acestuia se află la această adresă.

Rezultă că, în sensul dispoziţiilor art. 91 C. civ., au fost asigurate publicitatea şi opozabilitatea menţiunilor referitoare la reşedinţa părţii.

Potrivit evidenţelor menţionate anterior, debitoarea figurează cu reşedinţa în sector 1, Bucureşti, atât la data învestirii organului de executare (29.11.2024), cât şi la data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite (03.12.2024).

Ţinând seama că, în cauză, prin cererea adresată executorului judecătoresc s-a solicitat ca executarea titlului executoriu, constând în Convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori, să se realizeze prin permiterea creditorului de a avea legături personale cu minorii, precizându-se că aceştia locuiesc cu mama lor la reşedinţa efectivă a debitoarei din Bucureşti, sector 1, devine relevant în determinarea competenţei teritoriale aspectul locuirii în fapt - cel care asigură, pe de o parte, înştiinţarea efectivă a debitorului de pornirea procedurii execuţionale împotriva sa, dar şi valorificarea drepturilor creditorului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că atât la data învestirii organului de executare, cât şi la data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite debitoarea figurează cu reşedinţa în Bucureşti, sector 1, Înalta Curte în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2025.