Civil revision inadmissible where subsequent criminal judgment postdates the contested civil decision, negating res judicata conflict

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia nr. 160/R din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/197/2016*, a fost respins recursul declarat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr.1187/A din 21 octombrie 2022 pronunţată în dosarul civil nr. x/197/2016* al Tribunalului Braşov.

Împotriva acestei decizii, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul A a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 2 iulie 2024, prin decizia nr. 263/R din 26 septembrie 2024 fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casație și Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că există hotărâri definitive potrivnice celor stabilite prin decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv sentinţa penală nr. 1161 din 30 octombrie 2023 pronunţată de Judecătoria Braşov şi decizia penală nr. 454/AP din 5 iunie 2024 pronunţată de către Curtea de Apel Braşov.

A menţionat că este evidentă contrarietatea dintre cele stabilite de instanța penală și de instanța civilă în legătură cu faptul esențial al deținerii posesiei, astfel încât înlăturarea acestei anomalii se poate realiza prin revizuirea hotărârii civile, neavând relevanță cronologia pronunțării hotărârilor.

Simplul fapt că hotărârea penală este pronunţată (rămasă definitivă) ulterior soluţionării dosarului civil, în contextul în care cauza penală era pendinte la momentul soluţionării dosarului civil (astfel că instanţele trebuiau să dea eficienţă principiului penalul ţine în loc civilul) nu este de natură să oprească demersul judiciar, finalitatea fiind aceea de a asigura autoritatea de lucru judecat a instanţei penale în faţa unei hotărâri a unei instanţe civile.

În finalul memoriului de recurs, revizuentul prezintă în detaliu circumstanțele cauzei și hotărârile pronunțate în litigiu.

În drept au fost indicate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 28 C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict prevăzute de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dintre aceste cerinţe, pentru speţa dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Se reţine că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menţionat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care însă nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate prin nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.

În cauză, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că decizia civilă nr. 160/R a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov la 5 aprilie 2023, deci anterior deciziei civile pretins potrivnice nr. 454/AP din 5 iunie 2024 a Curţii de Apel Braşov.

Ca atare, decizia civilă a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu poate fi contradictorie, în sensul încălcării autorităţii lucrului judecat, unei decizii pronunţate ulterior.

Se reţine, pe de altă parte, că instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde imperativului respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei pentru faptul că există puncte de vedere sau o practică judiciară diferită asupra aceleiaşi chestiuni, aspect afirmat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Stanca Popescu contra României din 7 iulie 2009).

Or, nu se poate verifica respectarea autorităţii de lucru judecat în situaţia în care hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii a fost pronunţată anterior celei faţă de care se pretinde contrarietatea, întrucât nu pot fi apreciate ca fiind o nesocotire a lucrului judecat cele stabilite în cuprinsul unei hotărâri inexistente din punct de vedere juridic la data pronunţării primei hotărâri (obiect al cererii de revizuire).

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor pretins greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Nemulțumirea revizuentului legată de pretinsa contrarietate dintre hotărârea pronunțată de instanța penală (rămasă definitivă ulterior soluţionării dosarului civil) și aspectele reținute de instanța civilă în legătură cu faptul esențial al deținerii posesiei, nu poate fi remediată în sensul propus de parte, cu argumentul că instanţele trebuiau să dea eficiență principiului ”penalul ţine în loc civilul”, principiu care, de altfel, are o cu totul altă conotație decât cea relevată prin cererea de revizuire.

Chiar dacă partea ar fi pretins revizuirea laturii civile a unei hotărâri penale (ceea ce nu este cazul în speță), cererea de revizuire se supunea rigorilor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale aceste căi extraordinare de atac, revizuentul neputând invoca, în scopul înlăturării acestora, specificul procedurii penale în care s-a finalizat judecata acţiunii civile.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Față de soluţia pronunțată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat revizuentul la plata către intimata B a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.800 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 160/R din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/197/2016*.

Obligă pe revizuentul A la plata sumei de 4.800 lei către intimata B, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.