Annulment of cassation appeal for lack of signature, unpaid court fee, and insufficient motivation

Asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin decizia nr. 626 din 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă, a fost constatată perimată cererea de recurs formulată de către recurentul-petent A împotriva deciziei civile nr. 559 din 19 septembrie 2023 pronunţată în dosarul civil nr. x/311/2022/a1 al Tribunalului Olt.

La 23 octombrie 20245 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă cererea de recurs formulată de petentul A împotriva deciziei nr. 626 din 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă.

Deşi a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs şi de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată, astfel încât, la termenul de judecată stabilit la 11 februarie 2025, instanța a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepţiei nulității pentru nesemnarea, netimbrarea și nemotivarea cererii de recurs.

Cererea de recurs formulată de petentul A urmează a fi anulată, în raport de considerentele ce succed:

Referitor la aspectul procedural al timbrajului:

Se reţine că, prin rezoluţia completului nr. 5 învestit cu soluţionarea căii de atac, s-a stabilit că recurentul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, calculată în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligaţia timbrării cererii de recurs a fost adusă la cunoștința recurentului la 19 noiembrie 2024, respectiv la 17 ianuarie 2025 prin poșta electronică.

Potrivit dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ., „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii”.

Dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stipulează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă se constată că o cerere este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cel mult 10 zile de la primirea comunicării, sub sancţiunea anulării cererii. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol cerinţele menţionate la sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior redate, cum recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, respectiv 1000 lei, deşi a fost legal înștiințat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în raport de prevederile legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează a admite excepţia netimbrării, invocată din oficiu, şi a anula cererea de recurs.

În ceea ce priveşte semnarea cererii de recurs:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde ,,semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.”

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că ,,menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.”

În cauză, se constată că, deşi recurentul-petent A a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs transmisă prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, acesta nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

Se reţine că partea care înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic trebuie să se conformeze dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001 ce stabilesc regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-petent avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.

Constatând lipsa semnăturii, cum recurentul-petent nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna recursul, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

În ceea ce priveşte nemotivarea cererii:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.”

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-petent A, se constată că aceasta constă într-un e-mail transmis instanței de judecată, prin care petentul arată că înțelege să declare recurs, fără a aduce niciun fel de motivare demersului său judiciar. Cererea astfel transmisă constituie o simplă declaraţie de recurs, ce nu conţine vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În atare situaţie, apare ca fiind imposibilă identificarea motivelor în considerarea cărora a fost promovată calea extraordinară de atac.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Art. 194 C. proc. civ. prevede menţiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată, menţiuni reluate prin dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. ce fac referire la cererea de recurs, respectiv numele, prenumele şi domiciliul părţii, obiectul, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, semnătura. Or, în cauză, în cuprinsul memoriului înregistrat pe rolul instanţei supreme nu se poate identifica niciunul dintre aceste elemente.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenţie concretă, care să poată fi dedusă judecăţii şi în raport de care instanţa să se poată pronunţa, limitată la simpla declarare a căii de atac, face imposibilă identificarea unor motive şi critici susceptibile de a fi supuse analizei instanţei.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile referitoare la forma şi conţinutul oricărei cereri adresate instanţelor de judecată, constatând lipsa semnăturii părţii, netimbrarea și nemotivarea declarației de recurs, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 196 și art. 197 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 626 din 10 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.