Appeal annulled as void for failure to state statutory cassation grounds; damages claim against state and court dismissed.

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 decembrie 2024 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Tribunalul Vâlcea să-i repare prejudiciile cauzate prin pretinsele erori judiciare săvârșite în dosarele nr. x/117/2021, nr. x/117/2020, nr. y/117/2020, nr. x/90/2021, nr. x/90/2020, nr. z/117/2020, nr. xx/117/2020, nr. x/63/2021.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 342 din 3 iunie 2022, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Tribunalul Vâlcea.

3. Hotărârea pronunţată de instanța de apel:

Prin decizia nr. 2979 din 1 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinţei civile nr. 342/2022 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/85/2021.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 2979 din 1 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, reclamantul A a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, nefiind motivată şi necuprinzând motivele pe care se întemeiază şi pentru care au fost înlăturate cererile sale, nefiind soluţionat aproape niciun motiv de apel.

Nu a fost soluţionat nici motivul de apel privind nulitatea întâmpinării formulate de Ministerul Finanțelor la instanţa de fond, cu menţiunea că aceleași motive subzistau şi în privinţa întâmpinării depuse în apel, care este lovită de nulitate - instanţa avea obligaţia constatării acestui fapt, ceea ce nu a făcut.

A arătat, de asemenea, că hotărârea este vădit ilegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material şi cuprinde motive contradictorii.

În ce priveşte susţinerea că întâmpinarea depusă la instanţa de fond nu e lovită de nulitate, întrucât, potrivit art. 10 din HG nr. 34/2009, Direcţia Generală din cadrul Ministerului Finanţelor are atribuții să formuleze acţiuni şi acte cu caracter juridic, recurentul-reclamant a menționat că respectivele acte juridice care sunt făcute de persoane care nu au calitatea de înscriși în tabloul cu drept de exercitare al ÎCCJ, sunt lovite de nulitate absolută şi, în plus, constituie infracțiunea de exercitare ilegală a profesiei. Or, nu s-a făcut dovada că persoanele în cauză nu sunt consilieri juridici înscriși în Tabloul cu drept de exercitare al ÎCCJ, iar potrivit art. 84 C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanțelor de judecată numai, prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii. Aşadar, este indubitabil că întâmpinările sunt lovite de nulitate - acestea ar fi putut să nu fie afectate de nulitate numai în situaţia în care ar fi fost semnate exclusiv de ministru, care este reprezentatul legal al instituției.

În continuare, recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel se contrazice, menționând că în cererea de apel a făcut trimitere la (pretinse) erori judiciare din dos. nr. y/117/2020, care nu ar putea face obiectul analizei instanţei de apel, însă a evidențiat pe larg eforturile judiciare săvârşite în toate dosarele menţionate în cererea de chemare în judecată, pentru care a cerut repararea prejudiciului cauzat prin erori, care fuseseră implicit invocate, în cererea iniţială.

Instanţa de fond nu s-a pronunțat asupra niciunei erori judiciare şi a niciunei cereri formulate, hotărârea fiind total nemotivată şi necuprinzând nici motivele pe care se întemeiază şi, mai ales, cele care au fost înlăturate cererile sale. Susținerea menționată, fără nicio motivare, contrazice art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind definiţia dată erorii.

Recurentul-reclamant menționează că nu rezultă că în apel ar fi schimbat calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici că ar formulat pretenţii noi, așa cum se menţionează - a făcut numai o motivare amplă a erorilor judiciare săvârșite şi critici ale hotărârii instanţei de fond, arătând că, în fapt, instanța de fond nu a făcut referire la absolut niciun aspect invocat, respectiv că pretinsele motive erau vădit nefondate şi nelegale, neexistând nicio motivare în hotărârea de fond.

Instanța a mai reținut, de asemenea, că reclamantul nu a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, respectiv nu a formulat cerere de reexaminare împotriva hotărârii de anulare a cererii. Or, atât timp cât, ilegal, fuseseră respinse cererea de ajutor public şi cererea de reexaminare a acestei hotărâri, deja aceasta avea autoritate de lucru judecat şi nu putea invoca nelegalitatea hotărârii de respingere a cererii de ajutor public în cererea de reexaminare a anularii cererii ele chemare în judecata (ca netimbrata), deci o asemenea pretinsă cale de atac era de prisos, fiind încălcat accesul la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie și art. 6 din Convenția Europeană.

A arătat că, în mod repetat, aceleași cauze au fost introduse de mai multe ori pe rolul mai multor instanţe şi absolut toate au fost anulate sub diverse pretexte, abuzive şi vădit ilegale, prin respingerea ilegală a cererilor de reexaminare, respingerea ilegala a cererilor de ajutor public.

Defectuozitatea funcționarii justiţiei vizează şi neregularitatea manifestată în privinţa desfăşurării procedurii, ceea ce înseamnă că pronunțarea unei hotărâri corecte nu duce automat şi la acoperirea erorilor de procedură comise în desfăşurarea procesului, care au produs o vătămare grava a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, fiind, aşadar, o măsura de responsabilizare a judecătorilor.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (23 iunie 2020), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.”

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate cererile sale, apreciind că nu a fost soluţionat ”aproape” niciun motiv de apel, dezvoltând aspectele prezentate în fața instanței de apel, într-o manieră copy-paste a cererii de apel.

Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs se deduc judecății aceleași critici formulate în fața instanței devolutive, asupra cărora instanța de apel a dat dezlegare, susținerile recurentului vizând, în fapt, soluția pronunțată.

Nemulţumirile generale ale părţii față de soluția pronunțată şi criticile formale legate de pretinsa nemotivare a hotărârii recurate, astfel cum au fost formulate, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar.

Raționamentul expus de instanţa de apel nu cuprinde concluzii contradictorii și nici nu se poate asocia acestuia vreun viciu, astfel cum susținere recurentul. Instanța de apel a expus coerent și neechivoc motivele pentru care a apreciat nefondat apelul promovat de reclamant, evidențiind considerentele pentru care a reținut că este neîntemeiată critica apelantului vizând nepronunțarea primei instanței cu privire la nulitatea întâmpinării formulate de Ministerul Finanțelor.

Înalta Curte subliniază că, în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerentele contradictorii sunt cele din perspectiva cărora nu se poate stabili care sunt argumentele ce au fundamentat soluţia instanţei, determinând astfel imposibilitatea exercitării controlului de legalitate.

Or, recurentul nu a învederat niciun aspect de contradictorialitate în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nemulțumirea sa vizând, astfel cum anterior s-a arătat, soluția pronunțată.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate în fața instanței devolutive nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 2979 din 1 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.