Recovery of public funds: omission of statutory interest alongside late penalties in judgment operative part requires appeal on merits, not correction or completion.

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 aprilie 2023 pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat să se dispună angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului A pentru fapta proprie, în temeiul art. 1357 C. civ., respectiv obligarea acestuia la restituirea sumei de 365.212,96 lei, reprezentând prejudiciu realizat prin obţinerea pe nedrept de fonduri europene în campania anului 2018 şi a accesoriilor aferente calculate de la data fiecărei plăţi, până la achitarea integrală a debitului principal.

A solicitat, de asemenea, menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în cauză asupra patrimoniului debitorului.

Prin sentinţa civilă nr. 796 din 18 octombrie 2023, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis excepţia necompetenței materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală și menţinere măsuri asiguratorii, în favoarea Tribunalului Teleorman.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 15 ianuarie 2024, Tribunalul Teleorman – Secţia civilă, a admis în parte cererea formulată de către reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva pârâtului A.

A obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 365.212,96 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă penalități de întârziere calculate aplicabile pentru veniturile bugetare, de la data efectuării fiecărei plăți componente a debitului principal, până la recuperarea integrală a prejudiciului.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 14.10.2022 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie, menținută prin sentința penală nr.15/13.02.2023 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, în dosarul nr. x/87/2022 asupra cotei de 1/2 din valoarea bunului mobil autoturism marca (...), model (...), de culoare albă, an de fabricaţie 2007, cu seria şasiu (...) şi seria motor (...), înmatriculat sub numărul de înmatriculare (...).

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată de instanța de apel:

Prin decizia civilă nr. 609/A din 29 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepția inadmisibilității.

A fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta-reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru agricultură împotriva sentinţei civile nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul-pârât A.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 609/A din 29 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, reclamanta Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură a declarat recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea istoricului cauzei și a soluțiilor pronunțate de instanțele de fond, recurenta-reclamantă a precizat că, deşi în cuprinsul considerentelor instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea dispoziţiilor art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, în dispozitiv a menţionat doar penalitățile de întârziere.

Potrivit art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele."

Având în vedere textul de lege anterior redat, aspectele reţinute de Tribunalul Teleorman în considerente potrivit cărora, "(...) întrucât debitul principal constă în plăţi nelegale efectuate din fonduri publice, tribunalul retine că pârâtul datorează penalităţi de întârziere în condiţiile art. 1535 C. civ., raportat la art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, în cuantum egal cu penalităţile aplicabile pentru venituri bugetare, de la data efectuării fiecărei plăţi componente a debitului principal (data ordin de plată), până la recuperarea integrală a prejudiciului", nu sunt corecte întrucât pârâtul datorează către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, atât dobânzi, cât şi penalităţi.

În realitate, contrar celor reţinute de instanţa de apel, suntem în prezenţa unei interpretări eronate a dispoziţiilor legale incidente în cauză. Ca aşa stau lucrurile, o dovedeşte faptul că Tribunalul Teleorman a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 1535 C. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, ceea ce a dus la soluţia greşită, potrivit căreia pârâtul datorează reclamantei accesorii reprezentate doar de penalităţi de întârziere (daune moratorii în sensul dispoziţiilor art. 1535 C. civ.), nu şi dobânzi.

Recurenta-reclamantă subliniază faptul că în cuprinsul dispoziţiilor art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002 sunt precizate clar, atât dobânzile, cât şi penalităţile de întârziere care vor fi percepute împreună. Acest fapt este întărit şi de dispoziţiile art. 174 şi 176 C. proc. fisc., care reglementează separat dobânzile şi penalităţile.

Criticile reclamantei cu privire la soluţia pronunţată de Tribunalul Teleorman asupra cererii privind accesoriile trebuie să facă obiectul căii de atac a apelului deoarece, aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere accesoriu, analizând dispoziţiile legale incidente în cauză şi situaţia de fapt dedusă judecății.

Or, urmare a acestei analize de fond şi de drept, prima instanţă a pronunţat soluţia greşită, în sensul admiterii doar a penalităţilor de întârziere, nu şi a dobânzilor, fapt ce reiese cu evidenţă din motivarea soluţiei, mai exact, prin coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele privind daunele moratorii din cuprinsul Codului civil.

În acest context, soluţia prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a apelului este greşită.

Pentru argumentele prezentate, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

5. Apărările formulate în cauză:

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (6 aprilie 2023), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, hotărârea recurată fiind nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Prin decizia recurată, instanța de apel a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta-reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru agricultură împotriva sentinţei pronunţate de prima instanță.

În motivarea soluției pronunțate, curtea de apel a reținut că nu pot face obiect al analizei în calea de atac a apelului criticile apelantei, instanța apreciind că partea are la dispoziție procedurile de îndreptare, lămurire sau, după caz, completare a hotărârii, conform art. 445 C. proc. civ., ce prevede că: „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444”.

În esență, critica formulată de reclamantă în apel a vizat neacordarea dobânzilor prevăzute de dispozițiile art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, apelanta-reclamantă arătând că, deşi în cuprinsul considerentelor instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea dispoziţiilor art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, în dispozitiv a menţionat doar penalităţile de întârziere, deși pârâtul datorează către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, atât dobânzi, cât şi penalităţi.

În raport de elementele conturate, Înalta Curte nu poate reține calificarea dată de instanța de apel criticii formulate de reclamantă, în sensul că o atare solicitare de acordare a dobânzilor, ”omisă” din dispozitiv, poate fi remediată prin procedurile de îndreptare, lămurire sau, după caz, completare a hotărârii.

Faptul că în considerentele sentinței, instanța a apreciat ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 1535 C. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002, însă prin dispozitivul hotărârii a acordat reclamantei accesorii reprezentate doar de penalităţi de întârziere (daune moratorii în sensul dispoziţiilor art. 1535 C. civ.), nu şi dobânzi, nu constituire o omisiune de natura celor care pot fi îndreptate în condițiile art. 442 – art. 444 C. proc. civ.

Problema neacordării dobânzilor, criticată de reclamantă în apel, nu poate fi tranșată prin procedurile de îndreptare, lămurire sau, după caz, completare a hotărârii, câtă vreme această chestiune reprezintă un aspect ce ține de fondul raporturilor litigioase existente între părți, supus dezbaterilor contradictorii.

Acordarea dobânzilor echivalează cu o veritabilă modificare a dispozitivului sentinței pronunțate de tribunal, intervenție care nu se poate realiza prin procedurile sugerate de instanța de apel, dat fiind faptul că afectează însăși substanța hotărârii.

În raport de elementele conturate, Înalta Curte reţine că, prin respingerea apelului ca inadmisibil, instanța de apel nu a realizat o efectivă cercetare a fondului cauzei și nu a oferit garanțiile procesuale impuse de exigența dreptului la un proces echitabil, recurenta-reclamantă din cauză fiind lipsită de o analiză reală și legală a cererii de apel.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, instanţa de apel, în acord cu exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmează a răspunde pe fond criticilor formulate de apelanta-reclamantă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 1 din 15 ianuarie 2024 pronunţate de Tribunalul Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva deciziei civile nr. 609/A din 29 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.