Cassation annulled for failure to articulate statutory illegality grounds in civil liability claim for fatal road accident

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrata la data de 9 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanții A, B, C, D au solicitat obligarea pârâtei Compania Natională de Autostrăzi şi Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri şi Poduri Timișoara - Secția de Drumuri Naționale Timișoara la plata sumelor de:

- 350.000 lei cu titlul de daune morale numitului A, în calitate de frate a numitului E, decedat în urma evenimentului rutier din data de 30.01.2020 ce a avut loc intre localităţile Sannicolau Mare şi Lovrin;

- 250.000 lei cu titlul de daune morale numitului B, în calitate de cumnata a numitului E, decedat în urma evenimentului rutier din data de 30.01.2020 ce a avut loc intre localităţile Sannicolau Mare şi Lovrin;

- 200.000 lei cu titlul de daune morale numitului D, în calitate de nepot a numitului E, decedat în urma evenimentului rutier din data de 30.01.2020 ce a avut loc intre localităţile Sannicolau Mare şi Lovrin;

- 200.000 lei cu titlul de daune morale numitului C, în calitate de nepot a numitului E, decedat în urma evenimentului rutier din data de 30.01.2020 ce a avut loc intre localităţile Sannicolau Mare şi Lovrin;

A solicitat, de asemenea, plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2 % calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităţilor sa se facă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata şi pana la plata efectiva a despăgubirilor, cf. cu art. 26 iii) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările obligatorii de răspundere civila auto şi a art. 21 alin. (5) din Legea 132/2017 pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 1349, 1350, 1381, 1382, 1385, 1391,1392 noul C. civ.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 839/PI din 22 iunie 2023, Tribunalul Timiş a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A, B, C și D în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara-Secția Drumuri Naționale Timișoara.

A fost obligată pârâta să plătească cu titlu de daune morale suma de 150.000 lei către reclamantul A, a sumei de 10.000 lei către reclamanta B, a sumei de 100.000 lei fiecare către reclamanții C și D, fiind respinsă în rest cererea de chemare în judecată.

Au fost, de asemenea, obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 100 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în primă instanță.

3. Hotărârea pronunţată de instanța de apel:

Prin decizia nr. 143 din 22 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă, a fost respins apelul principal formulat de apelanți-reclamanți A, B, C și D împotriva sentinţei civile nr. 839/PI din 22 iunie 2023 pronunţată de Tribunalul Timiș.

A admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara Secția Drumuri Naționale Timișoara împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat, în parte, sentința civilă apelată, astfel:

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A, B, C și D, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara Secția Drumuri Naționale Timișoara ca neîntemeiată .

A respins cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță.

A menținut în rest sentința civilă apelată.

A obligat pe apelanta-pârâtă la plata către expert tehnic judiciar F a sumei de 4660 lei, reprezentând diferență onorariu expert.

A obligat pe apelanta-pârâtă la plata către Institutul de Medicină Legală Timișoara a sumei de 145 lei reprezentând tarif expertiză.

A obliga pe apelanții-reclamanți, în solidar, la plata către pe apelanta-pârâtă a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 143 din 22 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă, reclamanţii B, C, A şi D au declarat recurs.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat că hotărârea recurată este nemotivată.

În temeiul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., precum şi în temeiul art. 22 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecata are obligaţia de a proceda, prin toate mijloacele admise de lege, la un examen efectiv, real şi consistent al argumentelor şi probelor administrate, cel puţin pentru a le aprecia pertinenta în determinarea situaţiei de fapt şi în aplicarea corecta a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Hotărârea atacată nu cuprinde în motivarea sa argumentele corecte menţionate de expert în raportul de expertiză. Hotărârea cuprinde motive contradictorii, selectate doar pentru a stabili o culpă exclusivă în sarcina conducătorului auto E, încălcându-se accesul liber la justiţie şi valorificarea probelor administrate, atât în favoarea, cât şi în defavoarea părţilor.

Au invocat, de asemenea, și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material.

După prezentarea situației de fapt, recurenții-reclamanți au menționată că din raportul medico-legal de necropsie nr. 91/A3/31,01,2020 al IML Timişoara rezultă faptul că moartea numitului E a fost de natură violentă, datorându-se unui politraumatism soldat cu traumatism cranio-cerebral, traumatism toracic şi traumatism abdominal. Din buletinul de analiza toxicological alcoolemie cadravre nr 61/C/06.02.2020 al IML Timişoara, rezulta că alcoolemia numitului E era zero.

În cauză a fost întocmit şi un Raport de expertiza tehnică-auto şi un supliment la acest raport, în faza de urmărire penală, unde expertul a răspuns obiectivelor şi obiecțiunilor formulate de reclamanți şi s-a concluzionat faptul că, în conformitate cu probatoriul administrat, carosabilul era acoperit de un strat gros de polei la momentul producerii accidentului şi că derapajul autoturismului condus de numitul E, fratele, unchiul şi cumnatul reclamanților, nu a putut fi evitat. Viteza de rulare şi stratul de polei cu care era acoperită calea de rulare la acel moment au dus la producerea accidentului și la decesul acestuia.

Apreciază că în speţă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1349 şi următoarele din C. civ. şi anume existenta dovezii prejudiciului, a culpei pârâtei, precum şi a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul prejudiciului cauzat.

Probele administrate în cauza, relevă cu prisosinţa îndeplinirea tuturor acestor condiţii în cauza dedusa judecăţii.

Pe baza probelor administrate, instanţele fondului au stabilit fapta ilicită, vinovăţia şi raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu - rezultă că în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 998, 999, 1000 alin. (1) C. civ. privind angajarea răspunderii civile delictuale.

Instanţa de apel avea de analizat daca exista, într-adevăr, vinovăţia pârâtei, ca element al răspunderii civile, în ceea ce priveşte apelul promovat de apelanta-pârâtă şi de analizat apelul reclamanţilor, sub aspectul cuantumului redus a daunelor morale stabilite de instanţa de fond.

Deşi sunt probe la dosar, respectiv două rapoarte de expertiză tehnică judiciară, unul din faza de urmărire penală şi unul din apel, care stabilesc o culpă comună şi în care se menţionează expres faptul că stratul de polei a fost unul din factorii determinanţi în producerea evenimentului rutier şi de asemenea faptul ca prezenta acelui strat de polei se datorează paratei care a acţionat cu material antiderapant necorespunzător şi insuficient, instanţa de apel nu a apreciat în mod obiectiv aceste probe şi norme de drept, nu a dezvoltat critici care să justifice o redimensionare a cuantumului despăgubirilor, ci a selectat doar argumente în defavoarea reclamanților, în sensul că în speţă este o lipsă a răspunderii şi, drept consecinţă, a exonerat de plată pentru lipsa vinovăţiei pârâtei.

Instanţa de apel, a trunchiat probatoriul administrat, fără a face niciunde vorbire despre faptul că în speţă a fost formulat de către expertul tehnic judiciar şi un răspuns la obiecțiuni la raportul de expertiză.

Cu privire la acordarea daunelor morale, solicită să se aibă în vedere faptul că despăgubirea care s-ar acorda în acest caz, nu ar fi, aşadar, un preţ al durerii, ci ar avea mai degrabă scopul de a alina, prin mijloacele reparațiunii băneşti, condiţiile de viata alterate ale victimei" (M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, pg. 109).

Dintr-o astfel de perspectivă, solicită analizarea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate, având în vedere fapta comisă de pârâtă prin necurățarea drumului şi prin neadministrarea de material antiderapant, care sfidând orice regulă socială şi legală, a dus la decesul a doua persoane şi la rănirea grava a altor cinci persoane.

Instanța de fond a admis doar în parte acţiunea, cuantumul despăgubirilor fiind unul foarte mic în raport cu practica judiciară, cât şi cu prejudiciul suferit, iar instanţa de apel a apreciat că în speţă nu se poate identifica o faptă ilicită în sarcina pârâtei, în accepţiunea răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte cuantumul penalităţilor de întârziere, instanţa a dispus respingerea acestui petit. Soluţia instanţei a fost dată în data de 22.06.2022, iar redactarea şi comunicarea a avut loc la un an şi 2 luni după aceasta dată, fiind de neacceptat ca redactarea unei hotărâri sa dureze mai bine de un an de zile, în ciuda repetatelor cereri formulate.

5. Apărările formulate în cauză:

Intimata-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate.

Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (9 aprilie 2021), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.”

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții-reclamanți au prezentat în mod detaliat chestiunile de fapt ce alcătuiesc istoricul cauzei și probele administrate în dosar.

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au arătat că hotărârea recurată nu cuprinde în motivarea sa argumentele menţionate de expert în raportul de expertiză, respectiv faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, selectate doar pentru a stabili culpa exclusivă.

În lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, de natură a releva care ar fi pretinsa contradictorialitate existentă în considerentele hotărârii instanţei de apel, aceste susţineri ale recurenților apar ca fiind formale, punând instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate. De asemenea, faptul că hotărârea nu cuprinde în considerente argumentele menționate de expert în raportul de expertiză nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Lipsite de aptitudinea de a declanşa controlul judiciar de legalitate specific instanţei de recurs sunt şi susţinerile subsumate de recurenți motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deși au arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenții-reclamanți nu au evidențiat care au fost normele încălcate sau greșit aplicate, ci au dezvoltat ample considerații asupra situației de fapt, făcând trimitere la probele administrate în cauză și la modul în care acestea au fost valorificate de instanțele devolutive.

Or, susţinerile ce vizează modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci sunt critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Separat de împrejurarea că aspectele reiterate prin cererea de recurs au fost analizate şi verificate de instanța de apel în cadrul controlului devolutiv, se constată că, inadecvat procedural, recurenții au readus în faţa instanței de recurs circumstanțele factuale din speţă, pentru a pretinde concluzia contrară celei la care s-a oprit instanța de apel, arătând în acest sens că probele administrate în cauza, relevă cu prisosinţa îndeplinirea tuturor acestor condiţii (ale atragerii răspunderii civile delictuale).

În aceste circumstanțe, simpla repunere în discuţie a criticilor formulate și a probelor administrate în calea de atac precedentă, fără a realiza o analiză juridică argumentată, ancorată în statuările curţii de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate.

În mod similar, nici solicitarea de reevaluare a cuantumului despăgubirilor și a cuantumului penalităţilor de întârziere nu opune motivării instanței de apel elemente de nelegalitate.

Mai mult, solicitarea nu ține cont de soluția pronunțată în cauză și de considerentele instanței de apel, în cuprinsul cărora s-a reținut inexistența faptei ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtei, astfel încât, schimbând sentința apelată, instanța de apel a respins cererea de chemare în judecată (nu au fost acordate despăgubiri, astfel încât să se justifice solicitarea de majorare a cuantumului acestora sau a penalităților de întârziere).

Se impune, totodată, a se preciza faptul că aspectele inserate în finalul memoriului de recurs, vizând redactarea și comunicarea cu întârziere a hotărârii instanței de apel, exced controlului de nelegalitate permis în calea extraordinară de atac, chestiunile prezentate de recurenți făcând parte din etapa administrativă ulterioară pronunțării deciziei, nefiind apte să evidențieze vreun viciu de conținut al hotărârii recurate.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte constată că aspectele prezentate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de analiză din perspectiva normelor invocate și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurenților-reclamanți nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii B, C, A şi D împotriva deciziei nr. 143 din 22 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.