Cassation appeal annulled for lack of substantive legal argumentation in solidary debt regression claim

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalul Bucureşti Secţia a IV-a civilă, reclamanta A S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B S.R.L. şi C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei B S.R.L.

- la plata către reclamantă a sumei de 196.984 lei, reprezentând 1/4 din suma totala de 787.936 lei, care reprezintă sumele achitate de apelanta-reclamantă, cu titlul de daune morale în temeiul deciziei penale nr. 1555/A pronunţată în data de 06.12.2022 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în dosarul nr. x/299/2017, rămasa definitivă;

- la plata către reclamantă a sumei de 11.010,75 lei, ce reprezintă 1/4 din suma achitata de A S.R.L., cu titlu de cotizaţie către minorul D, așa cum a fost stabilită de hotărârea penală (cotizația - 1/4 din salariul minim net pe economie în domeniul construcțiilor calculat de la data de 20.03.2013 şi până la data achitării acesteia de reclamantă).

- la plata către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 şi până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4% din cotizaţia stabilită de decizia penală;

- dobânda legală aferenta sumelor menţionate la punctele 1) - 2), de la data fiecărei plăţi efectuate de reclamantă şi până la data achitării acestor sume de către pârâta către reclamantă.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului C la plata:

- către reclamantă a sumei de 196.984 lei, reprezentând 1/4 din suma totala de 787.936 lei, care reprezintă sumele achitate de apelanta - reclamantă cu titlul de daune morale în temeiul deciziei penale;

- către reclamantă a sumei de 11.010,75 lei ce reprezintă 1/4 din suma achitată de A S.R.L. cu titlu de cotizaţie;

- către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 şi până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4 din cotizaţia stabilita de decizia penală;

- dobânda legala aferenta sumelor menţionate la punctele 1) - 2) de mai sus, de la data fiecărei plăţi efectuate de apelanta-reclamantă şi până la data achitării acestor sume de către pârâta către reclamantă.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1050 din 23 octombrie 2023, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de încetare a acţiunii civile formulată în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi promovată în contradictoriu cu pârâta B S.R.L.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererii formulată în contradictoriu cu pârâta B S.R.L. prin lichidator judiciar E IPURL și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

A admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C şi, pe cale de consecinţă a obligat pe pârâtul C să plătească reclamantei suma de 196.984 lei, reprezentând cota de 1/4 părţi din suma totală achitată de reclamantă (787.936 lei) cu titlu de daune morale acordate părţilor civile prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/299/2017, definitivă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data fiecărei plăţi efectuate de reclamantă (pentru cota de 1/4 din suma de 393.592 lei, de la data de 16.12.2022; pentru cota de 1/4 din suma de 246.465 lei, de la data de 20.01.2023 şi pentru cota de 1/4 din suma de 147.879 lei de la data de 20.01.2023) şi până la plata efectivă a debitului de către pârât, precum şi să plătească reclamantei suma de 11.010,75 lei reprezentând cota de 1/4 părţi din suma totală achitată de reclamantă (44.043 lei) cu titlu de cotizaţie în favoarea părţii civile D, astfel cum a fost stabilită definitiv prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/299/2017, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii efectuate de reclamantă (03.02.2023) şi până la plata efectivă a debitului de către pârât.

A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de instanța de apel:

Prin decizia nr. 540 A din 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de apelanta–reclamantă A S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1050 din 23 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B S.R.L. prin lichidator judiciar E IPURL şi C.

A anulat în parte sentinţa civilă apelată, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii formulate în contradictoriu cu pârâta B S.R.L., ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii.

Evocând fondul:

A respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acestei cereri.

A admis şi cererea formulată în contradictoriu cu pârâta B S.R.L.

A constatat existenţa unei creanţe a reclamantei împotriva pârâtei B S.R.L. pentru suma de 196.984 lei, reprezentând cota de 1/4 părţi din suma totală achitată de reclamantă (787.936 lei), cu titlu de daune morale acordate părţilor civile prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/299/2017, definitivă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data fiecărei plăţi efectuate de reclamantă (pentru cota de 1/4 din suma de 393.592 lei, de la data de 16.12.2022; pentru cota de 1/4 din suma de 246.465 lei, de la data de 20.01.2023 şi pentru cota de 1/4 din suma de 147.879 lei de la data de 20.01.2023) şi până la plata efectivă a debitului de către pârâtă.

A constatat existenţa unei creanţe a reclamantei împotriva pârâtei B S.R.L. pentru suma de 11.010,75 lei, reprezentând cota de 1/4 părţi din suma totală achitată de reclamantă (44.043 lei), cu titlu de cotizaţie în favoarea părţii civile D, astfel cum a fost stabilită definitiv prin decizia penală nr. 1555A/06.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/299/2017, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plăţii efectuate de reclamantă (03.02.2023) şi până la plata efectivă a debitului de către pârâtă.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 540 A din 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta A S.R.L. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa a omis pronunţarea unei soluţii cu privire la petitul prin care a solicitat obligarea intimaţilor B S.R.L. şi C la plata către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 şi până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4% din cotizaţia stabilită prin decizia penală, soluţie ce se impune a fi modificată, în sensul admiterii și a acestui petit.

Astfel, conform art. 2324 alin (1) C. civ., cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi.

Obligaţia de a achita către minorul D, lunar, un procent de 1/4% din cotizaţia stabilită prin decizia penală decurge din acelaşi raport juridic ca şi celelalte obligaţii de plată ce au făcut obiectul petitelor admise de instanţa de judecată.

Nu există niciun motiv de fapt sau de drept care sa justifice o soluţie diferită în ceea ce priveşte acest petit.

În ceea ce priveşte petitul asupra căruia instanţa de apel nu s-a pronunţat se aplică art. 2645 C. civ., conform căruia: "Dreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor există numai dacă legile aplicabile ambelor datorii îl admit. Condiţiile de exercitare a regresului sunt determinate de legea aplicabilă datoriei pe care codebitorul o are faţă de creditorul urmăritor."

De asemenea, se aplică prevederile art. 1443 şi 1445 C. civ., conform cărora obligaţia este solidară între debitori atunci când toţi sunt obligați la aceeaşi prestație, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor.

Conform art. 1445 C. civ., solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părţi ori este prevăzută de lege.

În speţă, solidaritatea rezultă din raporturile juridice existente, decurgând din atragerea răspunderii civile delictuale împotriva reclamantei, a intimatelor şi a numitului F şi este menţionată, în mod expres, în decizia instanţei de apel.

Or, aceeaşi solidaritate exista şi privind obligaţia de a achita lunar minorului D cotizaţia stabilita prin decizia penala.

Conform art. 1456 C. civ. : "(1) Debitorul solidar care a executat obligaţia nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului. (2) Părţile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenţie, lege sau din împrejurări nu rezultă contrariul."

Având în vedere faptul că se prezumă că părţile din debit ce revin fiecăruia dintre debitori sunt egale, se impune ca fiecare dintre debitori să suporte 1/4 din sumele datorate.

După cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civila prin hotărârea nr. 1313/14.06.2022, temeiul legal al acţiunii debitorului solidar care a executat integral obligaţia la care era ţinut solidar împreună cu unul sau mai mulţi debitori solidari îl reprezintă prevederile art. 1456 C. civ.

Conform aceleiaşi decizii, dacă plata a fost efectuată integral de către unul dintre codebitori, acest fapt a determinat şi liberarea concomitentă a celuilalt codebitor de partea sa de datorie față de creditor. De asemenea, rezultă că la aceeaşi dată s-a născut dreptul codebitorului plătitor la regresul împotriva celuilalt codebitor, astfel cum este reglementat de art. 1456 C. civ., dată de la care obligaţia corelativă era scadentă.

Prin practica judiciară constantă s-a reţinut ca debitorul care a achitat suma la plata căreia au fost obligaţi toţi codebitorii are dreptul de regres împotriva celorlalţi codebitori cu privire la partea datorata de fiecare dintre aceştia.

În aceste condiţii, se impune aplicarea aceluiaşi principiu deja aplicat pentru celelalte sume datorate şi în ceea ce priveşte cotizaţia datorata minorului D.

În caz contrar, reclamanta nu are nicio modalitate de a recupera partea din suma pe care ar urma să o achite fără a o datora. Mai mult, reclamanta nu a avut nicio culpa în cauzarea acestui accident, nefiind just ca să suporte prejudicii cauzate de alte persoane şi cu atât mai împovărător, în mod nelegal, să fie obligată să suporte şi partea din sumele datorate de către intimaţii B S.R.L. şi C.

5. Apărările formulate în cauză:

La dosar nu au fost depuse întâmpinări.

Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (31 ianuarie 2023), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă, cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 februarie 2025, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. ”recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.”

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., ”recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată de reclamanta A S.R.L., se constată că în cuprinsul acesteia sunt reiterate aceleași motive dezvoltate în cuprinsul cererii de apel, recurenta-reclamantă susținând că instanţa a omis pronunţarea unei soluţii cu privire la petitul prin care a solicitat obligarea intimaţilor B S.R.L. şi C la plata către minorul D, lunar, începând cu luna februarie 2023 şi până la data de 20.03.2031, a unui procent de 1/4% din cotizaţia stabilită prin decizia penală, soluţie ce se impunea a fi modificată, în sensul admiterii și a acestui petit.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a validat soluția primei instanțe și a reținut că creditorul D beneficiază de solidaritatea celor trei debitori, obligaţia solidară de plată fiind stabilită prin decizia penală definitivă, ”astfel că apărările invocate de reclamantă, privind lipsa culpei în producerea prejudiciului nu pot fi primite şi nu pot constitui un motiv de exonerare de la plata despăgubirilor”. Tot în considerentele deciziei recurate, instanța a mai arătat că ”nu s-a reţinut vinovăţia reclamantei în penal, dar sub aspectul consecinţelor civile ale faptei ilicite, instanţa penală a reţinut pe latură civilă responsabilitatea societăţii reclamante, sub forma obligării sale în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata despăgubirii stabilite de instanţa penală”.

Criticile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu au în vedere considerentele instanței de apel și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de către instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţa de apel în legătură cu aceste dispoziţii legale.

Or, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conţine precizări care să reprezinte o argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanţa de recurs, reprezentând în fapt un înscris de tip copy-paste al cererii de apel.

În lipsa unei dezvoltări veridice, substanțiale, care să facă trimitere la considerentele deciziei recurate și la aspectele dezlegate de instanța de apel, susținerile recurentei apar ca fiind formale, lipsite de aptitudinea de a declanşa controlul judiciar de legalitate specific, punând instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate.

În aceste circumstanțe, simpla repunere în discuţie a criticilor formulate în calea de atac precedentă, fără a realiza o analiză juridică argumentată, ancorată în statuările curţii de apel, face imposibilă extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte constată că aspectele prezentate prin cererea de recurs nu sunt susceptibile de analiză și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Cum susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A S.R.L. împotriva deciziei nr. 540 A din 14 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2025.