Nullity of appeal for lack of legal reasoning against procedural suspension order

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cauzei

Prin decizia civilă nr. 1473 din 7 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenţii A, B şi C împotriva deciziei civile nr. 1834/14.06.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/866/2016.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A, B şi C.

Prin încheierea din 4 martie 2024, Curtea de Apel Iaşi - Secţia I civilă a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri B şi C, cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererile de recurs, recurenţii nu au dezvoltat critici cu privire la încheierea pronunţată, ci au învederat că litigiul îl priveşte pe numitul A, astfel că au solicitat scoaterea acestora din cauză.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 12 aprilie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie (filele 2 şi 3 din dosarul de recurs).

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor s-a reţinut că instanţa urmează a aprecia asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului, invocată de D, excepţiei insuficientei timbrări a recursurilor, reţinută prin raport, şi asupra încadrării criticilor în cazurile de nelegalitate înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor la 1 august 2024.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Recurenţii au făcut dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor, instanţa supremă o va respinge, având în vedere cele ce succed:

Recursurile supuse judecăţii sunt declarate împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Se constată că recursurile declarate în cauză sunt formulate împotriva încheierii din 4 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi - Secţia I civilă,

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat la instanţa superioară.

Cum încheierea atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel, potrivit dispoziţiilor mai sus evocate, competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva încheierii este instanţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, instanţa supremă urmează să respingă excepţia necompetenţei materiale, ca neîntemeiată.

Analizând recursurile în raport de excepția nulităţii recursurilor, reținută prin raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 487 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Aşadar, motivarea recursului se face prin însăşi cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepţiile prevăzute de textele procedurale precizate vizează motivele de casare de ordine publică sau situaţia în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Prin urmare, obligaţiei procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, şi o sancţiune, aceea a nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ.,:" Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.".

Se constată că, în cuprinsul declaraţiilor de recurs formulate de recurenţi, trimise prin serviciul poştal la 5 aprilie 2024, recurenţii au indicat doar împrejurarea că prezentul litigiu îl priveşte exclusiv pe numitul C, fapt care impune scoaterea acestora din cauză.

Cu referire la notele scrise, intitulate de recurenţi „Întâmpinare”, instanţa de recurs constată că nici prin acestea nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva încheierii de suspendare a cauzei, fiind învederate aspecte care ţin de situaţia de fapt şi de fondul litigiului.

Cum recurenţii nu au formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a determinat suspendarea judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și care să tindă a demonstra nelegalitatea acestei măsuri procedurale, instanţa supremă constată că, în cauză, este incidentă sancţiunea nulităţii recursurilor.

Lipsa totală a motivării şi inexistenţa unor critici pentru care se apreciază că se impune admiterea căii de atac şi care sunt normele de drept încălcate de Curtea de Apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea încheierii recurate nu ar putea conduce la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecăţii.

Ca atare, având în vedere că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, respectiv aceea a nulităţii recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de intimata-reclamantă D.

Anulează recursurile declarate de pârâţii B şi C împotriva încheierii de şedinţă din 4 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2024.