Revision as a tool to review res judicata: scope limits under Article 509(1)(8) Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 15 martie 2021

Asupra cererilor de recurs, reţine următoarele:

I. Hotărârea ce formează obiectul recursurilor

Prin decizia nr. 1193 din 26 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 527/CA din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 şi, în consecinţă, a anulat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

II. Cererile de recurs

Împotriva deciziei instanţei de retractare, atât Municipiul Satu Mare, prin primar, cât şi Consiliul Local al Municipiului Satu Mare au formulat cererii de recurs prin care au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi, în urma rejudecării, respingerea cererii de revizuire.

În motivarea recursurilor, recurenţii au formulat critici comune, pe care le-au subsumat motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În concret, au susţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cerinţele triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a se putea reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât hotărârile judecătoreşti pretins contradictorii au fost pronunţate în dosare având obiecte diferite.

În concret, au arătat că, în dosarul nr. x/2017, s-a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2017 şi reanalizarea contestaţiei împotriva raportului comisiei de evaluare, iar în dosarul nr. x/2017, s-a solicitat anularea H.C.L. nr. 110/2017 şi a Dispoziţiei Primarului nr. 694/2017, precum şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale.

În final, recurenţii au subliniat că nu există nicio legătură juridică sau raport de cauzalitate între anularea H.C.L. nr. 110/2017 şi anularea Dispoziţiei Primarului nr. 694/2017, cele două acte administrative fiind emise de instituţii diferite.

III. Întâmpinările

Intimatul a depus întâmpinări prin care a solicitat anularea recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate.

IV. Răspunsurile la întâmpinare

Recurenţii au depus răspunsuri la întâmpinări prin care au solicitat respingerea excepţiei nulităţii şi admiterea recursurilor.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că cererile de recurs cuprind aceleaşi critici de nelegalitate, astfel că urmează a fi analizate prin considerente comune.

Prin cererile de recurs au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat prin cererile de recurs, fără ca în cuprinsul acestora să fie dezvoltate critici de nelegalitate care să se circumscrie ipotezelor reglementate de acest text de lege, respectiv nemotivarea hotărârii, existenţa unor motive contradictorii sau a unor motive străine de natura cauzei.

Ca atare, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din cererile de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cadrul cererii de recurs, se invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii susţinând, în esenţă, că nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a se putea reţine încălcarea autorităţii de lucru judecat, întrucât hotărârile judecătoreşti pretins contradictorii au fost pronunţate în dosare având obiecte diferite.

Înalta Curte apreciază că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Criticile recurenţilor cu privire la greşita apreciere de către instanţa de revizuire a îndeplinirii dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea de către cea de-a doua instanţă a autorităţii de lucru judecat pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În situaţia de faţă, prioritar, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi reţine că instanţa de revizuire a nesocotit condiţiile de admisibilitate ale unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care impun ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Or, în cauză, instanţa celui de-al doilea litigiu a analizat conţinutul primei hotărâri, de vreme ce a constatat că, "referitor la HCL Satu Mare nr. 110/27.04.2017, instanţa de fond a reţinut că a fost emisă în baza procesului Comisiei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/05.04.2017, că prin sentinţa civilă nr. 2310/18.10.2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 1206/CA/26.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. şi au fost anulate Raportul Comisiei de evaluare al reclamantului şi Procesul-verbal nr. x/05.04.2017 al Comisiei de soluţionare a contestaţiei cu privire la raport prin care reclamantului i s-a comunicat nota acordată de comisia de evaluare. Cum actul care a stat la baza emiterii HCL atacate a fost anulat în mod definitiv de către o instanţă de judecată, în virtutea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial - resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientis, tribunalul a constatat că şi Hotărârea nr. 110/27.04.2017 emisă de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare este nelegală".

Cu toate acestea, a concluzionat în sensul că este justificată critica recurenţilor potrivit căreia, instanţa de fond, în mod simplist şi fără a analiza argumentele lor, a dispus anularea HCL nr. 110/2017 a Consiliului Local al Municipiului Satu Mare, prin care s-a aprobat rezultatul final la evaluarea directorului general al Teatrului de Nord Satu Mare, obligând instituţiile pârâte (adică şi Consiliul Local, dar şi Primarul Municipiului Satu Mare) să achite reclamantului drepturile salariale de care acesta ar fi beneficiat în situaţia finalizării în condiţii de legalitate a raportului juridic rezultat din contractual de management nr. x/02.06.2014, respectiv până la data de 02.06.2017.

De altfel, instanţa de revizuire a reţinut în hotărârea sa că "referitor la împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 2310/18.10.2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 1206/CA/26.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea au fost anulate Raportul Comisiei de evaluare al reclamantului şi Procesul-verbal nr. x/05.04.2017 al Comisiei de soluţionare a contestaţiei cu privire la raport, prin care reclamantului i s-a comunicat nota acordată de comisia de evaluare, instanţa de recurs a considerat că nu poate fi reţinută culpa instituţiilor pârâte deoarece prin adresa nr. x/22.06.2017 acestea au răspuns solicitărilor reclamantului, însă au apreciat, la acel moment, că HCL Satu Mare nr. 110/27.04.2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale şi nu există motive pentru a fi revocată. În plus, H.C.L. nr. 110/27.04.2017 nu a fost atacată pentru nelegalitate de către Prefectul Judeţului Satu Mare, acesta exercitând tutela administrativă asupra actelor emise de către autorităţile publice locale, pe care le poate ataca dacă le consideră nelegale".

Chiar dacă efectul celei de-a doua hotărâri a fost cel de menţinere a H.C.L. nr. 110/27.04.2017, dezlegările date prin decizia civilă invocată, făcând obiect al judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu mai pot fi valorificate prin intermediul revizuirii.

Or, câtă vreme cea de-a doua instanţă a analizat efectele primei hotărâri asupra cauzei cu care a fost învestită şi a statuat implicit, în mod definitiv, că soluţia sa nu încalcă autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărâri, instanţa de revizuire nu poate cenzura acest considerent decizoriu în calea extraordinară de atac, întrucât ar proceda la efectuarea unui control de legalitate asupra unei statuări cu efect obligatoriu şi autoritate de lucru judecat, efecte imprimate de caracterul definitiv al hotărârii prin care s-a dispus în acest sens.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va admite recursurile, va casa decizia atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 527/CA din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017

Faţă de soluţia de admitere a recursurilor, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va obliga pe intimatul A. la plata către recurenţi a sumei de 979 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, constând în cheltuieli de transport, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Municipiul Satu Mare, prin primar, şi de Consiliul Local al Municipiului Satu Mare împotriva deciziei nr. 1193 din 26 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Casează decizia atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 527/CA din 14 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017

Obligă pe intimatul A. la plata către recurenţi a sumei de 979 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică din 15 martie 2021.