Limitation of revision for conflicting judgments: judicial review of a second court's res judicata assessment is barred

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 489 din 29 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Cluj-Napoca şi Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, a dispus anularea deciziei nr. 448 din 28 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea rejudecării recursului declarat împotriva sentinţei nr. 3748 din 18 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Cluj.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Municipiul Cluj-Napoca, solicitând modificarea, în tot, a acesteia, în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de revizuentul A. şi menţinerii deciziei civile nr. 448 din 28 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a invocat motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că decizia civilă nr. 448/2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal nu anihilează puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3975/2016, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, întrucât prin sentinţa amintită civilă nu a fost tranşată problema existenţei/inexistenţei unei cereri cu nr. x/21.03.1991, depuse de B., document solicitat de către reclamantul A..

Prin sentinţa civilă nr. 3975/2016, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost obligat la comunicarea către reclamant a informaţiilor de interes public solicitate prin cererea cu numărul de înregistrare 349957/304/16.08.2016, fără indicarea expresă a acestora. Prin cererea formulată sub numărul de mai sus, petentul a solicitat comunicarea unei copii a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depuse de numitul B., înregistrată sub numărul x/21.03.1991.

Aşadar, susţine în continuare recurentul, cu ocazia judecării dosarului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3975/2016 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu s-a pus în discuţie problema existenţei/inexistenţei acestui înscris, instanţa obligând doar la comunicarea informaţiilor solicitate, nefiind tranşată o chestiune intrată în autoritatea de lucru judecat. Prin urmare, din interpretarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti, reiese fără echivoc împrejurarea că punerea în executare se face prin comunicarea unui răspuns la cererea nr. x/16.08.2016, răspuns care poate fi favorabil/nefavorabil reclamantului.

În continuare, recurentul menţionează că titlul executoriu a fost pus în executare, în sensul că, prin adresele nr. x/17.10.2017 şi nr. y/17.01.2018 a comunicat reclamantului, printre alte înscrisuri, o copie a registrului de intrare a documentelor în primărie din anul 1991, din care reiese că, la numărul indicat de către petent, respectiv nr. x/22.03.1991, figurează C. şi nu B., reclamantul indicând un nume greşit, aspect netranşat de instanţa care a pronunţat hotărârea cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat.

Mai mult, un alt argument în dovedirea executării obligaţiei din titlul executoriu, se invocă a fi comunicarea, chiar în cadrul litigiului, prin adresa nr. x/06.02.20291, a unei copii a cererii înregistrate sub nr. x/02.07.1991 depuse de B., copie care se regăseşte şi în dosarul de fond funciar depus de domnul A., în temeiul Legii nr. 247/2005. Având în vedere faptul că, la numărul indicat de către reclamant figurează C. şi nu B., recurentul arată că a comunicat petentului toate înscrisurile deţinute cu privire la B..

Prin urmare, instanţa de revizuire a reţinut, în mod eronat, că decizia civilă nr. 448/2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal anihilează puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3975/2016, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, întrucât în cadrul dosarului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3975/2016 nu s-a pus problema existenţei/inexistenţei cererii solicitate, în speţă neexistând hotărâri contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admisă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din cererile de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cadrul cererii de recurs, se invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinându-se faptul că, în mod greşit, a apreciat instanţa de revizuire că, prin decizia civilă nr. 448/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-ar fi încălcat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3975/19.12.2016, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 1220/10.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, cu ocazia judecării dosarului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 3975/19.12.2016 a Tribunalului Cluj, nu a fost tranşată problema existenţei/inexistenţei unei cereri cu nr. x/21.03.1991, depuse de B., (document solicitat de către reclamantul A.), instanţa obligând doar la comunicarea informaţiilor solicitate, neputându-se susţine că s-a realizat dezlegarea unei chestiuni de drept care să dobândească putere de lucru judecat într-un litigiu în care se pune problena executării a înseşi acestei obligaţii.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Criticile recurentului cu privire la greşita apreciere de către instanţa de revizuire a îndeplinirii dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea de către cea de-a doua instanţă a autorităţii de lucru judecat pot fi analizate din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Instanţa de revizuire a apreciat că, în prima dintre hotărâri, instanţa a stabilit că nu a fost soluţionată cererea înregistrată sub nr. x/16.08.2016 depusă de revizuentul A. la Primăria Mun. Cluj prin care au fost solicitate copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul B. sub nr. x/21.03.1991 şi documentele doveditoare, iar în acel litigiu pârâtul nu s-a apărat că o atare cerere nu există, această apărare fiind formulată în al doilea litigiu prin care se solicita plata unei amenzi civile şi de despăgubiri până la executarea obligaţei, în ultimul litigiu încălcându-se autoritatea de lucru judecat a dispoziţiei din primul din care rezultă existenţa acestui document. A susţinut instanţa de revizuire că cea de-a doua instanţă a confundat existenţa obligaţiei, stabilită în primul litigiu cu imposibilitatea executării acesteia şi a apreciat greşit că nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri repunând în discuţie problema deţinerii de către pârât a documentului solicitat de reclamant, exonerându-l pe acesta de obligaţia de prezentare şi anihilând, astfel, prezumţia irefragabilă că hotărârea exprimă adevărul şi că nu trebuie contrazisă de altă hotărăre.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi reţine că, procedând astfel, instanţa de revizuire a nesocotit condiţiile de admisibilitate ale unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care impun ca, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat, izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Or, în cauză, instanţa celui de-al doilea litigiu a analizat conţinutul primei hotărâri, de vreme ce a fost sesizată cu neexecutarea obligaţiei intuituu persoae impuse prin dispozitivul acesteia, apreciind că nu încalcă autoritatea de lucru judecat atunci când constată imposibilitatea de executare a respectivei obligaţii, întrucât în cadrul primului litigiu nu s-a pus problema deţinerii de către pârât a înscrisului a cărui comunicare a fost dispusă de instanţă.

Chiar dacă efectul celei de-a doua hotărâri a fost, astfel cum a susţinut recurentul, de a înlătura obligaţia pârâtului de comunicare a înscrisului solicitat, dezlegările date prin decizia civilă invocată, făcând obiect al judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu mai pot fi valorificate prin intermediul revizuirii.

Câtă vreme cea de-a doua instanţă a analizat efectele primei hotărâri asupra cauzei cu care a fost învestită şi a statuat, definitiv, că soluţia sa nu încalcă autoritatea de lucru judecat a respectivei hotărări, instanţa de revizuire nu poate cenzura acest considerent decizoriu în calea extraordinară de atac, întrucât ar proceda la efectuatea unui control de legalitate asupra unei statuări cu efect obligatoriu şi autoritate de lucru judecat, efecte imprimate de caracterul definitiv al hotărării prin care s-a dispus în acest sens.

Ca atare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul, ca fiind fondat, va casa decizia atacată şi, rejudecând, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 489 din 29 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Casează decizia atacată şi, rejudecând:

Respinge cererea formulată de revizuentul A. şi continuată de succesoarea D. privind revizuirea deciziei nr. 448 din 28 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 februarie 2021.