European Arrest Warrant execution: refusal grounds based on absence from trial and limitation periods

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în dosarul de referinţă x/2022 S.I.E.P., pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, fundamentat pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Macerata, reformată parţial prin decizia nr. 2021/1185, pronunţată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la regula specialităţii.

În temeiul art. 104 alin. (6) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în dosarul de referinţă x/2022 S.I.E.P, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024, ce se fundamentează pe hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Macerata, reformată parţial prin decizia nr. 2021/1185, pronunţată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022, executorie în temeiul ordinului de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de "exploatarea prostituţiei", prevăzută de C. pen. Italian, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore, începând cu data de 28.08.2024, iar de la data de 29.08.2024 şi până la momentul pronunţării sentinţei s-a aflat sub măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen.., a fost revocată măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 29.08.2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 221 alin. (8) C. proc. pen.., dispoziţia privind revocarea măsurii arestului la domiciliu s-a dispus a fi adusă la cunoştinţa Poliţiei Municipiului Iaşi, Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare efectuate în cauză, ocazionate de executarea mandatului european de arestare, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., suma de 275 RON reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a fi avansată către Baroul Iaşi din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 273 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. pen.., art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 178/1997 rap. la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2.907/C din 8 iulie 2020, s-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiţiei către traducător autorizat B. a sumei totale de 2554,62 RON, reprezentând onorariul pentru activitatea de traducere din limba italiană.

Nu în ultimul rând, s-a dispus ca hotărârea să fie comunicată autorităţilor prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, pe rolul Curţii de Apel Iaşi a fost înregistrată, sub nr. x/2024, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea din Apel Iaşi privind sesizarea arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, fundamentat pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Macerata, reformată parţial prin decizia nr. 2021/1185, pronunţată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că persoana solicitată A., în conspiraţie criminală cu alţii, în scopul obţinerii de profit, au exploatat-o pe C., încurajând-o la prostituţie. În acest scop, au lăsat-o într-un apartament în Padova şi în Macerata, exploatând prostituţia şi pretinzând jumătate din banii câştigaţi cu această activitate, folosind violenţa şi ameninţările.

A mai fost arătat că, prin încheierea din data de 29.08.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Iaşi a respins propunerea de arestare provizorie pe o durată de 15 zile a persoanei solicitate A. în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

În temeiul art. 102 alin. (5) lit. a), teza finală din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 202 alin. (4), lit. d) şi art. 218, art. 221 şi art. 222 C. proc. pen.., Curtea a dispus luarea faţă de persoana solicitată A., în vederea predării, a măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile, cu începere de la 29.08.2024 şi până la 27.09.2024, inclusiv.

În vederea continuării procedurii, fiind necesar ca la dosar să fie depus mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română, conform art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa de fond a acordat termen de judecată la data de 10.09.2024.

S-a reţinut că, la termenul de judecată din data de 10.09.2024, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a declarat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Italia, invocând două motive de refuz al executării mandatului, respectiv cele prevăzute de art. 99 pct. 2 lit. g) şi i) din Legea nr. 302/2004. Totodată, a declarat că nu renunţă la regula specialităţii.

La acelaşi termen de judecată, persoana solicitată, prin avocat, în susţinerea motivului de refuz prev. de art. 99 pct. 2, lit. i) din Legea nr. 302/2004, a solicitat ca autorităţile judiciare din Italia să comunice atât hotărârea prin care a fost condamnat, cât şi hotărârea de suspendare a condamnării.

Suplimentar, Curtea a apreciat că este necesar ca autorităţile judiciare din Italia să completeze lit. d) din conţinutul mandatului european de arestare, respectiv să se specifice dacă persoana solicitată - A. - a fost prezentă personal sau a fost reprezentată în vreun mod în cadrul procedurii care s-a finalizat cu revocarea suspendării pedepsei şi prin care hotărârea de condamnare a devenit executabilă.

Relaţiile solicitate au fost depuse la dosarul cauzei de către autorităţile judiciare din Italia la data de 23.09.2024.

Examinând mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A., în corelare cu normele juridice - naţionale şi europene - incidente în materie, Curtea de Apel Iaşi a constatat că Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în dosarul de referinţă x/2022 S.I.E.P., a emis un mandat european de arestare fundamentat pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Macerata, reformată parţial prin decizia nr. 2021/1185, pronunţată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022.

Curtea verificând conţinutul hotărârii 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Macerata, şi a deciziei nr. 2021/1185, pronunţată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, a reţinut că persoana solicitată A. nu a fost prezentă personal la procedurile judiciare, dar a fost reprezentată de un avocat ales, pe nume D., din Baroul Fermo, la domiciliul avocatului ales având şi domiciliul declarat de către persoana solicitată, loc unde au fost efectuate şi comunicările actelor procedurale.

Totodată, s-a menţionat că din cuprinsul acestor hotărâri rezultă şi faptul că executarea pedepse aplicate de 4 ani închisoare a fost stabilită a fi cu executarea efectivă, iar la solicitarea persoanei solicitate, prin avocatul ales, de a se acorda o măsură alternativă detenţiei, Tribunalul de Supraveghere Ancona prin Ordonanţa cu nr. 2023/879 din data de 26.04.2023 a respins această solicitare, motivat de faptul că nu este îndeplinită nicio condiţie pentru acordarea unei alte măsuri alternative detenţiei, fiind avut în vedere că, potrivit aspectelor relevate de către persoana condamnată telefonic, aceasta locuieşte în Marea Britanie unde este găzduită de către un prieten, nu poate să furnizeze documente asupra actualului domiciliu, lucrează periodic pe post de şofer, şi nu a menţionat vreo legătură cu Italia.

Sub aspectul situaţiei de fapt s-au reţinut, este în esenţă, următoarele: persoana solicitată A., în conspiraţie criminală cu alţii, în scopul obţinerii de profit, au exploatat-o pe C., încurajând-o la prostituţie. În acest scop, au lăsat-o într-un apartament în Padova şi în Macerata, exploatând prostituţia şi pretinzând jumătate din banii câştigaţi cu această activitate, folosind violenţa şi ameninţările.

S-a mai susţinut că, mandatul european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona se fundamentează pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunţată de Tribunalul Macerata, reformată parţial prin decizia nr. 2021/1185, pronunţată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022.

Curtea a constatat, în urma examinării actelor dosarului, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de către autorităţile judiciare italiene.

S-a reţinut, totodată, că persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord să fie predată autorităţilor italiene şi nu renunţă la beneficiile regulii specialităţii.

Referitor la cererea persoanei solicitate A. de a se constata incident motivul de refuz a executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2), lit. g) din Legea 302/2004, motivat de faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale cu privire la fapta săvârşită, Curtea a arătat că mandatul european se fundamentează pe un ordin de executare cu închisoarea, aşa încât nu este aplicabil şi nu se verifică motivul de refuz privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ci doar prescripţia executării pedepsei de 4 ani închisoare, aceasta din urmă nefiind îndeplinită potrivit C. pen. român, în condiţiile în care termenul de prescripţie de 9 ani, stabilit conform art. 162 alin. (1), lit. b) din C. pen., care se socoteşte de la data când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, în cauza de faţă de la data de 14.07.2022, nu s-a împlinit până în acest moment.

Referitor la cererea persoanei solicitate A. de a se constata incident motivul opţional de refuz a executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, republicată, raportat la faptul că nu a fost prezentă personal la procesul în primă instanţă în care a fost pronunţată hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018 de Tribunalul Macerata, precum şi la procesul din apel în care a fost pronunţată decizia nr. 2021/1185 din data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022, Curtea a constatat că, potrivit menţiunii de la lit. d), pct. 4 din mandatul european de arestare, ce a fost confirmată de conţinutul hotărârilor anterior precizate, înaintate la dosar de statul solicitant, precum şi de informaţiile suplimentare solicitate şi înainte la dosar, este aplicabilă în cauză procedura remediu prevăzută la art. 99 alin. (2), lit. i), pct. ii) şi pct. iv) din Legea 302/2004, modificată şi republicată.

Astfel, potrivit art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, modificată şi republicată, nu este aplicabil motivul opţional de refuz a executării mandatului european de arestare, în cazul în care persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, dacă autoritatea judiciară informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:

- pct. ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

- pct. iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.

În cauza de faţă, s-a arătat că autoritatea emitentă a mandatului european de arestare a informat Curtea că pe parcursul întregului proces penal, în ambele grade jurisdicţie, persoana condamnată a fost reprezentată şi apărată de apărătorul ales, avocat D., precum şi faptul că după efectuarea predării în vederea executării pedepsei, legislaţia italiană prevede că inculpatul judecat în lipsă este repus, la cererea sa, în termenul necesar pentru a formula cale de atac, dacă face dovada că nu a ştiut efectiv de procesul în curs şi dacă nu a putut promova cale de atac înăuntrul termenelor legale, fără ca acesta să aibă vreo culpă.

Prin urmare, prima instanţă a reţinut că sunt incidente procedurile remediu prevăzute de pct. ii) şi iv) ale art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, modificată şi republicată, nefiind aplicabil motivul opţional de refuz invocat de către persoana solicitată.

Coroborând dispoziţiile legale în materia executării mandatului european de arestare, Curtea a mai constatat că toate condiţiile privind predarea persoanei solicitate sunt îndeplinite, nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii ori opţionale de refuz de executare şi, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi a încrederii reciproce între autorităţi judiciare pe care se fundamentează instituţia mandatului european de arestare, a admis sesizarea formulată de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona.

*

Împotriva sentinţei penale nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi a formulat contestaţie persoana solicitată A., care a susţinut că în cauză sunt incidente motivele de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. g) şi i) din Legea nr. 302/2004, arătând că faptele pentru care s-a dispus condamnarea în străinătate sunt prescrise, precum şi că nu a fost prezent la procesul penal din Italia în urma căruia i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea cu executare.

Deopotrivă, a criticat faptul că prima instanţă nu a pus în discuţie recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, care a fundamentat emiterea mandatului european de arestare, solicitând pentru acest motiv desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a fost cercetată şi condamnată prin sentinţa nr. 1185/2021 din 10.06.2021 a Curţii de Apel din Ancona, definitivă la data de 17.07.2022, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de încurajarea exploatării prostituţiei prev. de art. 110, 81 C. pen. italian şi art. 3 din actul pentru prostituţie nr. 75/1985.

În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că, împreună cu alţi participanţi la infracţiune, au racolat-o pe numita C. pentru a practica prostituţia, în perioada 08.01.2010-22.03.2010, în oraşele Padova şi Macerata, pretinzând jumătate din sumele de bani încasate de la clienţi, exploatând victima prin utilizarea de violenţă şi ameninţări.

Ca urmare a hotărârii de condamnare, a fost emis la data de 04.05.2023, Ordinul de executare pentru închisoare nr. 185/2022 S.I.E.P. de către Parchetul General din Ancona, act jurisdicţional ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare din prezenta cauză, la data de 05.06.2024.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că pedeapsa rămasă de executat de către persoana solicitată A. este 3 ani, 7 luni şi 7 zile închisoare.

Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Din cuprinsul prevederilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, Italia faţă de persoana solicitată A. are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.

Totodată, faptele pentru care se solicită predarea au corespondent în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen., fiind respectată cerinţa de la art. 97 alin. (2) din legea specială.

De asemenea, mandatul european a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, acţiunea penală fiind definitiv rezolvată de autorităţile judiciare italiene, aşa încât nu sunt incidente dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale, aşa cum a susţinut contestatorul persoană solicitată. În egală măsură, se constată că nu a intervenit nici prescripţia executării pedepsei, având în vedere că termenul de prescripţie de 9 ani, stabilit conform art. 162 alin. (1), lit. b) din C. pen., calculat de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (în speţă 14.07.2022), nu s-a împlinit până la acest moment.

Din această perspectivă, contrar apărărilor contestatorului, se constată că în cauză nu este incident motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la susţinerile contestatorului persoană solicitată, în sensul că nu a participat la procesul penal desfăşurat în Italia, Înalta Curte constată că în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către a autorităţile judiciare italiene se indică faptul că, inculpatul a fost reprezentat de avocatul D. din Baroul Fermo, împrejurare confirmată şi de relaţiile transmise Curţii de Apel Iaşi de din partea autorităţilor judiciare străine. Astfel, prin adresa emisă la data de 20.09.2024, Pachetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Ancona a comunicat că "în cele trei grade de judecată, numitul A. a fost reprezentat şi apărat de apărătorul ales, avocat D., din Baroul Fermo. Atât sentinţa nr. 1902/2018, cât şi sentinţa nr. 1185/2021 au fost atacate, la solicitarea numitului A., prin intermediul avocatului ales". Din cuprinsul aceleaşi adrese rezultă că decizia Curţii de Apel Ancona a fost comunicată, conform dispoziţiilor legale din Italia, la sediul avocatului E. din Baroul Fermo, la care persoana condamnată avea domiciliul declarat .

Deopotrivă, persoana solicitată, audiată la data de 29.08.2024, a afirmat în faţa Curţii de Apel Iaşi că a avut cunoştinţă despre dosarul penal, declarând că a fost reţinută şi arestată preventiv în cauză, apoi a fost plasată în arest la domiciliu, iar după ce şi această din urmă măsură a încetat, avocatul său ales i-a comunicat că poate pleca din Italia, întrucât este liber. A mai susţinut că, pe perioada procesului desfăşurat în Italia a ţinut legătura cu avocatul său ales în câteva rânduri .

Suplimentar, se notează că autorităţile judiciare italiene au oferit garanţii în sensul că, odată predat în vederea executării pedepsei, inculpatul judecat în lipsă, este repus, la cerere sa, în termenul pentru a formula calea de atac, dacă face dovada că nu a cunoscut efectiv de procesul în curs şi dacă nu a putut promova calea de atac înăuntrul termenelor legale, fără ca acesta să aibă vreo cuplă .

Drept urmare, având în vedere informaţiile, precum şi garanţiile oferite de statul solicitant menţionate anterior, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte critica persoanei solicitate privind omisiunea primei instanţe de a recunoaşte pe cale incidentală hotărârea străină de condamnare, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent; la alin. (3) din cuprinsul aceluiaşi articol se prevede că, în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că recunoaşterea pe cale incidentală se dispune exclusiv atunci când este incident motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din legea specială, respectiv atunci când persoana solicitată declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

În prezenta cauză, persoana solicitată A. a fost interpelată de către prima instanţă cu privire la consimţământul de a fi predat, precum şi cu privire la locul unde doreşte să execute pedeapsa cu închisoarea ce face obiectul mandatului european de arestare. Astfel, audiată în data de 10.09.2024, persoana solicitată a precizat că:

"în prezent nu aş dori să formulez un răspuns tranşant cu privire la predare, întrucât doresc să invoc, prin avocat, câteva motive de refuz al executării mandatului". Întrebată cu privire la motivele obligatorii şi cele facultative de refuz al predării, persoana solicitată, asistată de apărător ales, "a înţeles să invoce motivele de refuz facultativ prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) şi i) din Legea nr. 302/2004", iar la întrebarea instanţei dacă este de acord să execute pedeapsa pe teritoriul României, persoana solicitată a precizat că "doreşte să îşi exprime poziţia ulterior" - dosar Curte. Or, această poziţie echivocă nu poate fi imputată judecătorului de la instanţa de fond care, în raport de exprimările şi apărările persoanei solicitate, în mod corect, a apreciat că în cauză nu este incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi că nu se impune recunoaşterea hotărârii străine de condamnare pe cale incidentală.

De altfel, pe tot parcursul procedurii desfăşurate în faţa Curţii de Apel Iaşi, persona solicitată A., prin apărător ales, a invocat şi susţinut exclusiv motivele facultative de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. g) şi i) din Legea nr. 302/2004, nu şi pe cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din aceeaşi lege .

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) din Actul adiţional la Protocolul din 08.02.2024, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2024.