Execution challenge barring re-examination of European Arrest Warrant refusal grounds under res judicata

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 114/F din data de 05 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024 (1126/2024,) s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală sub numărul x/2024 la data de 04.04.2024, contestatorul-persoană solicitată A., a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 161/F din 21.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2021, prin care a solicitat următoarele:

1.admiterea contestaţiei la executare şi, în raport de disp. art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare coroborate cu disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare, să se dispună desfiinţarea, în tot, a sentinţei penale cu nr. 161/F/21.09.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul cu nr. x/2021, în sensul refuzării executării Mandatului European de Arestare emis de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, la data de 20.07.2021, pe numele contestatorului A., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale în legătură cu fiecare dintre cele 68 de presupuse fapte prevăzute de legea penală română, respectiv, de legea Republicii Federale Germane, ce se circumscriu infracţiunii de înşelăciune prev. de disp. art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu modificările şi completările ulterioare;

2.anularea tuturor formelor de punere în executare sentinţei penale cu nr. 161/F/21.09.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul cu nr. x/2021;

3.suspendarea executării sentinţei penale cu nr. 161/F/21.09.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul cu nr. x/2021, cu consecinţa punerii în libertate, de îndată, a contestatorului A..

Totodată, a solicitat ca prezenta contestaţie la executare să se judece în procedură de urgenţă, având în vedere că împotriva contestatorului s-a dispus măsura reţinerii în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Federală Germană la data de 10.04.2024.

În motivarea contestaţiei contestatorul a arătat, în fapt, că la data de 20.07.2021 autorităţile judiciare din Republica Federală Germană, cu referire directă la Judecătoria Detmold, au emis Mandatul European de Arestare cu nr. 44 EAW faţă de contestatorul A. în dosarul cu nr. x, pe care l-au comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 23.08.2021. Din analiza obiectivă a acestuia rezultă faptul că autorităţile judiciare din Republica Federală Germană au solicitat executarea Mandatului European de Arestare ante menţionat, arestarea preventivă a contestatorului A. şi predarea acestuia în vederea tragerii la răspundere penală pentru posibila săvârşire a unui număr de 68 de infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii, aflate în concurs, concluzie ce derivă din menţiunile aflate la pagina nr. 4 din actul procesual amintit anterior.

Totodată, a precizat faptul că, la data de 19.08.2021, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru a verifica condiţiile de validitate ale Mandatului European de Arestare menţionat anterior şi pentru a dispune admiterea sau respingerea cererii privind arestarea preventivă a contestatorului A. şi, în caz de admitere, predarea acestuia către autorităţile judiciare din Republica Federală Germană.

Prin sentinţa penală pronunţată la data de 21.09.2021, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus următoarele:

A admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A..

A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2014 al DIICOT, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenţie, până la liberarea condiţionată sau până la executarea pedepsei la termen.

A dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, a persoanei solicitate A..

A dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. 44 EAW din data de 20.08.2021 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a Penală.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeaşi lege.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării în această cauză de la 19.08.2021 la 01.09.2021.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de formă prevăzute de disp. art. 97, disp. art. 104 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 însă, în raport de existenţa dosarului cu nr. x/2014, aflat pe rolul D.I.LC.O.T., secţia de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a Criminalităţii Informatice în care contestatorul A. avea calitatea de inculpat, a dispus punerea în libertate a acestuia până la soluţionarea dosarului penal amintit anterior.

Contestatorul a mai învederat faptul că, motivul care face obiectul contestaţiei la executare şi anume intervenirea prescripţiei răspunderii penale în legătură cu toate cele 68 de posibile fapte de natură penală ce se circumscriu infracţiunii de înşelăciune, aşa cum aceasta a fost definită de către legiuitor la disp. art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu modificările şi completările ulterioare, nu a mai fost analizat de către onorata instanţă.

Prin urmare, nemaifiind formulată o altă contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din actul normativ amintit, contestatorul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de disp. art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

Contestatorul a invocat în motivarea contestaţiei la executare dispoziţiile alin. (8) din Decizia Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002, articolul 4 pct. 4 din acelaşi act normativ, art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 153 alin. (1) C. pen., art. 1 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1092 din 18.12.2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din C. pen., Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26.05.2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., Decizia nr. 67 din data de 22.10.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din 28.11.2022., disp. art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din data de 26 aprilie 2018.

Tot în acest sens, contestatorul a arătat faptul că în cuprinsul Mandatului European de Arestare admis prin sentinţa penală contestată s-a precizat că presupusa activitate infracţională în legătură cu toate cele 68 de presupuse infracţiuni a fost cuprinsă în intervalul de timp 23.08.2017 -12.09.2018.

Astfel, contestatorul a susţinut că, raportat la toate argumentele prezentate anterior, rezultă cu claritate faptul că, de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din data de 26 aprilie 2018, şi anume data de 25.06.2018, şi până la data emiterii Mandatului european de arestare, instituţia juridică a întreruperii curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale nu a fost reglementată de vreo dispoziţie legală.

Ţinând cont de această argumentaţie, de inexistenta instituţiei juridice a întreruperii curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale, dar şi de modul în care autorităţile din Republica Federală Germană au înţeles să descrie faptele pentru care s-a dispus emiterea Mandatului European de Arestare ce a făcut obiectul sentinţei penale atacate, este evident faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru toate faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare cel mai târziu la data de 12.09.2023.

În argumentarea contestaţiei, contestatorul a arătat că aceeaşi modalitate de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale a fost avută în vedere şi în pronunţarea următoarelor hotărâri judecătoreşti: decizia penală cu nr. 587, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 29 septembrie 2020, şi decizia penală cu nr. 546, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 20 septembrie 2022.

Totodată, a solicitat instanţei ca să se raporteze şi la aspectele statuate în Hotărârea din 27 februarie 2018, pronunţată în cauza Associacao Sindical dos Juizes Portugueses, C-64/16.

În vederea soluţionării cauzei au fost ataşate dosarele penale nr. x/2023 şi nr. y/2021 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, cu dosarele componente.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că, pentru a dispune soluţia anterior expusă, în cauza care a avut ca obiect mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului, judecătorul a constatat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Or, reanalizarea existenţei/inexistenţei vreunului dintre motivele de refuz (în cazul de faţă, cel facultativ al prescripţiei, prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004) pe calea contestaţiei la executare, aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi transformă contestaţia la executare într-o cale de atac neprevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 598 C. proc. civ..pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul-persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva sentinţei penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestaţie la executare contestatorul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024 şi a fost repartizată aleatoriu Completului nr. 1 pentru termenul de judecată din data de 18.09.2024.

Înalta Curte, examinând contestaţia formulată de contestatorul A., în raport de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Contestatia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.

Contestaţia contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instante la momentul soluţionării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituţii de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Înalta Curte reţine că în considerentele sentinţei penale nr. 161/F/21.09.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul cu nr. x/2021, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. şi art. 2 şi art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, reanalizarea existenţei sau inexistenţei vreunuia dintre motivele de refuz (în cazul de faţă, cel facultativ al prescripţiei, prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004) pe calea contestaţiei la executare, aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi transformă contestaţia la executare într-o a doua cale de atac, neprevăzută de lege.

Se reţine că prin prezentul demers judiciar nu se poate constata intervenirea unei modificări în sensul stingerii sau micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, se observă că este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticate punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate, prin sentinţa penală mai sus menţionată.

Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă şi nu pot fi analizate critici care ţin de fondul cauzei, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

În consecinţă, se constată că, hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar contestaţia formulată este nefondată.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 114/F din data de 05 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2024.