Driving without license conviction: removal of travel restriction for proportionality

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 170/2024 din 18 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a hotărât următoarele:

În temeiul art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art. 89 C. pen. rap la art. 582 alin. (3) C. proc. pen. a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare si a dispus condamnarea inculpatului la această pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare în pedeapsa cea mai mare de 1 an si 6 luni închisoare, la care a aplicat sporul de o treime din cea de-a doua pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 1 an si 10 luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 10 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte în totalitate următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Sibiu la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei de judecată.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul B. sau în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului cu Protopopiatele Sibiu Sălişte, Avrig, Agnita, Mediaş.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, aferente urmăririi penale, camerei preliminare şi cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

La data de 15 februarie 2024, s-a înaintat instanţei şi a fost înregistrat, sub nr. x/2024, rechizitoriul nr. x (484/P/2023) din data de 12 februarie 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen.. s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului A. (avocat) pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut în fapt următoarele:

În data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porţile de Fier I, pe sensul de intrare în ţară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

În data de 08.08.2021 a fost depistat de către Serviciul Rutier Sibiu conducând autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, fapt pentru care a fost sancţionat contravenţional şi i-a fost reţinut permisul de conducere. Totodată, s-a stabilit din verificări că, în data de 27.09.2021 i-a fost întocmit dosar penal de către Serviciul Rutier Braşov pentru conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care lege prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, fără a avea dreptul de a conduce, iar în data de 18.01.2023 i-a fost întocmit dosar penal de către Serviciul Rutier Sibiu pentru conducere pe drumurile publice a unui autoturism, în perioada de suspendare a dreptului de conducere.

De asemenea, la momentul constatării infracţiunii, inculpatul A. a susţinut verbal în faţa lucrătorilor de poliţie de frontieră că "a avut cunoştinţă că nu avea dreptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice, dar a fost un moment de neatenţie", aspecte consemnate în cuprinsul procesului-verbal.

Situaţia de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 06.09.2023, înscrisuri autoturism, adresă Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, secţia Drumuri Naţionale Orşova nr. 4120/11.09.2023, adresă I.P.J. Sibiu - Serviciul Rutier cu proces-verbal sancţionare contravenţională ataşat, suport optic tip DVD, declaraţii suspect/inculpat A., adresă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din 08.02.2024, cu înscrisuri ataşate.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porţile de Fier I, pe sensul de intrare în ţară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Inculpatul A. a menţionat în declaraţii că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei.

În procedura camerei preliminare prin încheierea nr. 5 din şedinţa camerei de consiliu de la aceeaşi dată, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x (484/P/2023) din data de 12.02.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe inculpatul A., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A. şi s-a fixat termen de judecată după rămânerea definitivă a încheierii de cameră preliminară.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, în cadrul şedinţei de judecată din data de 03 iulie 2024, după citirea actului de sesizare, inculpatul a învederat instanţei solicitarea ca judecata să se desfăşoare potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., respectiv a recunoscut total şi necondiţionat faptele din actul de sesizare, şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale şi a fost de acord ca procesul să se soluţioneze pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, cerere care a fost admisă de instanţa de judecată.

Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti din data de 03 iulie 2024 inculpatul a recunoscut total şi necondiţionat faptele expuse în actul de sesizare în sarcina sa, şi-a însuşit probele din cursul urmăririi penale, susţinând că a condus un autoturism pe drumurile publice, la intrarea în Romania dinspre Serbia, deşi avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce.

Conform art. 374 alin. (4), art. 349, art. 375 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate şi necondiţionat faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor pe care le poate administra în condiţiile art. 377 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reţinut că, în prezenta cauză, situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este identică cu situaţia de fapt însuşită şi recunoscută de inculpat şi de asemenea, identică cu situaţia de fapt reţinută de instanţă în urma analizării materialului probator administrat în faza de urmărire penală.

Astfel, s-a reţinut că, în fapt, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porţile de Fier I, pe sensul de intrare în ţară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

În autoturismul respectiv călătorea, în calitate de pasager, împreună cu inculpatul, şi persoana C.. Întrucât conducătorul auto, în momentul în care i s-a solicitat să prezinte pentru control permisul de conducere, a susţinut verbal că nu are permisul de conducere asupra sa, lucrătorii de poliţie de frontieră, având suspiciuni în legătură cu dreptul de a conduce al inculpatului, au procedat la verificarea acestuia în bazele de date, rezultând că inculpatul A. era posesorul permisului de conducere cu nr. x eliberat la data de 11.10.2011, valabil până la data de 11.10.2021, şi figura cu dreptul de a conduce "suspendat", împrejurare în care s-a procedat la trimiterea persoanei în cauză în linia a II a de control.

Inculpatul A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România întrucât, în data de 08.08.2021 a fost depistat de către Serviciul Rutier Sibiu conducând autoturismul sub influenta băuturilor alcoolice, fapt pentru care a fost sancţionat contravenţional şi i-a fost reţinut permisul de conducere.

În data de 27.09.2021, inculpatului i-a fost întocmit dosar penal de către Serviciul Rutier Braşov pentru conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care lege prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, fără a avea dreptul de a conduce. Pentru această infracţiune prev. de art. 335 alin. (2) constatată la data de 27.09.2021 de către Serviciul Rutier Braşov, faţă de inculpatul A., Curtea de Apel Braşov a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare, cu privire la care a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani - sentinţa penală nr. 39/F din 22.09.2023, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023.

La data de 18.01.2023, din înscrisurile înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a rezultat că inculpatului i s-a întocmit dosar penal nr. x/2023 pentru infracţiunea prev de art. 335 alin. (2) C. pen., care se află în prezent în faza urmăririi penale, iar în acelaşi context i s-a aplicat o sancţiune contravenţională pentru că nu a respectat, în calitate de conducător auto, semnificaţia culorii roşii a semaforului- abatere contravenţionala prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, acesta fiind de altfel motivul opririi în trafic, în data de 18.01.2023, pe raza mun. Sibiu. Astfel, ultima suspendare a dreptului de a conduce a început să curgă pentru inculpatul A. ca urmare a faptei prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., constatată pe raza jud. Sibiu la data de 18.01.2023.

Prin urmare, suspendarea dreptului de a conduce în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. a început din data de 08.08.2021; a continuat ca urmare a cercetării pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. comisă la data de 27.09.2021 - pentru această infracţiune fiind sancţionat definitiv prin sentinţa penală nr. 39/F din 22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023(deci după data săvârşirii faptei din prezenta cauză penală); a continuat ca urmare a infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., constatată pe raza jud. Sibiu, la data de 18.01.2023, pentru care se derulează proces penal pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dosar penal nr. x/2023 nefinalizat încă definitiv (dosar fond).

Prin adresa Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Craiova, secţia Drumuri Naţionale Orşova nr. 4120 din 11.09.2023, la solicitarea organelor judiciare s-a comunicat că segmentul de drum care trece prin PTF Porţile de Fier I, care face legătura între DN 6 şi podul de peste Barajul S.H.E.N. Porţile de Fier I, până la linia de frontieră cu Republica Serbia, ce include şi pista de intrare a autovehiculelor în România, este drum public deschis circulaţiei rutiere, care intră sub incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, denumit DN 6A km 0+000 - 0+970, categoria de drum - drum naţional.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că în cursul zilei de 05.09.2023 s-a deplasat în Republica Serbia, cu auto marca x nr. de înmatriculare x, care era folosit în mod obişnuit de inculpat şi care ar fi fost condus la momentul respectiv de numitul C., iar în data de 06.09.2023, la revenirea în ţară, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismul, în timp ce persoana sus-menţionată a fost pasager, aflându-se pe bancheta dreapta faţă.

Inculpatul A. cunoştea că are dreptul de a conduce autovehicule suspendat şi a susţinut că a intenţionat ca, înainte de a intra pe teritoriul României, să îl roage pe cel care îl însoţea să îl înlocuiască la volan, dar nu îşi explică de ce nu a făcut acest lucru, fiind depistat la intrarea în ţară de lucrătorii de poliţie care au stabilit că avea dreptul de a conduce suspendat.

Instanţa de fond a reţinut că declaraţia inculpatului de recunoaştere a situaţiei de fapt, astfel cum a fost configurată pe baza probelor administrate confirmă si se coroborează cu probele administrate pe parcursul procesului penal, însuşite, necontestate de inculpat.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. care, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porţile de Fier I, pe sensul de intrare în ţară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

În continuare, s-a notat că elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunea de a conduce un vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are suspendată exercitarea dreptului de a conduce. Drumul public pe care a condus se încadrează în accepţiunea prevăzută de art. 6 alin. (14) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

De asemenea, urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

S-a mai reţinut că această infracţiune este una de pericol abstract, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, prevăzute de art. art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a ştiut că este suspendat dreptul sau de a conduce autovehicule pe drumurile publice si a acceptat posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia în siguranţă pe drumurile publice.

Instanţa fond a avut în vedere modul grav de comitere a infracţiunii, inculpatul conducând pe teritoriul unei alte ţări, apoi a continuat drumul pe sensul de intrare în Romania, deşi cunoştea neîndoielnic lipsa temporară a dreptului de a conduce vehicule. Au fost nerespectate aşadar inclusiv relaţiile sociale privind securitatea desfăşurării activităţii de conducere a unui vehicul pe teritoriul unei alte ţări, ceea ce augmentează starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

A subliniat instanţa de fond că se conturează astfel o trăsătură de personalitate negativă a persoanei inculpatului, care deşi a mai fost sancţionat penal în trecut pentru o altă faptă îndreptată împotriva regulilor privind circulaţia pe drumurile publice - prin sentinţa penala nr. 143/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C. pen. pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. - şi avea în derulare două dosare penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., a manifestat stăruinţa infracţionala. S-a notat că se devoalează astfel o perseverenţă infracţională care se impune a fi sancţionată în mod corespunzător, pedeapsa trebuind sa răspundă exigenţelor de represiune, prevenţie şi reeducare a autorului.

Totodată, s-a reţinut că, deşi a adoptat o conduită procesuală sinceră şi cooperantă în cursul cercetării judecătoreşti şi al urmăririi penale, este de profesie avocat, acesta a lipsit constant de la termenele de judecată, fiind necesar a se emite mandat de aducere pe numele său. În acest sens, s-a subliniat că nu există probe care să fundamenteze o cauză obiectivă de neprezentare, după cum profesia şi actualele mijloace de comunicare ar fi permis, şi chiar impus, ca inculpatul să anunţe instanţa de judecată despre eventualele impedimente în prezentarea la proces.

S-a mai reţinut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda şi, aplicând cauza personală de reducere a pedepsei, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., presupune reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii, rezultă limite cuprinse între 4 luni şi 2 ani închisoare.

Pedeapsa care s-a aplicat inculpatului a fost de 1 an si 6 luni închisoare, situată înspre nivelul maxim al limitelor de pedeapsă în cazul infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., după valorificarea cauzei personale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 396 alin 10 C. proc. pen., ca urmare a atitudinii procesuale sincere şi cooperante adoptate de inculpat constând în opţiunea de a fi judecat conform procedurii simplificate.

S-a constatat că nu există circumstanţe atenuante legale sau judiciare valorificabile în prezenta cauză, conform art. 75 şi 76 C. pen.

De asemenea, constatându-se că infracţiunea dedusă judecaţii este concurentă cu infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an aplicată prin s.p. nr. 39/22.09.2023 a Curţii de Apel Braşov, în dosar nr. x/2023, definitivă prin neapelare la data de 17.10.2023, sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. (1) C. pen., conform cărora dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Aceste dispoziţii se completează cu prevederile art. 582 alin. (3) C. proc. pen., care stipulează: dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 88 sau 89 din C. pen., instanţa, anulând sau, după caz, revocând amânarea aplicării pedepsei, dispune condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare, aplicând apoi, după caz, dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

S-a mai reţinut că, în conformitate cu art. 83 alin. (21) C. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 172 din 31 mai 2024, nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 335 şi 336 C. pen., însă, având în vedere că aceste prevederi legale au intrat în vigoare ulterior săvârşirii faptei deduse judecaţii, instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei prevederile art. 83 C. pen. în forma în vigoare anterior modificării, în spiritul principiului aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C. pen.

În cauza însă, instanţa a apreciat că nu se impune o soluţie de amânare a aplicării pedepsei din considerente ce privesc lipsa de proporţionalitate a acestei măsuri de individualizare judiciară a stabilirii şi aplicării pedepsei. Astfel, s-a apreciat că datele ce conturează persoana inculpatului şi gravitatea faptei nu justifică acordarea amânării aplicării pedepsei rezultante, ci suspendarea sub supraveghere a executării acesteia conform art. 91 C. pen.

Punând în balanţa din punct de vedere juridic ansamblul datelor invocate cu titlu favorabil, respectiv vârsta, ocupaţia, atitudinea procesuală şi respectiv totalitatea datelor şi împrejurărilor care au caracter agravant asupra întinderii răspunderii penale a inculpatului - antecedentele penale, modalitatea şi împrejurările concrete în care a desfăşurat activitatea infracţională, s-a constatat preponderenţa acestora şi astfel, proporţionalitatea şi justeţea aplicării dispoziţiilor art. 91 C. pen., amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 C. pen. reprezentând o măsură de o indulgenţă nejustificată prin ansamblul probelor administrate.

Instanţa de fond a apreciat că obligaţia de a anunţa schimbarea de domiciliu, plecările, schimbarea locului de muncă, controlul mijloacelor sale de existenţă, contactul permanent cu Serviciul de Probaţiune, precum şi obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei de judecată, aplicată conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., reprezintă mijloace juridice prin care, pe durata termenului de supraveghere se urmăreşte îndeplinirea funcţiei reeducative a pedepsei, conştientizarea în persoana inculpatului a necesităţii respectării legii, dar şi a consecinţelor penale care intervin în cazul săvârşiri unor infracţiuni.

S-a reţinut că obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei de judecată se va aplica in baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., luând in considerare vârsta, nivelul de pregătire profesională precum şi împrejurările comiterii faptei deduse judecaţii, constând în conducerea unui vehicul din altă ţară în Romania, deşi avea suspendat dreptul de conducere.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul A., solicitând, în esenţă, înlăturarea obligaţiei impuse de instanţa de judecată în temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., constând în interdicţia de a părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei de judecată.

În argumentare, a susţinut că, dată fiind natura profesiei inculpatului şi anume aceea de avocat specializat în drept comercial internaţional, corporate compliance GDPR/CCPA, MiCA compliance, proceduri AML/KYC/CFT, contract management pentru SMEs în sectoare de business tip Fin-Tech, Med-Tech, Ed-Tech etc. Web & IT, Intellectual Property etc., măsura dispusă de instanţă l-ar împiedica să-şi exercite profesia în mod nestingherit, afectând în mod veritabil chiar sursa veniturilor acestuia.

A arătat că, în exercitarea ariei profesionale, clienţii acestuia sunt internaţionali în proporţie de peste 95%, cea ce presupune întâlniri şi negocieri specifice în afara ţării, precum şi prezenţa acestuia fie în calitate de participant, fie în calitate de speaker, la diverse simpozioane sau conferinţe pe teme de drept, de legislaţie sau de compliance în diverse ţări.

Astfel, a susţinut că, în exercitarea efectivă a profesiei sale, ieşirile din ţară pot fi destul de frecvente şi, în acelaşi timp, foarte scurte în majoritatea cazurilor, respectiv de câte 2-5 zile.

Totodată, a învederat că nu este avocat pledant, ci avocat specializat în proceduri internaţionale, astfel că activitatea acestuia presupune inclusiv ieşiri scurte din ţară, uneori inopinate, de o urgenţă relativ mare, prin raportare la nevoile clienţilor. Acest lucru îl pune în imposibilitate faptică de a urma procedurile de obţinere a acordului instanţei şi, pe cale de consecinţă, îi generează pierderi financiare considerabile prin incapacitatea de a-şi exercita în mod uzual profesia.

Mai mult decât atât, a susţinut că măsura este inutilă, având în vedere că, fiind plasat sub supraveghere, are deja obligaţia legală, printre altele, de a anunţa şi a cere acordul agentului de supraveghere cu privire la orice părăsire a ţării mai mare de 5 zile.

În plus, apelantul inculpat a susţinut că nu prezintă niciun risc real în ceea ce priveşte vreo potenţială sustragere de la răspundere pentru faptele sale.

A arătat că este un părinte singur, îşi creşte şi educă copilul minor în vârstă de 9 ani, în majoritatea timpului îşi duce şi ia copilul de la şcoală, îşi întreţine părinţii bolnavi, în vârstă de 86, respectiv 83 de ani, are în întreţinere şi fosta familie extinsă din raţiuni de condescendenţă personală, fiind o persoană responsabilă şi asumată. A mai susţinut că fosta soţie alături de care îşi exercită împreună în bună înţelegere custodia minorului, este casnică, deci veniturile sunt asigurate doar de către inculpat.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024, cu prim termen de judecată fixat la data de 27.11.2024, termen la care Înalta Curte a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei formulate de inculpat pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Inculpatul, legal citat, s-a prezenta personal la termenul din 29.01.2025, când a refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei de apel.

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2025 au avut loc dezbaterile, pronunţarea fiind amânată pentru data de 26 februarie 2025.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat este fondat în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din analiza cauzei, rezultă că prima instanţă în mod judicios şi motivat a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A. în comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Prima instanţă a analizat numai materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, ca urmare a admiterii cererii inculpatului A. ca judecata să aibă loc în conformitate cu procedura recunoaşterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., constatând că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare este identică cu situaţia de fapt însuşită şi recunoscută de inculpat şi de asemenea, identică cu situaţia de fapt reţinută de instanţă în urma analizării materialului probator administrat în faza de urmărire penală.

Instanţa de fond a stabilit că fapta inculpatului A. care, în data de 06.09.2023, în jurul orei 10:23, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, în Punctul de Trecere a Frontierei Porţile de Fier I, pe sensul de intrare în ţară, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea unui vehicul fără permis de conducere" prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Instanţa de control judiciar consideră că în mod legal şi temeinic prima instanţă a analizat în concret şi condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen. comisă de inculpatul A., respectiv condiţiile obiective, cu referire la elementul material ce constă în acţiunea inculpatului de a fi condus pe drumul public autoturismul deşi avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, la urmarea imediată ce constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă.

Din perspectiva condiţiei subiective, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, prevăzute de art. art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a ştiut că este suspendat dreptul sau de a conduce autovehicule pe drumurile publice si a acceptat posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia în siguranţă pe drumurile publice.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, prima instanţă s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., precum şi la dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Prima instanţă a examinat în concret criteriile de individualizare a sancţiunii, raportându-se la gravitatea infracţiunii săvârşite, prin prisma împrejurărilor cauzei, a modului de comitere a infracţiunii, a mijloacelor folosite, precum şi a stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită. De asemenea, instanţa de judecată a avut în vedere şi perseverenţa infracţională a inculpatului care a mai fost sancţionat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni la regimul circulaţiei.

În raport de datele ce conturează persoana inculpatului si gravitatea faptei, s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 91 C. pen.

În ceea ce priveşte obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei de judecată, aplicată de către instanţă în baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. (2) din C. pen. au caracter formativ şi urmăresc îndreptarea persoanei în cauză, reintegrarea sa socială şi profesională, înlăturarea condiţiilor care au favorizat săvârşirea infracţiunii şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Înalta Curte apreciază că, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului (are profesia de avocat specializat în drept internaţional şi este singurul întreţinător al familiei), conduita avută ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut şi regretat fapta comisă), precum şi posibilităţile sale de îndreptare (acesta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său), obligaţia prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen. reprezintă o ingerinţă în libertatea de deplasare a acestuia care nu este proporţională cu obiectivul urmărit, respectiv îndreptarea persoanei în cauză, având în vedere tipul de activitate profesională pe care inculpatul o desfăşoară.

Constituţia României stipulează în art. 23 că dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat şi că legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.

Totodată, se reţine că menţinerea unui just echilibru între impunerea unor restricţii ale libertăţii de circulaţie a inculpaţilor, în scopul satisfacerii interesului general al desfăşurării în bune condiţii a procesului penal, pe de o parte, şi interesul particular al acuzaţilor de a se bucura deplin de libertatea garantată de art. 2 din Protocolul 4 la Convenţia europeană a drepturilor omului, pe de altă parte (mutatis mutandis Antonenkov şi alţii împotriva Ucrainei, hotărârea din 22 noiembrie 2005, Rosengren împotriva României, hotărârea din 24 aprilie 2008) şi orice ingerinţă trebuie să păstreze un "echilibru just" între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

În dreptul constituţional, principiul proporţionalităţii îşi găseşte aplicarea în special în domeniul protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi este considerat un criteriu eficient de apreciere a legitimităţii intervenţiei autorităţilor statale în situaţia limitării exerciţiului unor drepturi. În Constituţia României, principiul proporţionalităţii este consacrat expres în art. 53.

Art. 53 alin. (2) din Constituţia României prevede că "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii".

Principiul proporţionalităţii este regăsit şi în dreptul Uniunii Europene, în sensul că legalitatea regulilor comunitare este supusă condiţiei ca mijloacele folosite să fie corespunzătoare obiectivului urmărit şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

Astfel, în speţă, situaţia invocată de apelantul inculpat A. în sensul că obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei de judecată, îl pune în incapacitatea de a-şi exercita în mod uzual profesia deoarece activitatea profesională a acestuia presupune deplasări inopinate în străinătate, în unele cazuri de o urgenţă relativ mare, având în vedere nevoile clienţilor, justifică înlăturarea acestei obligaţii de către instanţa de apel.

Apreciind, aşadar, că obligaţia impusă de instanţă în baza dispoziţiilor art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., respectiv de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei de judecată, îi generează inculpatului pierderi financiare considerabile prin incapacitatea de a-şi exercita în mod uzual profesia, va înlătura obligaţia impusă de instanţa de fond în baza dispoziţiilor art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.

Înalta Curte apreciază că nivelul de educaţie, profesia pe care o exercită şi atitudinea inculpatului avută pe tot parcursul procesului penal justifică aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără aplicarea obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.

În plus, supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată de 2 ani şi respectarea măsurile de supraveghere impuse în temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., respectiv să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de la probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe, în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului.

În consecinţă, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A., va desfiinţa în parte sentinţa penală nr. 170/2024 din data de 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, numai în ceea ce priveşte obligaţia impusă în temeiul dispoziţiilor art. 93 alin. (2) C. pen. de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei de judecată.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce priveşte plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 170/2024 din data de 18 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală nr. 170/2024 din data de 18 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, numai în ceea ce priveşte obligaţia impusă în temeiul dispoziţiilor art. 93 alin. (2) C. pen. şi rejudecând:

Înlătură obligaţia dispusă în temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 998 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2025.