Driving under influence of psychotropic substances: requirement for active substance in bloodstream versus metabolites in urine to establish "under the influence" status

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 119/2024 din 10 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen. de către inculpatul A. .

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. (1) C. pen.

A dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune Maramureş la datele fixate de acesta.

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să se comunice Serviciului de probaţiune Maramureş.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 30 de zile, indicându-se conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen. ISJ Maramureş şi Primăria municipiului Baia Mare.

A fost atrasă atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 88 C. pen. vizând revocarea amânării aplicării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 962,60 RON (462,60 RON faza de urmărire penală, 200 RON faza camerei preliminare şi 300 RON faza de judecată) reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. şi ped. de art. 336 alin. (2) C. pen. constând în aceea că a condus în data de 17 iulie 2022, în jurul orei 19:20 autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, pe raza localităţii Fundătura, jud. Cluj, pe DN1C - E576, în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, respectiv tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de constatare a infracţiunii; declaraţiile inculpatului; buletinul de analiză toxicologică; procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice .

În cursul urmăririi penale inculpatul A. a recunoscut parţial comiterea faptei imputate.

În faza de judecată s-a procedat la audierea inculpatului A. (în data de 22.04.2024 - fila x), acesta precizând că doreşte să fie judecat conform procedurii simplificate, nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală, cu precizările că la momentul la care a fost oprit de lucrătorii de poliţie nu se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, aspect care rezultă din rezultatul negativ cu privire la mostra de sânge recoltată. Inculpatul a arătat că nu a nesocotit niciun moment rigorile legii, că este o persoană responsabilă, care îşi asumă consecinţele faptei sale şi că se bucură atât de sprijinul familiei, cât şi de respectul şi recunoaşterea colegilor din cadrul Baroului Maramureş.

Raportat la poziţia procesuală a inculpatului, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 375 alin. (3) din C. proc. pen. şi a respins solicitarea lui A. de judecare a cauzei în procedura simplificată.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că la data de 17.07.2022, în jurul orei 19:20 echipajul de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu a oprit autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe raza localităţii Fundătura, jud. Cluj, pe DN 1C-E576, acesta fiind condus de A..

Lucrătorii de poliţie au procedat la testarea conducătorului auto cu aparatul drugtest, care a indicat prezenţa în organism a substanţelor psihoactive, respectiv THC5 (cannabis) - dosarul de urmărire penală. Totodată, în autoturismul inculpatului a fost identificată o ţigară artizanală cu o substanţă vegetală de culoare verde-oliv împachetată în staniol şi o substanţă solidă de culoare închisă, lucioasă, împachetată într-un ambalaj transparent. Acestea au fost ridicate de organele de poliţie şi ulterior predate Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj - dosarul de urmărire penală.

În aceste împrejurări, inculpatul A. a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie "Prof. dr. Octavian Fodor" din Cluj-Napoca, unde i-a fost recoltată o mostră biologică de sânge şi una de urină, în vederea stabilirii prezenţei substanţelor psihoactive în organism. Rezultatul analizei toxicologice este consemnat în buletinul de analiză toxicologică nr. x întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca: examenul toxicologic efectuat asupra mostrei de sânge a fost negativ pentru tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină, însă examenul toxicologic efectuat asupra probei de urină a fost pozitiv pentru tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină - dosarul de urmărire penală.

Din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 17.07.2022 rezultă că A. a declarat că "am consumat în noaptea de 16/17.07.2022 în jurul orei 00:00 un joint cu marijuana" - dosarul de urmărire penală.

Totodată, din declaraţia dată în calitate de inculpat reiese că în data de 16.07.2022, în jurul orei 22:00-23:00, în timp ce participa cu prietenii la festivalul B., a consumat marijuana, câteva fumuri dintr-o ţigară. A doua zi a participat la acelaşi festival pe timpul zilei, fără a mai consuma marijuana în data de 17.07.2022, iar după-masa s-a deplasat spre domiciliu, cu autoturismul personal marca x cu numărul de înmatriculare x, fiind oprit de organele de poliţie pentru un control în apropierea oraşului Gherla, iar ulterior a fost condus la o unitate medicală pentru recoltarea probelor de sânge şi urină - dosarul de urmărire penală.

Totodată acesta a mai arătat că, în paralel pe numele său a fost întocmit un dosar penal pentru deţinere de substanţe interzise, care a fost soluţionat de DIICOT -St Cluj prin renunţarea la urmărirea penală.

De asemenea, conform examenul toxicologic efectuat asupra mostrei de sânge, inculpatul a fost negativ pentru tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină, însă examenul toxicologic efectuat asupra probei de urină a fost pozitiv pentru tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină - dosarul de urmărire penală.

Curtea a reţinut faptul că inculpatul recunoaşte doar parţial acuzaţiile aduse, în sensul că a consumat substanţe psihoactive în data de 16.07.2022, dar nu consideră că se afla sub influenţa acestora în momentul în care s-a urcat la volanul autoturismului personal. Or, deşi în apărarea sa inculpatul a invocat examenul clinic, curtea a reţinut că potrivit înscrisului de la dosar de urmărire penală examenul clinic nu a fost efectuat, aşa cum este consemnat de medicul examinator şi parafat, fiind luate doar probe pentru analizele de sânge şi urină.

Cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 336 alin. (2) C. pen. este îndeplinită ori de câte ori în organismul unei persoane au fost introduse substanţe care produc efecte psihoactive, indiferent de cantitatea de substanţă consumată sau de concentraţia de substanţe identificate în probele sale biologice şi indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu perceptibile, deşi inculpatul neagă tipicitatea faptei prin raportare la lipsa substanţelor psihoactive în sânge.

În plus, Curtea a notat că, la punctul 18 din considerentele Deciziei nr. 138/2017, Curtea Constituţională statuează că "obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 336 alin. (2) din C. pen. este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, relaţii sociale a căror existenţă normală este condiţionată de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenţa substanţelor psihoactive". Aşadar, se subliniază interdicţia conducerii vehiculului sub influenţa substanţelor psihoactive, pericolul fiind dat nu de consumul anterior, ci de conducerea într-o stare fiziologică schimbată.

Instanţa de fond a mai reţinut că, la punctul 19 din aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:

"Aşadar, situaţia premisă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive constă în preexistenţa unor stări, situaţii, condiţii în care se află subiectul activ şi în existenţa unor norme juridice care reglementează poziţia psihică şi fizică a unei persoane care conduce un vehicul pe drumurile publice. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen. îl reprezintă acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care se află sub influenţa unor substanţe psihoactive". De aici rezultă că, situaţia premisă constă în consum, iar elementul material constă în conducerea sub influenţa substanţelor psihoactive. Curtea, utilizează cei doi termeni distinct, când vorbeşte despre situaţia premisă se raportează la consum iar când se referă la elementul material se raportează la existenţa unei influenţe.

De asemenea, s-a notat că, la punctul 20 din decizia instanţei de contencios constituţional, s-a statuat că "pentru constatarea consumului de substanţe psihoactive - ca şi cerinţă esenţială specifică acestei infracţiuni - este necesară analiza de laborator, care trebuie să stabilească existenţa acestor substanţe în corpul conducătorului vehiculului". Rezultă că analiza de laborator (buletinul de analiză toxicologică) constată doar cerinţa esenţială a infracţiunii, respectiv situaţia premisă constând în "consum".

Totodată, s-a mai reţinut că, în paragraful 21 al Deciziei nr. 138/2017, nr. 21 al Deciziei nr. 101/2019 şi nr. 22 al Deciziei nr. 452/2021 ale Curţii Constituţionale se arată că "legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive, prin consum înţelegându-se introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre următoarele modalităţi: pe cale orală ori injectabilă, inhalare, fumat sau aplicarea externă pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane [art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011, republicată]".

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul s-a urcat la volan şi a condus autoturismul după ce a consumat substanţe psihoactive, motivul deplasării fiind reprezentat de dorinţa de a ajunge la domiciliul său, ca urmare a participării la festivalul B..

Apreciind că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, instanţa, în procesul de individualizare a pedepsei, respectiv de alegere a uneia dintre pedepsele alternative (amenda penală sau închisoarea), de stabilire a duratei sau a cuantumului pedepsei, a analizat criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen. şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentul bun avut în familie şi societate anterior şi ulterior comiterii faptei, vârsta, regretul constant manifestat în raport cu infracţiunea săvârşită, dar şi durata pedepsei închisorii stabilită în cauză.

Astfel, Curtea a constatat faptul că pentru o corectă şi justă individualizare a pedepsei trebuie să se aibă în vedere atât circumstanţe care imprimă faptei un caracter grav (a condus pe drumurile publice fiind sub influenţa substanţelor psihoactive, deşi cunoştea într-o măsură mai mare - prin prisma profesiei de avocat - consecinţele încălcării dispoziţiilor legale), dar şi elementele de natură să atenueze gravitatea faptei care îi sunt favorabile inculpatului (a colaborat cu organele abilitate, nu a cauzat niciun prejudiciu material şi nici nu a produs vreun eveniment rutier).

În procesul de individualizare a pedepsei, s-a reţinut că ansamblul circumstanţelor reale şi personale anterior evidenţiate conduc la concluzia că o pedeapsă pecuniară nu ar fi suficientă pentru a sigura o sancţionare eficientă a inculpatului, impunându-se orientarea spre pedeapsa închisorii. Având în vedere limitele de pedeapsă aplicabile în cauză - cuprinse între 1 an şi 5 ani închisoare, instanţa de fond a apreciat că o durată de 1 an închisoare este proporţională şi satisface în concret şi în mod eficient nevoile resocializării şi ale prevenţiei generale.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând, în esenţă, în temeiul art. 396 alin. (1), alin (2) şi alin. (10) C. proc. pen.., condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin (2) C. pen., la pedeapsa închisorii de 1 an şi, în baza art. 91 alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., impunându-se inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., executarea uneia dintre obligaţiile prev. de art. 93 alin. (2) C. pen., precum şi obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, in condiţiile art. 93 alin. (3) C. pen.

În argumentare, a susţinut că instanţa de fond nu a acordat importanţă acelor circumstanţe care conduc la concluzia că fapta inculpatului prezintă un grad semnificativ de pericol social.

Astfel, a făcut trimitere, în primul rând, la sectorul de drum pe care a condus inculpatul, precum şi ora comiterii faptei cercetate. Deopotrivă, a susţinut că aserţiunile inculpatului potrivit cărora a tras câteva fumuri dintr-o ţigaretă ce conţinea marijuana, sunt, în mod evident, nesincere, în condiţiile în care, în urma expertizei toxicologice realizate asupra mostrelor biologice prelevate de la inculpat, a fost identificată şi prezenţa cocainei în organismul inculpatului. Astfel, s-a susţinut că este evident faptul că inculpatul nu s-a limitat la a trage câteva fumuri dintr-o ţigaretă care conţinea marijuana, ci a consumat mai multe tipuri de droguri anterior momentului urcării la volan.

S-a mai susţinut de către apelant că ingerarea/inhalarea acestor substanţe interzise afectează în mod substanţial capacitatea unei persoane de a conduce autovehicule.

Totodată, s-a mai învederat că nu este relevant faptul că substanţele psihoactive au fost identificate doar în probele de urină ale inculpatului, nu şi în cele de sânge căci în cazul consumului de substanţe psihoactive stimulante, este posibilă afectare capacităţii de atenţie şi concentrare necesare conducerii unui autovehicul a persoanei consumatoare şi în faza de recuperare post-consum (după ce efectele stimulante al substanţei consumate au încetat), fază caracterizată prin senzaţie de oboseală şi somnolenţă exagerată.

Având în vedere toate împrejurările comiterii faptei, s-a apreciat că probabilitatea de a se fi cauzat un accident de circulaţie era una ridicată, motiv pentru care lipsa producerii unui eveniment rutier nu putea fi reţinută în favoarea inculpatului.

Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei şi de regret pentru cele întâmplate, este o persoană integrată din punct de vedere social în comunitate şi nu este cunoscut cu antecedente penale, faptul că a ales să conducă autovehiculul, deşi se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, denotă, în opina apelantului, caracterul iresponsabil al acţiunilor sale, iar aceste împrejurări nu sunt de natură să minimalizeze gradul de pericol al faptei comise şi nu justifică modalitatea de individualizare a pedepsei aleasă de instanţă.

În concluzie, prin raportare la gradul de pericol social al faptei, s-a apreciat că se impune stabilirea drept modalitate de individualizare a executării pedepsei suspendarea sub supraveghere, aceasta fiind de natură să responsabilizeze inculpatul asupra comportamentului său viitor raportat la respectarea normelor legale, realizându-şi astfel scopul de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin memoriul depus la dosar la data 24 septembrie 2024, intimatul inculpat A., a solicitat respingerea apelului formulat de către reprezentantul Ministerului Public, susţinând, în esenţă că, în temeiul efectului devolutiv al apelului, instanţa are obligaţia de a examina cauza sub toate aspectele, iar din această perspectivă are posibilitatea să pronunţe inclusiv achitarea inculpatului.

Totodată, a mai susţinut că, în ceea ce priveşte cocaina, cu referire la substanţele psihoactive stimulente, aceasta a fost identificată doar în urina inculpatului, nu şi în sânge, context în care aceasta nu a influenţat capacitatea inculpatului de a conduce autovehicule.

Prin memoriul depus la dosar la data de 30 septembrie 2024, apărătorul ales al intimatului inculpat A. a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale toxicologice.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2025, apărătorul ales al inculpatului A. a precizat că nu mai insistă în solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel

În al doilea grad de jurisdicţie, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024, cu prim termen de judecată fixat la data de 02.10.2024, termen la care Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei, în vederea pronunţării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2024, sesizat cu următoarea problemă de drept:

"În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?" "Dacă dispoziţia «aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive» din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen. se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?".

La termenul de judecată din data de 27.11.2024, având în vedere că, până la acel moment, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu se pronunţase în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte a solicitat Institutului Naţional de Medicină Legală transmiterea unui punct de vedere cu privire la semnificaţia clinică a identificării în mostra de urină a inculpatului A. a THC şi cocainei, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. x, emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, respectiv dacă substanţa este activă, metabolizată sau eliminată si dacă se poate stabili dacă inculpatul se afla sub influenţa acestor substanţe la momentul conducerii vehiculului.

Prin adresa din data de 28 ianuarie 2025, Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici a răspuns solicitărilor instanţei, în sensul că, la întrebările înaintate, se poate răspunde doar printr-o expertiză medico-legală, cu evaluarea întregii documentaţii medicale şi non-medicale.

La data de 27 ianuarie 2025, Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat în dosarul nr. x/2024 stabilind următoarele: În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.

Inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, fiind reprezentat de apărător ales.

Obiectul judecăţii în primă instanţă l-a constituit fapta imputată inculpatului A. de conducere a autovehiculului marca x, cu număr de înmatriculare x pe drumurile publice, pe raza localităţii Fundătura, jud. Cluj, pe DN 1C-E576, în timp ce se afla sub influenţa substanţelor psihoactive, respectiv tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină, respectiv după consumul acestor substanţe.

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat condamnarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin (1), alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen.., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 36 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare şi, în baza art. 91 alin. (1) C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelul formulat este fondat în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe face parte din categoria infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi protejează valorile sociale privitoare la normala desfăşurare a circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice şi în special siguranţa tuturor participanţilor la trafic, acest tip de infracţiuni fiind definit în unanimitate de doctrină şi jurisprudenţă ca fiind infracţiuni de pericol şi nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată ex re, chiar la momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecinţe prejudiciabile.

Pentru a se constata existenţa infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesară îndeplinirea unor cerinţe esenţiale: conducătorul auto să fi condus un vehicul pe un drum public, vehiculul condus să facă parte din categoria celor pentru care legea cere deţinerea permisului de conducere, respectiv conducătorul vehiculului să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive la momentul identificării în trafic.

Pentru realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii este necesar să se stabilească faptul că persoana în cauză se afla sub influenţa acestora la momentul identificării în trafic.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) C. pen. constă în acţiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive.

Această interpretare a fost confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prin decizia nr. 25 din data de 27 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, a constatat următoarele:

"În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei".

Cât priveşte cerinţa esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se afle sub influenţa unor substanţe psihoactive, în cuprinsul considerentelor deciziei anterior menţionate, s-a consemnat opinia Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici în sensul că nu este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive ori a metaboliţilor ei activi pentru a prezuma absolut asupra prezenţei stării de a fi sub influenţa şi afectarea capacităţii de a conduce, întrucât această aserţiune poate fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce pe drumurile publice, cât timp prezintă în corp produşi de metabolism în forme inactive ale acelei substanţe, ori chiar în forme active, cât timp se regăsesc şi se probează cantitativ în sânge într-o valoare minimală inferioară limitei de cut-off a acelei substanţe în sânge acceptate la nivel naţional sau european/internaţional.

Totodată, în cuprinsul paragrafului 127 a deciziei mai sus menţionate, a fost notată opinia Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici în sensul că pe timpul cât substanţa activă şi metaboliţii săi nu se mai află în sânge dar substanţa încă se mai află în corpul acelei persoane prin metaboliţi activi şi/sau inactivi în diferite căi de eliminare (urină, fir de păr), se apreciază, într-un consens ştiinţific şi medico-legal, că persoana respectivă nu se mai află în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive, întrucât în creier, unde se exercită efectele psihoactive, nu se mai află substanţa.

Din această perspectivă, analizând acţiunea cu caracter infracţional reţinută în sarcina inculpatului A., instanţa de apel constată că nu există o corespondenţă deplină între fapta imputată inculpatului şi modelul abstract prevăzut în norma de incriminare, respectiv dispoziţiile art. 336 alin. (2) C. pen. potrivit cărora "Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere" .

Astfel, Înalta Curte constată că examenul toxicologic efectuat asupra mostrei de sânge a inculpatului A. a fost negativ pentru tetrahidrocanabinoli (THC) şi cocaină, fiind regăsite, însă, aceste substanţe doar în proba de urină (conform buletinului de analiză toxicologică nr. x - dosar de urmărire penală nr. 233/P/2023).

Prin urmare, întrucât substanţele psihoactive nu s-au regăsit în sânge (fiind în proces de eliminare în urină), acestea nu puteau influenţa capacitatea de a conduce a inculpatului, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 336 alin. (2) C. pen., lipsind condiţia esenţială ataşată elementului material al laturii obiective, ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul conducerii autovehiculului.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că susţinerea primei instanţe potrivit căreia tipicitatea obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) C. pen. este îndeplinită ori de câte ori în organismul unei persoane au fost introduse substanţe care produc efecte psihoactive, indiferent de cantitatea de substanţă consumată sau de concentraţia de substanţe identificate în probele sale biologice şi indiferent dacă modificările fizice, psihice ori comportamentale ale persoanei sunt sau nu perceptibile, este în contradicţie cu dispoziţiile legale care incriminează infracţiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană sub influenţa substanţelor psihoactive, prin raportare la interpretarea dată în cuprinsul deciziei nr. 25 din data de 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Instanţa de apel apreciază, în consecinţă, că cerinţa esenţială a elementului material al laturii obiective de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive nu este îndeplinită în prezenta cauză, întrucât ceea ce i se impută inculpatului nu a fost dovedit prin examenul toxicologic efectuat asupra mostrei de sânge a acestuia.

Înalta Curte apreciază, aşadar, că atâta timp cât inculpatul nu se afla sub influenţa substanţelor psihoactive la momentul conducerii autovehicului, lipseşte trăsătura esenţială a infracţiunii ca fapta să fie prevăzută de legea penală (tipicitatea obiectivă), astfel că va dispune achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, va desfiinţa în integralitate sentinţa penală nr. 119/2024, din data de 10 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, iar în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. si ped. de art. 336 alin. (2) C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., în ceea ce priveşte plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 119/2024, din data de 10 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2024.

Desfiinţează în integralitate sentinţa penală nr. 119/2024, din data de 10 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024 şi, rejudecând:

În baza art. 16 lit. lit). b teza I C. proc. pen.., achită pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. si ped. de art. 336 alin. (2) C. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2025.