Negative jurisdictional conflict over labor claims by active judges: applicability of mandatory forum rules versus domicile choice in salary recalculation disputes

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă la 12 aprilie 2023 sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Dâmboviţa, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Vrancea, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanţei să se dispună:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 09.04.2015 (corespunzător perioadei în care fiecare dintre reclamanţi au ocupat funcţii de conducere) şi, în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, fără limitarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, luând în considerare următorii coeficienţi de multiplicare: ….

1) pentru reclamanta A. - judecător cu funcţie de conducere respectiv: perioada 09.04.2015 - 15.07.2016 preşedinte de secţie Curtea de Apel Bucureşti: coeficient de multiplicare 21,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef secţie) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 15.07.2016 01.07.2019 vicepreşedinte al Curţii de Apel Bucureşti: coeficient de multiplicare 22,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef adjunct) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 01.07.2019 - 01.01.2023 preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti: coeficient de multiplicare 23,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţii de conducere echivalentă (procuror D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

2) pentru reclamanta B. - judecător cu funcţie de conducere, respectiv perioada 09.04.2015 - 15.07.2017 preşedinte de secţie Curtea de Apel Bucureşti: coeficient de multiplicare 21,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef secţie) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); perioada 15.07.2017 - 31.12.2022 vicepreşedinte al Curţii de Apel Bucureşti: coeficient de multiplicare 22,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef adiunct) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

3) pentru reclamantul C. - judecător cu funcţie de conducere, respectiv perioada 02.07.2015 - 11.03.2021 vicepreşedinte al Tribunalului Dâmboviţa: coeficient de multiplicare 22,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef adiunct) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 12.03.2021 - 31.12.2022 preşedinte al Tribunalului Dâmboviţa: coeficient de multiplicare 23,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţii de conducere echivalentă (procuror D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

4) pentru reclamanta D. - judecător cu funcţie de conducere, respectiv perioada 09.04.2015 - 01.04.2023, succesiv, preşedinte al Judecătoriei Giurgiu/Judecătoriei Zimnicea/Tribunalului Giurgiu: coeficient de multiplicare 23,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

5) pentru reclamanta E. - judecător cu funcţie de conducere, respectiv perioada 21.08.2020 prezent vicepreşedinte al Tribunalului Giurgiu: coeficient de multiplicare 22,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef adjunct) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

6) pentru reclamanta F. - judecător cu funcţie de conducere, respectiv perioada 25.09.2020 - prezent preşedinte de secţie Tribunalul Giurgiu: coeficient de multiplicare 21,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef secţie) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

7) pentru reclamantul G. - judecător cu funcţie de conducere, respectiv perioada 05.11.2015 - 14.07.2017 preşedinte de secţie Tribunalul Vrancea: coeficient de multiplicare 21,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef secţie) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), 15.07.2017 - 04.01.2021 vicepreşedinte al Tribunalului Vrancea: coeficient de multiplicare 22,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef adjunct) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006), perioada 05.01.2021 - 15.08.2022 şi perioada 13.12.2022 - prezent preşedinte al Tribunalului Vrancea: coeficient de multiplicare 23,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţii de conducere echivalentă (procuror şef) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţă salarială rezultată dintre noua indemnizate de încadrare corespunzătoare coeficienţilor de multiplicare menţionaţi si fără plafonarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 şi indemnizaţia de încadrare plătită în perioadele menţionate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, astfel:

- pentru reclamanta A. - începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

- pentru reclamanta B. - începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

- pentru reclamantul C. - începând cu 02.07.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

- pentru reclamanta D. - începând cu 09.04.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

- pentru reclamanta E. - începând cu 21.08.2020 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

- pentru reclamanta F. - începând cu 25.09.2020 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective;

- pentru reclamantul G. - începând cu 05.11.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 374 din 6 martie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G., în favoarea Tribunalului Argeş, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la 25 iunie 2024, urmare disjungerii din dosarul nr. x/2023 a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Dâmboviţa şi cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a solicitat:

- recalcularea indemnizaţiei de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, pentru perioada 02.07.2015-11.03.2021 când a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Dâmboviţa: coeficient de multiplicare 22,500 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor cu funcţie de conducere echivalentă (procuror şef adiunct) D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006),

- obligarea pârâtului începând cu 02.07.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2359/2024 din 25 iunie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data formulării cererii de chemare în judecată locul de muncă al reclamantului este în Bucureşti - acesta având calitatea de membru CSM, sens în care, raportat la dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 7360 din 25 noiembrie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul C., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, în raport de faptul că domiciliul reclamantului era şi este şi în prezent în judeţul Dâmboviţa, acesta alegând instanţa competentă teritorial încă de la depunerea cererii după criteriul domiciliului, primul dintre cele prevăzute de Codul Muncii în cazul litigiilor de muncă cum este şi cel de faţă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Dâmboviţa s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la 13 decembrie 2024, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul C., Înalta Curte reţine că acesta avea şi are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, activitate suspendată pe durata prezentului mandat de membru în Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. din 2010, în forma în vigoare de la data înregistrării prezentei acţiuni, prevăd că "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Astfel, art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un magistrat sau procuror, asistent judiciar ori grefier, în calitate de reclamant ori de pârât.

Conform interpretării obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuate în Decizia nr. 7/2016 privind recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., cu privire la interpretarea sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", în situaţia în care judecătorul (procurorul/asistentul judiciar/grefierul) are calitatea de reclamant, precum şi interpretarea noţiunii de "grefier", raportat la sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", respectiv dacă aceste norme de drept sunt sau nu incidente şi în cazul reclamantului care are calitatea de judecător, în prezent membru al C.S.M., "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Aşadar, raţiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Deoarece în speţă locul de muncă al reclamantului la data înregistrării cererii iniţiale era la Bucureşti, respectiv la sediul C.S.M., deci acesta nu mai activa efectiv la Tribunalul Dâmboviţa la respectiva dată, iar domiciliul era şi este şi în prezent în judeţul Dâmboviţa, reclamantul alegând instanţa competentă teritorial încă de la depunerea cererii după criteriul domiciliului, primul dintre cele prevăzute de Codul Muncii în cazul litigiilor de muncă, cum este şi cel de faţă, opţiune care se exercită o singură dată, fiind astfel nerelevantă susţinerea acestuia după 2 declinări că doreşte altfel, instanţa supremă apreciază că, în cauză, nu este incident acest articol după calitatea reclamantului.

Acesta nu devine incident nici după calitatea pârâtului, conform alin. (2)1 al art. 127 C. proc. civ., deoarece într-o astfel de ipoteză optarea pentru o altă instanţă decât cea pârâtă este facultativă, nu imperativă ca în cazul de la alin. (1), iar prin înregistrarea cauzei la aceasta s-a exprimat implicita încredere a reclamantului în imparţialitatea sa, iar odată ce a optat astfel, acesta nu mai poate să revină deoarece dreptul său de opţiune în acest sens s-a epuizat.

În concluzie, având în vedere că la data înregistrării cererii de chemare în judecată reclamantul nu mai activa efectiv la instanţa initial investită cu soluţionarea acesteia, condiţie interpretată astfel de instanţa supremă printr-o Decizie obligatorie pentru instanţele de judecată, iar prin depunerea acţiunii la respectiva instanţă partea şi-a manifestat implicit încrederea în imparţialitatea acesteia, fapt care nu atrage incidenţa art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte apreciază că instanţa iniţială este cea competentă teritorial pentru judecarea prezentei cauze, aceasta fiind aleasă după primul dintre criteriile din Codul muncii, respectiv cel al domiciliului reclamantului.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2025.