Appeal against peremption ruling annulled as time-barred; peremption upheld in respondents' favor.

Şedinţa publică din data de 6 mai 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin încheierea civilă f.n. din 07 decembrie 2023 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosar nr. x/2021.1.2, s-a încuviinţat declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător A. de la soluţionarea dosarului nr. x/2021

S-a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu.

S-a anulat cererea de recuzare formulată de petenţii B. şi C., a doamnei judecător D., ca netimbrată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs petenţii C. şi B., arătând că încheierea recurată este netemeinică şi nelegală.

La termenul din data de 28 februarie 2024 s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că părţile, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat în instanţă şi nici nu au solicitat judecarea recursului în lipsa lor de la dezbateri.

La data de 26 august 2024, intimata E. a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei. În vederea repunerii pe rol a cauzei, Curtea a dispus citarea intimatei cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 25 RON. Deşi intimata a semnat de primire citaţia la 5 august 2024, până la momentul soluţionării cererii de repunere pe rol, aceasta nu a achitat taxa de timbru şi nici nu a formulat vreo cerere de reexaminare sau de ajutor public judiciar, astfel că cererea fost anulată ca netimbrată, sancţiune ce duce la neluarea în considerare a cererii.

3. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 206/R/2024 din 25 septembrie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a constatat perimat recursul declarat de C. şi B. împotriva încheierii f.n. din 07 decembrie 2023 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosar nr. x/2021.1.2, pe care a menţinut-o.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 206/R/2024 din 25 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I au declarat recurs E., B. şi C..

Prin cererea de recurs formulată, au invocat că decizia recurată este fără niciun temei, arbitrară, nu respectă nicio normă de drept procesual sau normă de drept material substanţial.

Au mai arătat că au vârsta de 96 ani, nu au abilităţi de a utiliza tehnologia, nu aveau posibilitatea de a accesa pe site decizia recurată pentru a cunoaşte termenul de recurs, dar şi ce s-a hotărât în şedinţa respectivă. Menţionează că au aflat de ce s-a hotărât la 07 octombrie 2024, în urma comunicării primite prin poştă, neavând posibilitatea de a se încadra în termenul de 5 zile pentru formularea recursului, întrucât de la pronunţare trecuseră mai mult de 10 zile.

În drept, recurenţii nu şi-au întemeiat cererea de recurs.

5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 29 octombrie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluţia din 16 ianuarie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 13 mai 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen ce a fost preschimbat, din oficiu prin încheierea din 04 februarie 2025, la 06 mai 2025.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, cu excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, invocate din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În raport cu excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare de intimaţii F., G. şi H., ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta este neîntemeiată.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

În cauză, obiect al recursului l-a constituit decizia civilă nr. 206/R/2024 din 25 septembrie 2024, a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de C. şi B. împotriva încheierii f.n. din 07 decembrie 2023 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. x/2021.1.2.

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Faţă de prevederile legale enunţate, se constată că împotriva deciziei recurate partea interesată are deschisă calea de atac a recursului, întrucât prin hotărâre s-a constatat perimată o cerere de recurs, motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Termenul de exercitare a recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a constatat perimarea unei cereri este, potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., de 5 de zile de la pronunţarea hotărârii.

Acesta este un termen de procedură legal, peremptoriu şi absolut, care, în caz de nerespectare, determină respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

Data depunerii cererii de recurs este data certă care rezultă din aplicarea ştampilei de înregistrare a acestei cereri depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă (conform art. 490 coroborat cu art. 199 C. proc. civ.), recipisa oficiului poştal, înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus de către serviciul de curierat rapid, serviciul specializat de comunicare, unitatea militară sau administraţia locului de deţinere.

Conform art. 199 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Din interpretarea teleologică şi sistematică a acestor dispoziţii legale reiese faptul că o cerere de recurs poate fi depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, iar recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

În cauză, hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr. 206/R/2024, a fost pronunţată la data 25 septembrie 2024, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, ce s-a împlinit la data de 1 octombrie 2024 (într-o zi de marţi).

Or, în speţa pendinte, recurenţii au transmis recursul prin poştă electronică, potrivit dovezii de la dosarul de recurs, care atestă data de 13 octombrie 2024, data înaintării cererii către instanţă.

În consecinţă, coroborând dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere situaţia de fapt ce reiese din actele şi lucrările dosarului, astfel cum au fost anterior dezbătute, Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal de 5 de zile.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cât priveşte apărările recurenţilor potrivit cărora au vârstă înaintată, nu au avut cunoştinţe juridice şi nu au putut avea acces la site-ul instanţei, Înalta Curte urmează a le înlătura având în vedere că recurenţii nu au formulat cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac şi nu pot invoca în apărarea lor necunoaşterea dispoziţiilor legale.

În plus, cercetarea lucrărilor dosarului Curţii de Apel Cluj relevă că recurenţii au uzat în mod repetat de mijloacele electronice de comunicare a actelor de procedură către instanţă, ceea ce contrazice afirmaţia din cererea de recurs în sensul că din cauza vârstei înaintate nu pot accesa internetul şi nu au avut posibilitatea concretă de a cunoaşte hotărârea atacată la data pronunţării sale - când soluţia a fost făcută publică şi putea fi cunoscută prin accesarea dosarului electronic sau a portalului instanţei de judecată.

De altfel, legiuitorul nu a condiţionat curgerea termenului instituit pentru calea de atac împotriva hotărârii de perimare de dovada cunoaşterii efective a soluţiei de către cel interesat, ci a prezumat că, odată legal citată pentru termenul de judecată când excepţia de perimare s-a discutat, partea are la îndemână mijloacele legale pentru a exercita termenul de recurs astfel cum a fost reglementat.

Or, în cauză nu s-a invocat nelegala citare a recurenţilor la instanţa care a pronunţat decizia atacată, astfel încât o atare chestiune nu este relevantă pentru modul de curgere a termenului de declarare a căii de atac.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei tardivităţii recursului, aspectul nulităţii cererii de recurs subsumat prezentei căi de atac nu mai poate fi analizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. şi art. 496 din acelaşi Cod, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii formulării recursului şi va anula recursul declarat în cauză, întrucât este tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Admite excepţia tardivităţii formulării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenţii-petenţi B., C. şi de recurenta E. împotriva deciziei nr. 206/R din 25 septembrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2025.