Electoral composition challenge barred by statutory finality of Central Electoral Bureau decisions

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele aspecte:

I. Circumstanţele cauzei

Împotriva deciziei Biroului Electoral Central nr. 174D/30.10.2024, prin care s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal nr. x/PVC/28.10.2024 emis de Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 22 Hunedoara, petenta A. a formulat recurs.

Prin sentinţa civilă nr. 2146 din 14 noiembrie 2024, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul formulat împotriva deciziei B.E.C. nr. 174D/30.10.2024, reţinând că aceasta din urmă este definitivă.

Împotriva acestei sentinţe civile, petenta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 3917 din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca tardiv, apelul.

Împotriva acestei decizii civile, la 27 ianuarie 2025, petenta a declarat recurs

La termenul de judecată din 27 martie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, şi a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Având a soluţiona, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite şi, în consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta". Acest text consacră principiul legalităţii căilor de atac, care presupune că, în afara celor reglementate de lege, părţile nu pot exercita alte căi de atac, în scopul reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti. Acest principiu are sorginte constituţională, din moment ce art. 129 din Legea fundamentală statuează că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Recunoaşterea unor căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat de art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept. Liberul acces la justiţie nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că prevederile art. 6 din Convenţie nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs (de exemplu, hotărârea în cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).

În raport cu natura şi obiectul cauzei, se constată că în litigiu sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, conform cărora:

"(1) Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri conform prezentei legi, precum şi candidaţii independenţi pot contesta modul de formare şi componenţa birourilor electorale, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de constituire sau, după caz, de completare a acestor birouri. (2) Contestaţiile se depun la şi se soluţionează de către organismul electoral constituit la nivelul imediat superior celui la care funcţionează biroul la care se referă contestaţia sau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central, în termen de cel mult două zile de la înregistrare. Decizia organismului electoral sau, după caz, hotărârea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă".

Făcând aplicarea în cauză a acestei norme speciale în materie electorală, se reţine că împotriva modului de formare şi de stabilire a componenţei birourilor electorale, se poate formula contestaţie la organismul electoral constituit la nivelul imediat superior (respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul în care contestaţia se referă la Biroul Electoral Central), decizia acestuia fiind definitivă.

În acest context normativ, rezultă că decizia Biroului Electoral Central nr. 174D/30.10.2024, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal nr. x/PVC/28.10.2024 emis de către Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 22 Hunedoara, este definitivă. Prin urmare, sentinţa civilă nr. 2146 din 14 noiembrie 2024 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă nu era atacabilă cu apel, iar împotriva deciziei civile nr. 3917 din 27 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă nu se poate exercita recurs. De altfel, în dispozitivul acestei din urmă decizii civile, s-a menţionat că este definitivă.

Faţă de aceste considerente, în raport cu dispoziţiile speciale ale art. 19 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.. împotriva deciziei civile nr. 3917 din 27 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2025.