Competence for protection order based on provisional order issuance location versus victim's domicile

Şedinţa publică din data de 31 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea având ca obiect ordin de protecţie, introdusă pe rolul Judecătoriei Sighişoara şi înregistrată sub nr. x/2024 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, s-a solicitat emiterea unui ordin de protecţie în favoarea victimei A., împotriva pârâtului B., cu dispunerea următoarelor măsuri: obligarea intimatului la păstrarea unei distanţe minime de 100 m faţă de victimă şi de faţă de locuinţa victimei din oraşul Dumbrăveni, str. x, jud. Sibiu, precum şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4316/05.12.2024 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighişoara, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de emitere a ordinului de protecţie formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, a reţinut că, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

A constatat că, din susţinerile victimei A., rezultă că are domiciliul legal stabilit în oraşul Dumbrăveni, str. x, jud. Sibiu, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Mediaş.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Mediaş, prin sentinţa nr. 2749/CC pronunţată la data de 12 decembrie 2024 în dosarul nr. x/2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă, din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sighişoara, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Astfel, a reţinut că, în cauză, ordinul de protecţie provizoriu emis de către Poliţia Municipiului Sighişoara a fost confirmat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, care a menţinut măsurile de protecţie dispune de organul de poliţie, întocmind cererea pentru emiterea ordinului de protecţie către judecătoria competente în a cărei rază teritorială acesta fost emis (Judecătoria Sighişoara), conform disp.art. 36 alin. (6) din Legea 217/2003.

Relativ la competenţa de soluţionare a prezentei cauze, a constatat că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41 din acelaşi act normativ.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, a constatat că instanţa competentă teritorial a soluţiona prezenta cauză este Judecătoria Sighişoara.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sighişoara şi Judecătoria Mediaş şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona cauza.

Astfel, Judecătoria Sighişoara a dat eficienţă dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constatând că este competentă să soluţioneze pricina instanţa de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul intimata-victimă, în timp ce Judecătoria Mediaş a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din aceeaşi lege, apreciind că este competentă instanţa în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

În raport de obiectul cererii şi de titularul acesteia, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.

Totodată, art. 40 din acelaşi act normativ prevede că:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de: a) procuror; b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei".

Ca atare, procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată instanţei direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără ca anterior să fi fost emis un ordin de protecţie provizoriu.

Pentru această ultimă ipoteză, procedura este prevăzută de către art. 36 din acelaşi act normativ, care la alin. (1) prevede că "Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii".

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia", iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiaşi text legal, "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41".

În speţă, prin cererea cu care a învestit instanţa de judecată, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara a solicitat emiterea unui ordin de protecţie în favoarea intimatei-victime C. şi împotriva intimatului-agresor D., ataşat cererii fiind depus ordinul de protecţie provizoriu din data de 19 aprilie 2021, emis de către un agent din cadrul secţiei nr. 1 Poliţie Braşov .

Ca atare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecţie provizoriu în favoarea victimei A., împotriva pârâtului B., în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecţie sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, în conformitate cu care competentă a se pronunţa asupra cererii de emitere a ordinului de protecţie este instanţa în circumscripţia căreia a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

Or, în speţă, ordinul de protecţie provizoriu a fost emis de către Poliţia Municipiului Sighişoara.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighişoara, în a cărei circumscripţie teritorială a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2025.