Inadmissibility of cassation against final judgment and failure to substantiate unconstitutionality exception
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Civil Section I, admitted the exception of inadmissibility invoked ex officio and dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby leaving the prior final decision declaring the nullity of the initial cassation appeal in force. The dispute concerned an appeal filed against a judicial decision that had previously declared null the appellant's cassation appeal against a Court of Appeal judgment, where the appellant argued the appeal should have addressed alleged unconstitutionality exceptions; however, it was established that the underlying decision had not rejected a request to refer the Constitutional Court, nor had the appellant properly raised any unconstitutionality exception during the prior proceedings. The decisive legal basis for the ruling is the inadmissibility of challenging a final judgment, as the High Court had not acted on a constitutional referral request under Article 29(5) of Law No. 47/1992, and the fact that a final decision is not susceptible to further appeal, pursuant to Articles 483(1) and 496(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 488 din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against final judgment and failure to substantiate unconstitutionality exception: The dispute concerned an appeal filed against a judicial decision that had previously declared null the appellant's cassation appeal against a Court of Appeal judgment, where the appellant argued the appeal should have addressed alleged unconstitutionality exceptions; however, it was established that the underlying decision had not rejected a request to refer the Constitutional Court, nor had the appellant properly raised any unconstitutionality exception during the prior proceedings. The decisive legal basis for the ruling is the inadmissibility of challenging a final judgment, as the High Court had not acted on a constitutional referral request under Article 29(5) of Law No. 47/1992, and the fact that a final decision is not susceptible to further appeal, pursuant to Articles 483(1) and 496(1) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main legal basis cited in the dispositive to admit the exception of inadmissibility and dismiss the appeal because the decision challenged was final and not subject to cassation appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 martie 2025
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de către reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1674A din 18 decembrie 2023 şi a încheierii din 14 octombrie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei decizii civile, la 13 decembrie 2024, reclamantul A. a declarat recurs, învederând că acesta priveşte excepţiile de neconstituţionalitate invocate şi că motivele vor fi depuse prin memoriu separat.
În şedinţa publică din 27 martie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept:
Declarând recurs împotriva deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, recurentul-reclamant a învederat că recursul priveşte excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauză. Plecând de la această precizare, se reţine că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Însă, lecturând decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, se constată că, prin intermediul acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a respins o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, nefiind învestită cu o atare cerere.
Acest aspect este confirmat şi prin decizia nr. 397 din 12 februarie 2025, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea reclamantului A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, argumentele relevante fiind următoarele:
"Înalta Curte reţine că, din modul general în care este formulată cererea de completare a considerentelor şi dispozitivului deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, nu se poate deduce care este excepţia de neconstituţionalitate pretins a fi invocată de către petent şi lăsată nesoluţionată de către instanţa de recurs.
Cu prilejul dezbaterii cererii de completare, partea a învederat că a invocat, în cuprinsul memoriului de recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488 din C. proc. civ., iar instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia. Contrar susţinerilor petentului, din actele şi lucrările dosarului reiese că partea nu a învestit instanţa de recurs cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 488 din C. proc. civ.
În jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), Curtea Constituţională a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat.
În aplicarea acestor considerente de principiu în prezenta cauză, Înalta Curtea reţine că petentul nu a indicat niciunul dintre cele trei elemente. Că este aşa reiese din chiar conţinutul memoriului de recurs dedus judecăţii în dosarul nr. x/2021, în cuprinsul căruia nu se regăsesc menţiuni privind învestirea Înaltei Curţi cu analiza vreunei excepţii de neconstituţionalitate. Simpla indicare, în cuprinsul memoriului de recurs, a dispoziţiilor art. 488 din C. proc. civ. (însă, ca temei al motivelor de casare) nu poate fi considerată o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, întrucât nu se suprapune cadrului legal stabilit de Legea nr. 47/1992. Având în vedere că instanţa nu a fost învestită cu o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta nu se putea pronunţa asupra a ceea ce nu s-a solicitat, astfel încât nu este incidentă ipoteza unei omisiuni de pronunţare."
În considerarea celor expuse, se reţine că, prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă nu a respins, ca inadmisibilă, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu o excepţie de neconstituţionalitate, astfel încât să devină aplicabile în cauză prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, perspectivă din care rezultă că recursul exercitat este inadmisibil. Totodată, având în vedere că, prin decizia nr. 2845 din 11 decembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1674A din 18 decembrie 2023 şi a încheierii de şedinţă din 14 octombrie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, se constată că recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil, o hotărâre definitivă nefiind susceptibilă de a fi supusă recursului.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 2845 din 11 decembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.