Contestație în anulare inadmisibilă pentru vicii de citare din faza apelului, nu din recurs

Şedinţa publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2025 sub dosarul nr. x/2025 pe rolul acestei instanţe, societatea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 880 din 27 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a susţinut că, prin cererea de recurs, s-a învederat că a fost viciată procedura de citare efectuată în faţa instanţei de apel, deoarece înştiinţarea a fost semnată de factorul poştal, astfel că citarea în apel a fost făcută printr-un fals, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la apărare. După comunicarea hotărârii şi în urmă verificării semnăturii de pe înştiinţarea la care a făcut trimitere Înalta Curte, s-a descoperit că aceasta a fost semnată de factorul poştal, C., în numele mamei apelantului-pârât, care locuia într-un imobil situat la altă adresă.

Aşadar, modalitatea prin care a fost înştiinţat apelantul-pârât B. despre obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită de curtea de apel a fost viciată, cu atât mai mult cu cât prin citaţia comunicată societăţii nu a fost pusă în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

În drept, au fost indicate prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

2. Decizia care face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 880 din 27 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului declarat de pârâta A. S.R.L. şi a anulat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 561 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă. A respins, ca nefondat, recursul principal declarat de pârâtul B. împotriva aceleiaşi decizii. A respins recursul incident declarat de reclamanta D. împotriva aceleiaşi decizii şi cererea formulată de această recurentă-reclamantă de obligare a recurenţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi, în subsidiar, respingerea contestaţiei în anulare.

Referitor la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, a susţinut că, deşi calea de atac este întemeiată pe motivul reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., a fost invocată nerespectarea dispoziţiilor legale privind procedura de citare care s-ar fi realizat cu ocazia soluţionării apelului declarat de contestatoare şi reprezentantul său legal împotriva sentinţei civile nr. 817 din 7 aprilie 2022 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă. Raportat la etapa procesuală, sunt incidente prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., astfel că motivele de nelegalitate a procedurii de citare trebuiau invocate pe calea recursului împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Totodată, a arătat că invocarea art. 503 alin. (1) C. proc. civ. drept temei al contestaţiei în anulare îndreptate împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte în recurs poate viza doar o eventuală nelegală citare în cadrul procesual al recursului, iar nu aşa-zisă nelegală citare survenită în etapa apelului.

Intimata D. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 1.785 RON, în dovedirea cărora a anexat factura şi extrasul de cont .

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Examinând contestaţia în anulare, cu prioritate asupra admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin contestaţia în anulare formulată s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 880 din 27 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, prin prisma motivului reglementat de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. fiind invocată neregularitatea procedurii de citare în faţa instanţei de apel.

Contestaţia în anulare de drept comun este acea cale extraordinară de atac cu ajutorul căreia părţile interesate urmăresc retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, astfel cum prevede art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cu condiţia ca acel motiv să nu fi putut fi invocat anterior în apel sau recurs.

Motivul pentru care se poate exercita contestaţia în anulare de drept comun rezultă expres din norma legală menţionată, care stipulează astfel: "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata." Ca atare, această cale de atac se poate exercita în măsura îndeplinirii cumulative a două condiţii: contestatorul nu a fost legal citat şi nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. De asemenea, rezultă că se impune ca motivul de contestaţie în anulare să vizeze vicii procedurale care să afecteze procedura de citare desfăşurată în faţa instanţei care a pronunţat atacată.

Înalta Curte constată că prin motivul de contestaţie formulat în cauză nu au fost invocate neregularităţi privind citarea în faţa instanţei de recurs, care a pronunţat decizia civilă nr. 880 din 27 martie 2024 în dosarul nr. x/2021, ce face obiectul căii de atac, ci neregularităţi privind procedura de citare în faţa instanţei de apel.

De altfel, aceste neregularităţi au fost invocate pe calea recursului formulat de pârâtul B., în nume propriu, împotriva deciziei civile nr. 561 din 9 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, iar instanţa de recurs a constatat că motivul de recurs este nefondat, recursul fiind respins. Or, decizia pronunţată în recurs este o hotărâre definitivă, supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, între care nu se regăseşte viciul de procedură din etapa procesuală anterioară (apel), chestiune asupra căreia dezlegarea dată prin decizia nr. 880 din 27 martie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă beneficiază de autoritate de lucru judecat în sensul art. 430 C. proc. civ. şi nu poate fi repusă în discuţie în cadrul prezentei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, întrucât obiectul căii de atac exercitate în litigiul pendinte este reprezentat de decizia instanţei de recurs, iar motivul de contestaţie în anulare invocat priveşte judecata în apel, contestaţia apare ca inadmisibilă.

Referitor la apărarea intimatei, întemeiată pe prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., se constată că această normă nu este incidentă în cauză. Textul reglementează o condiţie de admisibilitate pentru contestaţia în anulare ce poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri definitive date de instanţa de apel sau de prima instanţă. În speţă, însă, decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţia este una pronunţată în recurs, astfel că inadmisibilitatea căii de atac declarate în cauză nu se întemeiază pe aceste prevederi.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă şi, faţă de soluţia ce va fi dispusă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 451-453 C. proc. civ., va obliga pe contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., la plata sumei de 1.785 RON către intimata D., reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin factura şi extrasul de cont aflate la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 880 din 27 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Obligă pe contestatoarea A. S.R.L., prin reprezentant legal B., la plata sumei de 1.785 RON către intimata D., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.