Nullity of appeal for lack of specific illegality grounds in constitutional referral refusal

Şedinţa publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin decizia nr. 153 din 21 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor prevăzute art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, formulată de petentul A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A..

În motivarea căii de atac sunt indicate dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 ca fiind criticate pentru neconstituţionalitate, menţionându-se că acestea ar încălca următoarele articole din Constituţie: 1, 2, 4, 16, 37, 53. De asemenea, recurentul a afirmat că, în astfel de recursuri, înscrisurile au titlul "punct de vedere".

În drept, a indicat dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Prin cererea transmisă prin fax la 4 martie 2025, în termenul de 48 de ore de la comunicarea deciziei recurate la 3 martie 2025, recurentul a susţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost anulată, deşi era admisibilă.

Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată prin poştă electronică la 25 februarie 2025 .

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport cu excepţia nulităţii, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488. Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute expres de lege, se reţine că, în cauză, aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, cum obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 153 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de anulare cererii formulate de petent, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Deşi cererea iniţială este intitulată "recurs", din conţinutul acesteia nu rezultă nicio critică de nelegalitate formulată împotriva deciziei recurate, ci doar o reiterare a solicitării de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015. Astfel, recurentul nu formulează critici vizând nelegalitatea deciziei atacate, ci reiterează într-o manieră eliptică susţineri de ordin general privind neconstituţionalitatea unei norme legale, fără legătură cu soluţia recurată.

Simplele afirmaţii referitoare la presupusa încălcare a unor dispoziţii constituţionale, precum şi menţiunea că, în astfel de recursuri, înscrisurile ar trebui să poarte titlul "punct de vedere" nu echivalează cu indicarea unor motive de nelegalitate în sensul legii.

Nici prin motivele cuprinse în memoriul transmis la 4 martie 2025 recurentul nu a formulat veritabile critici. Nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată, în termeni lipsiţi de conţinut juridic, nu echivalează cu formularea unui motiv de nelegalitate a deciziei recurate.

Cererile formulate de recurent nu conţin elementele de fapt şi de drept esenţiale pentru a permite exercitarea unui control judiciar efectiv şi pentru a asigura un minim de disciplină procesuală, motiv pentru care nu pot fi considerate drept o motivare validă a unei căii de atac în sensul prevăzut de lege. Această cerinţă este, de altfel, conformă cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că părţile au obligaţia să-şi formuleze pretenţiile în mod clar, neechivoc şi rezonabil structurat (Hotărârea din 28 martie 2000, Janquie şi Le Dun contra Franţei).

În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport cu prevederile art. 489 alin. (3) motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat petentul A. împotriva deciziei nr. 153 din 21 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.