Appeals against suspension order annulled as unfounded and inadmissible; challenge to execution stays suspended.

Şedinţa publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Contestaţia la executare

Prin cererea înregistrată la 2 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Brăila sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Făurei.

2. Hotărârea pronunţată asupra cererii de reexaminare

Prin încheierea nr. 633 din 17 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023.1, Judecătoria Brăila a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 21 noiembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de ajutor public judiciar.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 274 din 18 septembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2023.1 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva încheierii civile nr. 633 din 17 mai 2024, pronunţate de Judecătoria Brăila, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Făurei.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin încheierea din 30 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023.1, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., pentru lipsa părţilor legal citate, judecata recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 274 din 18 septembrie 2024 a Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Făurei.

5. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2023.1 de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă au declarat recurs reclamantul A. şi recurenta B..

În prima parte a cererii de recurs (paginile 1-13), recurenţii au redat numeroase consideraţii teoretice privind exercitarea unor căi extraordinare de atac. În continuare, au expus motivele unei cereri de chemare în judecată şi ale unei plângeri penale.

Începând cu pagina 20 a cererii de recurs, recurentul-reclamant a menţionat că a formulat mai multe plângeri penale, care fac obiectul unor dosare de corupţie, soluţionate nefavorabil de magistraţi care s-au comportat abuziv, ceea ce a condus la creşterea cheltuielilor de judecată suportate. Prin urmare, deoarece i-au fost încălcate drepturile reglementate de art. 6 şi art. 10 din lege, a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor.

Recurenţii au mai arătat că din dosarele aflate pe rolul instanţelor, inclusiv al instanţei supreme, au fost furate documente depuse în probaţiune. Totodată, au menţionat că soluţionarea dosarelor a fost tergiversată, motiv pentru care solicită restituirea cheltuielilor de judecată.

Au apreciat ca necesară restructurarea art. 99, art. 95, art. 94 şi art. 991 C. pen., întrucât persoanele care lucrează infracţional efectuează acte de corupţie, (înşelăciune, dare şi luare de mită - art. 334 C. pen.).

Recurenţii au solicitat admiterea cererii, obligarea celor vinovaţi la plata daunelor morale şi materiale în sumă de 297.000.000 € fiecare, atât pe latura civilă, cât şi pe cea latura penală, precum şi tragerea acestora la răspundere.

Recurenţii nu au indicat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în care se încadrează criticile expuse.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Făurei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece măsura suspendării este legală şi temeinică, faţă de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursul declarat de reclamantul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispoziţiile legale enunţate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Principala condiţie a legalităţii dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate conduce la casarea unei hotărâri judecătoreşti. Motivele de recurs trebuie să se raporteze la considerentele hotărârii atacate şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a contura nelegalitatea hotărârii atacate şi să permită, astfel, exercitarea controlului judiciar extraordinar al instanţei de recurs.

Verificând în concret respectarea exigenţelor legale, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva încheierii pronunţate la 30 octombrie 2024 de Curtea de Apel Galaţi, prin care a fost dispusă suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a lipsei părţilor la termenul de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la termen şi nici nu cerut judecarea cauzei în lipsă, iar, potrivit art. 489 alin. (1) din acelaşi cod, recursul trebuie motivat prin indicarea expresă a unuia sau mai multora dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Controlul legalităţii unei astfel de încheieri este, aşadar, limitat la verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru suspendarea judecăţii.

Or, din examinarea cererii de recurs, rezultă că recurentul-reclamant s-a rezumat la formularea unor afirmaţii generale şi nemulţumiri personale, fără legătură cu soluţia supusă recursului, fără a invoca în mod concret vreun motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Mai exact, acesta a formulat critici privind activitatea unor magistraţi în alte cauze, a invocat existenţa unor plângeri penale şi a solicitat plata unor despăgubiri de ordin moral şi material, fără a stabili legătura acestor aspecte cu legalitatea încheierii atacate şi fără a arăta în ce mod ar fi incident vreunul dintre motivele de recurs reglementate de lege.

Susţinerile referitoare la presupuse fapte de corupţie ale unor magistraţi, la existenţa unor plângeri penale sau la pretinse abateri disciplinare şi infracţionale ale unor persoane nu reprezintă critici de legalitate care să poată fi analizate pe calea recursului, fiind străine obiectului şi naturii acestui demers procesual.

Nici afirmaţiile privind pretinsa sustragere a unor documente de la dosar ori tergiversarea soluţionării cauzelor nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate, iar simpla nemulţumire faţă de soluţiile pronunţate nu poate echivala cu motivarea cererii de recurs în sensul exigenţelor impuse de lege.

Recurentul-reclamant ar fi trebuit să indice toate argumentele de drept pentru care apreciază că suspendarea a fost dispusă nelegal, întrucât dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră clară şi structurată este indispensabilă pentru exercitarea efectivă a controlului judiciar şi pentru asigurarea unei minime discipline procesuale. Această cerinţă este, de altfel, conformă cu art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că părţile au obligaţia să-şi formuleze pretenţiile în mod clar, neechivoc şi rezonabil structurat (Hotărârea din 28 martie 2000, Janquie şi Le Dun contra Franţei).

În conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv aceea a anulării căii de atac promovate de reclamantul A..

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de B. în raport cu dispoziţiile art. 458 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele în conformitate cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare:

Dispoziţiile art. 458 C. proc. civ. reglementează subiectele căilor de atac, stipulând următoarele: "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Aşadar, regula generală este aceea că hotărârea se atacă doar de către părţile litigante, iar alte organe sau persoane nu au legitimare procesuală în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac în litigiile la care nu au fost sau devenit parte în instanţa a cărei hotărâre se atacă, dacă legea nu prevede altfel.

Verificând legitimarea procesuală a recurentei în raport cu judecata în etapa procesuală anterioară, Înalta Curte constată că B. nu a avut calitatea de parte în litigiul pendinte. În acest sens, se observă că prin încheierea din 30 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023.1, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 274 din 18 septembrie 2024 a Tribunalului Brăila, părţi în cauză fiind doar recurentul A. şi intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Făurei.

Prin urmare, raportat la cadrul procesual stabilit în cauză, se constată că recurenta B. nu a avut calitatea de parte în litigiul în care a fost pronunţată hotărârea recurată şi nici nu este incidentă excepţia prevăzută de art. 458 teza finală C. proc. civ., motiv pentru care aceasta nu justifică legitimare procesuală în declararea căii de atac, recursul fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.1.

Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.