Revision for contradictory judgments: triple identity and res judicata in civil tort versus criminal civil liability actions

Şedinţa publică din data de 6 martie 2025

Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la 23 mai 2024, sub nr. x/2024, revizuenta A. a solicitat modificarea în parte a hotărârii penale nr. 340 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, în sensul modificării dispoziţiilor privitoare la latura civilă a acţiunii.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv situaţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice.

În motivare, revizuenta a arătat, în esenţă, că în dosarul nr. x/2019 s-a pronunţat decizia penală nr. 340 din 25 aprilie2024, definitivă la 25 aprilie 2024, prin care s-a soluţionat latura civilă, având ca obiect atragerea răspunderii delictuale a revizuentei, în sensul că s-a admis apelul formulat de partea civilă Oraş Ghimbav. Anterior, prin sentinţa civilă nr. 70/S din 15 iunie 2020 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă la 15 iunie 2020, soluţie neatacată cu apel de Oraşul Ghimbav, s-a dispus în sensul inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, privind aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

2. Hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1190/Ap din 4 iulie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenta A. în contradictoriu cu intimaţii UAT Oraş Ghimbav - prin primar, societatea B. S.R.L., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 340 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019.

3. Motivele de recurs formulate de revizuentă

Împotriva deciziei civile nr. 1190/Ap din 4 iulie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă a declarat recurs revizuenta A., prin care a solicitat casarea acestei decizii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a formulat următoarele critici:

Instanţa de revizuire a aplicat greşit dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând în mod eronat că nu este incident cazul de revizuire invocat. În speţă, există două hotărâri definitive potrivnice: sentinţa civilă nr. 70/S din 15 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii civile, şi decizia penală nr. 340 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis acţiunea civilă formulată de UAT Ghimbav şi s-a dispus obligarea recurentei-revizuente, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata sumei de 239.641,20 RON, cu titlu de despăgubiri civile. Cele două hotărâri au fost pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect (plata sumei de 239.641,20 RON reprezentând prejudiciu material) şi aceeaşi cauză (răspunderea civilă delictuală).

De asemenea, instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat. Sentinţa civilă nr. 70/S din l5 iunie 2020 a Tribunalului Braşov, prin care s-a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii civile, are autoritate de lucru judecat cu privire la inadmisibilitatea angajării răspunderii civile delictuale a recurentei-revizuente pentru prejudiciul invocat de UAT Ghimbav. Această hotărâre ar fi trebuit să împiedice Curtea de Apel Braşov să reanalizeze şi să soluţioneze acelaşi aspect într-un sens contrar. În schimb, prin decizia penală nr. 340 din 25 aprilie 2024, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea civilă şi a dispus obligarea recurentei-revizuente la plata prejudiciului, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

În mod greşit s-a reţinut că analiza instanţei penale, cu referire la latura civilă, a avut în vedere şi promovarea anterioară de către UAT Ghimbav a cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului civil nr. x/2019, apreciindu-se că pronunţarea sentinţei civile nr. 70/S din l5 iunie 2020 a Tribunalului Braşov nu reprezintă un impediment pentru analizarea pretenţiilor părţii civile din dosarul penal. Această apreciere a instanţei penale nu poate înlătura autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile anterioare, care a statuat definitiv asupra inadmisibilităţii acţiunii civile. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive nu poate fi ignorată sau reinterpretată de o altă instanţă, indiferent de circumstanţele cazului.

Instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prin aceea că nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de revizuire invocate. Prin cererea de revizuire s-a invocat şi faptul că instanţa penală nu a analizat în mod corespunzător excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă anterioară. Acest motiv de revizuire nu a fost analizat de instanţa de revizuire, ceea ce reprezintă o încălcare a obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra tuturor motivelor invocate de părţi.

Instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (7) C. proc. civ., prin aceea că nu a analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat din oficiu. Chiar dacă instanţa penală ar fi analizat superficial aspectul autorităţii de lucru judecat, instanţa de revizuire avea obligaţia să verifice din oficiu incidenţa acesteia, având în vedere că autoritatea de lucru judecat este de ordine publică.

Raportat la motivarea instanţei de la paginile 7-8 din decizia civilă atacată, trebuie arătat că recurenta-revizuentă nu se încadrează în tipologia clasică a unui salariat supus unui contract individual de muncă obişnuit. Curtea de Apel Braşov a interpretat eronat atribuţiile funcţionarului public ca fiind similare cu cele ale unui salariat supus unui contract individual de muncă, ceea ce reprezintă o aplicare greşită a normelor de drept material. Atribuţiile recurentei-revizuente derivau din normele legale şi reglementările interne specifice, iar nu dintr-un contract individual de muncă. În contextul funcţiei publice nu putem vorbi despre noţiunea de salariat şi de obligaţii contractuale.

În continuare, în susţinerea incidenţei motivului de casare invocat, raportat la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au fost reluate susţinerile din cererea de revizuire.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata UAT Oraşul Ghimbav a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând următoarele apărări:

A solicitat respingerea criticii cu privire la faptul că instanţa nu ar fi analizat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi că, în mod eronat, a reţinut că nu este incident cazul de revizuire invocat. În ceea ce priveşte analiza autorităţii de lucru judecat, a arătat că această chestiune a fost dezlegată în mod definitiv şi nu mai poate fi pusă în discuţie prin prisma cazului de revizuire menţionat.

Hotărârile invocate nu sunt contradictorii. Au fost aduse critici cu privire la hotărârea penală a cărei revizuire se solicită şi au fost invocate fragmente din sentinţa civilă nr. 70/S/2020, care nu face altceva decât să interpreteze decizia nr. 16/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În urma soluţionării apelului formulat împotriva sentinţei penale nr. 1279 din 21 august 2023 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. x/2019, respectiv prin decizia penală nr. 340/AP din 25 aprilie 2024, inculpaţii C., A., D. şi B. S.R.L. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 239.641,20 RON, reprezentând prejudiciu material. Prin încheierea din 27 iunie 2024 a fost admisă cererea de executare silită în temeiul deciziei penale menţionate, iar, ca urmare a executării silite, debitorul D. a achitat prejudiciul. Astfel, potrivit încheierii din 12 septembrie 2024 din dosarul execuţional nr. x/2024 al BEJ E. a încetat executarea silită pornită la cererea creditoarei UAT Oraşul Ghimbav împotriva debitorilor: C., A., D. şi B. S.R.L..

Intimaţii C., D. şi B. S.R.L. nu au formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-le comunicată la 27 septembrie 2024 .

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentă este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Criticile prin care recurenta-revizuentă a susţinut că instanţa de revizuire a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, întrucât pun în discuţie aplicarea unor norme de procedură, iar nu de drept material, sunt nefondate.

Hotărârile considerate potrivnice de către recurenta-revizuentă sunt decizia penală nr. 340/Ap din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în dosarul nr. x/2019 şi sentinţa civilă nr. 70/S din 15 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia penală nr. 340/Ap din 5 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 1357 şi art. 1382 din C. civ., admiterea acţiunii civile exercitate de partea civilă UAT Oraş Ghimbav, fiind obligaţi inculpaţii C., A., D. şi B. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 239.641,20 RON, reprezentând prejudiciu material, către partea civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 70/S din 15 iunie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, neatacată cu apel, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta UAT Oraşul Ghimbav în contradictoriu cu pârâţii C. şi A., prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 239.641,56 RON, ce reprezintă suma de bani pe care reclamanta a plătit-o societăţii B. S.R.L., cu titlu de prejudiciu conform deciziei nr. 68/2012, emisă de Curtea de Conturi-Camera de Conturi Braşov. Din motivarea acestei hotărâri, reiese că inadmisibilitatea acţiunii se fundamentează pe calificarea raporturilor juridice deduse judecăţii, reţinându-se că reclamanta poate uza numai de răspunderea specială instituită de Codul muncii, respectiv de Statutul funcţionarului public.

Înalta Curte reţine că, prin reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

În cauză, acest motiv de revizuire presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: - existenţa unor hotărâri definitive; - hotărârile judecătoreşti să fie potrivnice; - existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; - hotărârile să fie pronunţate în procese diferite; - în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, nu a fost dezbătută şi soluţionată.

Instanţa de revizuire a verificat două dintre condiţiile enumerate mai-sus, constatând că acestea nu sunt îndeplinite, motiv pentru care a reţinut că nu este incident cazul de revizuire invocat.

Verificând legalitatea raţionamentului instanţei de revizuire, Înalta Curte validează concluzia în sensul că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, întrucât în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul penal nr. x/2019, instanţa a examinat efectul autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 70/S din 15 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019. Astfel, chiar dacă nu există o soluţie distinctă cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, se observă că instanţa penală a ţinut cont de existenţa acestei sentinţe, reţinând în considerentele referitoare la latura civilă că nu există vreun impediment pentru soluţionarea acţiunii civile, deoarece acţiunea a avut un alt temei decât cel al răspunderii civile delictuale şi, mai mult, a fost soluţionată fără o analiză pe fond a pretenţiilor invocate.

De asemenea, s-a reţinut de către instanţa de revizuire că nu este îndeplinită nici condiţia privind tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză între cele două procese. Contrar criticilor recurentei-revizuente, în analiza acestei condiţii de admisibilitate a revizuirii au fost aplicate corect dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., reţinându-se că între cele două litigii nu există identitate de cauză, întrucât în dosarul civil nr. x/2019 pretenţiile UAT Ghimbav s-au întemeiat pe fapta ilicită, în schimb în dosarul penal pretenţiile părţii civile izvorăsc din săvârşirea unei infracţiuni ce i-a cauzat angajatorului o pagubă.

Prin urmare, lipsită de fundament este şi susţinerea potrivit căreia sentinţa civilă nr. 70/S din l5 iunie 2020 a Tribunalului Braşov, prin care s-a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii civile, are autoritate de lucru judecat cu privire la inadmisibilitatea angajării răspunderii civile delictuale a recurentei-revizuente pentru prejudiciul invocat de UAT Ghimbav în cadrul dosarului penal nr. x/2019 Din conţinutul motivării acestei hotărâri rezultă că inadmisibilitatea acţiunii civile a fost fundamentată pe calificarea raporturilor juridice deduse judecăţii ca fiind raporturi de muncă sau de serviciu, instanţa reţinând că reclamanta era ţinută să urmeze procedura specială prevăzută de Codul muncii, respectiv de Statutul funcţionarului public, inclusiv prin emiterea unei dispoziţii de imputare potrivit art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Prin soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii formulate în dosarul civil, instanţa a statuat asupra alegerii eronate a căii procesuale pentru valorificarea pretenţiilor afirmate. O atare hotărâre însă nu poate fi interpretată ca având, prin efectul autorităţii de lucru judecat, consecinţa inadmisibilităţii acţiunii civile exercitate în procesul penal, întrucât aceasta se întemeiază pe o cauză diferită, constând în fapta penală generatoare a prejudiciului.

Examinând critica prin care recurenta-revizuentă a susţinut că instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care însă nu este incident în cauză.

În primul rând, trebuie menţionat că cererea de revizuire este întemeiată pe un singur motiv - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva căruia s-a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 70/S din 15 iunie 2020 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă. Ca atare, susţinerea referitoare la neanalizarea unui dintre motivele invocate în cererea de revizuire este lipsită de suport, cu atât mai mult cu cât se observă că instanţa de revizuire a avut în vedere în mod expres chestiunea autorităţii de lucru judecat în cadrul verificării condiţiei de admisibilitate a revizuirii privind tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), explicând de o manieră coerentă şi cuprinzătoare de ce aceasta nu este incidentă.

Legala motivare a hotărârii nu presupunea ca instanţa să combată fiecare argument şi fiecare aserţiune făcută de parte, fiind suficient dacă aceasta a răspuns motivului de revizuire invocat. Aşadar, verificând respectarea exigenţelor de motivare a hotărârii judecătoreşti, reglementate de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia recurată cuprinde considerente din care reiese raţionamentul juridic care a determinat soluţia de respingere a cererii de revizuire.

Pentru aceleaşi argumente este nefondată şi critica susceptibilă de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta-revizuentă a susţinut că instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (7) din acelaşi cod, deoarece nu ar fi analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat din oficiu. Or, după cum s-a explicat anterior, curtea de apel s-a pronunţat în limitele învestirii sale prin cererea de revizuire, verificând dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Argumentele recurentei-revizuente referitoare la statutul funcţionarilor publici şi distincţia dintre aceştia şi salariaţi nu sunt relevante în contextul analizei admisibilităţii revizuirii, întrucât vizează aspecte de calificare juridică a raportului de muncă, ce depăşesc limitele controlului de legalitate exercitat în prezenta cale de atac, ce are ca obiect decizia de respingere a cererii de revizuire. Din perspectiva admisibilităţii căii de atac, ceea ce reţine în mod esenţial curtea de apel este că, în litigiul penal, prejudiciul a fost generat de săvârşirea unei fapte penale, ceea ce conturează concluzia că cele două litigii au cauze juridice diferite.

În fine, cu privire la susţinerile recurentei-revizuente formulate în finalul cererii de recurs, Înalta Curte constată că acestea reiau, în esenţă, argumentele deja invocate în cererea de revizuire, fără a evidenţia erori de interpretare sau de aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de către curtea de apel. Or, analiza legalităţii hotărârii pronunţate asupra cererii de revizuire nu poate fi transformată într-o reexaminare a fondului cererii de revizuire, iar simpla reiterare a unor susţineri privind existenţa unor hotărâri pretins contradictorii sau a unor consideraţii teoretice şi jurisprudenţiale nu este de natură să susţină incidenţa motivului de casare invocat.

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii sunt nefondate, nefiind îndeplinite condiţiile pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1190/Ap din 4 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.