Divergent jurisdictional bases for divorce: last common marital home versus defendant’s residence under Article 915 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 4 martie 2025

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta, la data de 11 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei să dispună desfacerea căsătoriei întrucât sunt separaţi de mai mult de 2 ani, revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C. exclusiv de către mamă, stabilirea locuinţei minorului la mamă.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2929 din data de 25 septembrie 2024, Judecătoria Deta a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mărăşeşti, jud. Vrancea.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Deta a admis sesizarea din oficiu şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 2929 din data de 25 septembrie 2024, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2023, în sensul că se va indica în mod corect instanţa în favoarea căreia se va declina competenţa ca fiind "Judecătoria Panciu, jud. Vrancea" şi nu "Judecătoria Mărăşeşti, jud. Vrancea", cum din eroare s-a menţionat.

Petru a hotărî astfel, Judecătoria Deta a făcut aplicarea art. 951 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că pârâtul locuieşte în oraşul Mărăşeşti, judeţul Vrancea.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 29 din data de 16 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Panciu Mixt a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Panciu, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Deta şi Judecătoria Panciu, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Astfel, Judecătoria Panciu Mixt a constat că, din susţinerile reclamantei, confirmate de pârât, rezultă că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în comuna Liebling, judeţul Timiş, iar reclamanta locuieşte încă la această adresă, în timp ce pârâtul locuieşte în oraş Mărăşeşti, judeţul Vrancea.

Ca atare, în raport cu prevederile art. 951 alin. (1) C. proc. civ. a apreciat că are competenţă să soluţioneze cererea de divorţ instanţa în circumscripţia căreia se află comuna Liebling, judeţul Timiş (ultimul domiciliu comun al soţilor, unde încă locuieşte reclamanta), aceasta fiind, potrivit Hotărârii C.S.M. nr. 102/2021, Judecătoria Deta.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Deta şi Judecătoria Panciu Mixt şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aplicarea unor teze diferite reglementate de art. 951 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Deta a stabilit instanţa competentă a soluţiona pricina în temeiul art. 951 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportându-se la domiciliu pârâtului, în timp ce Judecătoria Panciu Mixt a reţinut că este incidentă ipoteza reglementată la teza I a aceleiaşi norme de procedură şi a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, în contextul în care reclamanta încă locuieşte la respectiva adresă.

Potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul".

Acest text de lege stabileşte atât competenţa materială în soluţionarea acţiunii de divorţ, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât şi competenţa teritorială în soluţionarea acestei cereri.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competenţă exclusivă, părţile neputând deroga de la aceasta, dispoziţiile fiind imperative şi de strictă interpretare.

Faptul că textul reglementat de art. 915 C. proc. civ. are în vedere mai multe situaţii nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de aceste prevederi legale.

În mod prioritar, este stabilită competenţa de soluţionare a cererii de divorţ la instanţa în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, însă această competenţă operează numai dacă cei doi soţi au avut locuinţă comună şi cel puţin unul dintre aceştia mai locuieşte în circumscripţia instanţei de la ultima locuinţă comună.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situaţia în care soţii nu au avut locuinţă comună în România sau niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună. În acest caz competentă este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, situaţie care nu se regăseşte în speţa pendinte.

Noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, aşadar, nu atât locuinţa statornică şi principală a părţii, cât adresa unde locuieşte efectiv, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă şi lăsată la aprecierea instanţei.

În situaţia concretă a speţei, Înalta Curte constată că, deşi, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2024 (în faţa Judecătorie Deta), părţile au precizat că nu au locuit niciodată împreună, ulterior, la termenul de judecată din data 16 ianuarie 2025 (la Judecătoria Panciu Mixt), reclamanta a arătat că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost la domiciliul său, în comuna Liebling, judeţul Timiş, unde pârâtul a şi lucrat timp de 3-4 luni. Aceste susţineri ale reclamantei au fost confirmate de pârât, care a precizat că este de acord cu cele relatate de reclamantă.

Totodată, în cuprinsul referatului de anchetă psihosocială efectuat la locuinţa reclamantei la data de 13 ianuarie 2025, s-a menţionat că părţile s-au căsătorit în anul 2016, iar reclamanta a declarat că pârâtul şi-a abandonat familia de 4 ani de zile, împrejurare din care rezultă prezumţia că părţile au avut un domiciliu comun.

Ca atare, Înalta Curte constată că părţile au avut ultimul domiciliu comun în judeţul Timiş, precum şi că reclamanta continuă să locuiască la această adresă, astfel că instanţa competentă a soluţiona cererea de divorţ ce face obiectul prezentului dosar se stabileşte în raport cu prevederile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În considerarea celor anterior reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Deta, instanţă în circumscripţia căreia locuieşte reclamanta şi s-a aflat ultimul domiciliul comun al părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2025.