Inadmissibility of cassation against final decision resolving jurisdiction objection under direct appeal exception

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 13 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti, obligarea acestuia la plata sumei de 28.000 RON către cel dintâi reclamant, reprezentând bonus pentru îndeplinirea obiectivelor de performanţă, alături de dobânda penalizatoare, precum şi la plata sumei de 11.848,3 RON către B., cu titlu de remuneraţie de intermediere şi a dobânzii penalizatoare. Totodată, au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin întâmpinare, pârâtul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei generale şi excepţia necompetenţei teritoriale, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 10 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti.

2. Regulatorul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 5649 din 12 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins excepţia necompetenţei generale, invocată de pârât. A admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1722 din 28 februarie 2020, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Tribunalului Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 596 din 15 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 10578 din 6 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând debit principal, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data de 12 iunie 2018, până la achitarea integrală a debitului. A admis, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.445 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxă judiciară de timbru) şi a respins, în rest, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

4. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 280A din 8 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 10578 din 6 noiembrie 2020, pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu apelantul-pârât Clubul Sportiv Municipal Bucureşti. A dispus schimbarea, în parte, a sentinţei apelate, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata sumei de 4.760 RON, reprezentând onorariu de avocat, precum şi a sumei de 2.089 RON, constând în speze de deplasare şi de cazare. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi a încheierii din 12 septembrie 2019.

5. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului. A admis recursul declarat de pârâtul Clubul Sportiv Municipiul Bucureşti împotriva deciziei nr. 280A din 8 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A casat decizia apelată. A admis apelul formulat împotriva sentinţei civile din 12 septembrie 2019 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti de către apelantul-pârât. A anulat sentinţa civilă din 12 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. A admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată. A anulat sentinţa civilă apelată şi a respins cererea de chemare în judecată, ca nefiind de competenţa instanţelor române. A respins apelul declarat de apelantul-reclamant, ca rămas fără obiect.

6. Recursul

Împotriva deciziei nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

În expunerea de motive a precizat că îşi întemeiază calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 132 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Redând parcursul procesual al litigiului, a menţionat că a supus controlului judiciar decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, învederând că prin norma reglementată la art. 132 alin. (4) C. proc. civ., în ipoteza admiterii excepţiei necompetenţei generale a instanţelor române, legiuitorul nu a făcut distincţie în ceea ce priveşte etapa procesuală în care a intervenit o astfel de soluţie, care poate fi atacată cu recurs la instanţa superioară în grad.

Recurentul a învederat că intimatul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei instanţelor române, prevalându-se de existenţa unei clauze compromisorii în cuprinsul contractului încheiat de părţi, prin care s-a atribuit Tribunalului de Arbitraj al Baschetului competenţa de soluţionare a litigiilor ivite în legătură cu încheierea, executarea, interpretarea ori rezilierea acestuia. Însă, în opinia sa, o astfel de entitate nu există.

Recurentul a afirmat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti au reţinut corect, potrivit situaţiei de fapt deduse judecăţii şi aspectelor ce reies din adresa din 22 august 2019, că la nivelul Federaţiei Române de Baschet nu există o comisie de specialitate cu atribuţii jurisdicţionale. În privinţa FIFA BAT s-a constatat că respectiva clauză compromisorie nu respectă condiţiile impuse de regulile de arbitraj ale Tribunalului de Baschet de la Geneva, analizate prin prisma legii elveţiene, întrucât Tribunalul de Arbitraj de Baschet aplică arbitrajul conform Federal Act on Private International Law, iar nu potrivit regulilor C. proc. civ.. Mai mult, clauza nu îndeplineşte condiţiile din regulament, pentru a atrage competenţa acestui tribunal arbitral.

A apreciat că instanţa de recurs a analizat greşit prevederile C. proc. civ. pentru a stabili dacă respectiva clauză compromisorie respectă prevederile legii elveţiene, care sunt aplicate de Tribunalul Arbitral de Baschet în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul său. Curtea a constatat în mod nelegal că părţile au făcut trimitere la un arbitraj instituţionalizat, fiind suficientă referirea în contract la FIFA BAT pentru a fi respectată cerinţa art. 505 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce acest act normativ nu este aplicabil în Geneva, unde ar fi trebuit să aibă loc arbitrajul.

A susţinut că, în realitate, legea română nu se aplică în operaţiunea de examinare a validităţii clauzei compromisorii, de vreme ce, conform regulamentului Tribunalului, arbitrajul este guvernat de capitolul 12 din Federal Act on Private International Law, iar nu de C. proc. civ. român. Mai mult, Tribunalul Arbitral de Baschet nu este un tribunalul instituţionalizat, conform legii elveţiene.

Pe cale de consecinţă, recurentul a considerat că se află în situaţia în care nicio instanţă nu este competentă să judece litigiul din moment ce Tribunalul Arbitral de Baschet nu va putea să se pronunţe asupra disputelor existente între părţi, iar clauza compromisorie nu conţine aspectele imperative detaliate la paragr. 13 în contract, făcând-o inoperantă, tribunalul menţionat aplicând legea elveţiană, iar nu legea română.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

7. Apărările formulate

Intimatul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, învederând că acesta a fost declarat împotriva unei decizii definitive. Totodată, a susţinut că dispoziţiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ. prevăd posibilitatea atacării cu recurs a soluţiei cu privire la excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, ceea ce în cauză s-a întâmplat în cele trei grade de jurisdicţie pe care litigiul le-a parcurs. În subsidiar, a formulat concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, ca nefondate.

8. Procedura de filtru

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 28 noiembrie 2024, pronunţată în prezentul dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis formal în principiu recursul, constatând că membrii completului nu sunt în unanimitate de acord asupra soluţiei, şi a stabilit termen în şedinţa publică din 27 februarie 2025, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată menţionat, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas cu prioritate în pronunţare asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursului, invocată de intimat prin întâmpinare.

9. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul din perspectiva excepţiei de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul asupra căruia poartă recursul are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Clubul Sportiv Municipal Bucureşti la plata sumei de 28.000 RON, cu titlu de bonus pentru îndeplinirea obiectivelor de performanţă, precum şi a dobânzii penalizatoare aferente.

Pârâtul s-a apărat, prin întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, învederând că prin clauza stipulată la art. 12.2 (Capitolul XII. Litigii) în contractul de activitate sportivă pentru perioada 28 februarie 2018 - 31 mai 2018 sau după ultimul meci al echipei în sezonul 2017/2018, încheiat între părţi, s-a convenit ca orice diferend privind încheierea, executarea, interpretarea şi rezilierea contractului să fie supus, spre soluţionare, comisiilor de specialitate din cadrul Federaţiei Române de Baschet şi a FIBA BAT (Tribunalul de Arbitraj al Baschetului). Prin întâmpinare, pârâtul a invocat şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 5649 din 12 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei generale invocată de pârât. A admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. La rândul său, această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1722 din 28 februarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 596 din 15 iunie 2020, pronunţată în regulator de competenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost soluţionată în fond prin sentinţa civilă nr. 10578 din 6 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, cererea de chemare în judecată fiind admisă, iar pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând debit principal, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data de 12 iunie 2018, până la achitarea integrală a debitului.

Prin decizia nr. 280A din 8 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul reclamantului A. împotriva sentinţei civile menţionate, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâtul Clubul Sportiv Municipal Bucureşti la plata sumei de 4.760 RON, reprezentând onorariu de avocat, precum şi a sumei de 2.089 RON, constând în speze de deplasare şi cazare. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate şi a respins apelul declarat de pârât împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi a sentinţei din 12 septembrie 2019, ca nefondat.

Soluţia instanţei de apel a fost invalidată prin decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Prin această decizie, recursul pârâtului, declarat împotriva deciziei nr. 280A din 8 februarie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admis, iar hotărârea atacată a fost casată. A fost admis apelul formulat de pârât împotriva sentinţei civile din 12 septembrie 2019 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a fost anulată. A fost admisă excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată. Sentinţa menţionată a fost anulată, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul prevalându-se de dispoziţiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ.,

Potrivit art. 132 C. proc. civ., "(1) Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. (2) Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză. (3) Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent". Alin. (4) al aceluiaşi articol, pe care recurentul a declarat că îşi întemeiază motivele de recurs prevede că, "Dacă instanţa se declară necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicţională sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară."

Din coroborarea normelor legale enunţate cu cele ale art. 130 alin. (1) C. proc. civ. reiese că legiuitorul nu a avut în vedere ipoteza în care excepţia de necompetenţă generală a făcut, deja, obiectul unui control jurisdicţional de legalitate în apel şi în recurs, ci pe aceea în care a fost analizată pentru prima dată în faţa unei instanţe, care a pronunţat o soluţie de admitere a excepţiei, cu caracter peremptoriu, având loc dezînvestirea instanţei fără a se mai realiza o învestire a altei instanţe judecătoreşti sau, după caz, a unui organ cu activitate jurisdicţională, urmată de trimiterea dosarului către acesta, spre competentă soluţionare.

Într-un astfel de caz, hotărârea prin care instanţa s-a declarat necompetentă general să soluţioneze cauza este supusă numai recursului, legiuitorul instituind această cale extraordinară de atac în locul celei devolutive a apelului, întrucât, într-o asemenea ipoteză, se impune verificarea exclusivă a unor chestiuni de legalitate, iar nu de temeinicie, admiterea excepţiei constituind un fine de neprimire a acţiunii deduse judecăţii.

În prezenta cauză, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, instanţa de fond a respins excepţia necompetenţei generale, iar prin sentinţa nr. 596 din 15 iunie 2020, pronunţată în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a stabilit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în considerarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., raportat la sediul pârâtului.

Ulterior, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca instanţă de apel, a menţinut soluţia cu privire la excepţie. Pârâtul a susţinut, ca motiv de recurs, soluţionarea greşită a excepţiei de către instanţele devolutive, motiv analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi admis de către instanţa de recurs în cadrul controlului judiciar exercitat împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în apel.

Raportat la gradele de jurisdicţie pe care litigiul le-a parcurs (fond, apel şi recurs), contrar susţinerilor recurentului, dispoziţiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

Dimpotrivă, în lipsa unei derogări exprese prin norma legală invocată, sunt incidente normele generale de procedură în materia căilor de atac, relevante fiind prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege (...)".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ, sunt hotărâri definitive, cele pronunţate în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.

În speţă, recurentul a atacat cu recurs decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respins recursul declarat de pârâtul Clubul Sportiv Municipiul Bucureşti împotriva deciziei nr. 280A din 8 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., această decizie este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecinţă, recursul dedus prezentei judecăţi este inadmisibil, hotărârea judecătorească fiind supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, potrivit principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2025.