Usucaption dispute where procedural nullity of service to the judicial liquidator in insolvency proceedings overrides peremption

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 01.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate dobândirea, în temeiul art. 1890 C. civ. de la 1864, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1054.70 mp situat în Bucureşti, str. x, ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani sau, în subsidiar, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti, să se constate că a dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcţiei - bloc de locuinţe - şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1054.70 mp.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Municipiul Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu s-a făcut dovada că ultimul proprietar al terenului a fost Municipiul Bucureşti. Pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu este Statul Român.

La termenul din data de 25.09.2018, reclamanta şi-a precizat cererea, arătând că solicită să se constate existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate, respectiv a dreptului de superficie, asupra terenului situat în str. x, aferent celor 14 apartamente aflate în patrimoniul său la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2446/19.12.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti.

A respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea subsidiară formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 2446 din 19.12.2018 a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B..

3. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 325A/14 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. S.R.L. prin Administrator Judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., împotriva sentinţei civile nr. 2446 din 19.12.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, a anulat în parte sentinţa apelată cu reţinerea cauzei pentru evocarea fondului şi a menţinut soluţia referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La termenul din 01.10.2020, Curtea a suspendat judecata în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor legal citate şi faptul că nu a fost formulată solicitare de judecare a cauzei în lipsă.

Prin decizia nr. 1259A din 4 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul formulat de apelanta reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva sentinţei civile nr. 2446 din 19.12.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, în cauza având ca obiect uzucapiune.

Prin încheierea din 11 octombrie 2021, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis sesizarea din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr. 1259A din 04.10. 2021, în sensul că se va trece în loc de "constată perimat apelul formulat de apelanta reclamantă" menţiunea corectă "constată perimată cererea formulată de reclamantă".

4. Calea de atac exercitată în cauză şi motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1259 A din 4 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, reclamanta a formulat, în esenţă, următoarele critici:

- de soluţia de perimare a cererii a luat la cunoştinţă din cele afişate pe site-ul de jurisprudenţă rolii.ro, deşi a adus la cunoştinţa instanţei de judecată faptul că societatea A. S.R.L. se află în procedura falimentului, C.. fiind desemnat lichidator judiciar; decizia civilă recurată nu a fost comunicată conform dispoziţiilor legale, raportat la dispoziţiile art. 155 pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu art. 41 alin. (5) din Legea 85/2014, conform căruia citarea debitorului se face şi la sediul lichidatorului judiciar;

- instanţa de apel interpretează eronat textele legale aplicabile, dând eficienţă greşită prevederilor referitoare la lipsa culpei recurentei, în calitate de reprezentant legal al debitorului, condiţie esenţială dată de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

- instanţa de apel nu a citat recurenta şi nu i-a comunicat decizia recurată deşi a solicitat expres acest lucru, fiind făcute menţiuni exprese în cuprinsul deciziei recurate referitor la aceasta comunicare;

- C., deşi a fost numită de către instanţa de judecată şi a fost reprezentatul legal al debitoarei, nu a fost citată niciodată drept administrator judiciar sau ca lichidator judiciar al debitoarei; pentru termenul din data de 01.10.2020 recurenta nu a fost citată în calitate de administrator judiciar, iar pe data de 10.11.2020 s-a deschis procedura falimentului debitoarei, lichidator judiciar fiind desemnat tot C.;

- instanţa constată că, deşi ceea ce a invocat recurenta se susţine prin probele de la dosarul cauzei, se extinde culpa debitoarei, respectiv a avocatului, pentru neinformarea instanţei, făcându-se abstracţie de prevederile speciale din Legea insolventei nr. 85/2014, care stipulează la art. 56 alin. (1) lit. d) atribuţiile administratorului special, printre care şi faptul că administrează activitatea debitorului sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situaţia în care nu i s-a ridicat dreptul de administrare; practic, de la data la C. a dobândit calitatea de administrator judiciar, 17.12.2018, trebuia să fie citată în calitate de administrator judiciar sau, ulterior, ca şi lichidator judiciar al debitoarei; cu toate acestea, nu li s-a adus la cunoştinţă statusul acestui dosar, respectiv care este situaţia cu privire la demersurile efectuate din partea avocaţilor care au avut contract de reprezentare în această fază;

- fostul administrator judiciar B. a fost înlocuit pentru că nu şi-a exercitat conform legii toate atribuţiile care erau date în sarcina sa de către legiuitor; fostul administrator judiciar nu le-a precizat că ar fi primit vreo sentinţă din vreun litigiu în care ar trebui să facă C. diligenţe pentru a reprezenta debitoarea aflată în insolventă; din momentul în care debitoarea a intrat în faliment, pe data de 10.11.2020 şi C. a fost numit lichidator judiciar, nu au primit vreo citaţie în numele debitoarei pentru litigiul care face obiectul prezentului dosar; debitoarea nu a fost legal citată şi, prin urmare, nici nu a început să curgă vreun termen în care să fie nevoită să facă vreun demers necesar pentru a nu mai lăsa cauza în nelucrare din culpa sa; pe de altă parte, dacă s-ar considera că ar fi fost îndeplinită legal procedura, nu se poate reţine faptul că ar putea fi reţinută vreo culpă care să ducă la atragerea sancţiunii perimării; atâta timp cat nu s-a dispus citarea C. nici nu putea face vreun demers în sensul întreprinderii unor acte care să ducă la întreruperea termenului de perimare, neputând fi vorba despre vreo culpă;

- suspendarea cursului perimării înlătură efectul sancţionator al perimării numai în situaţiile în care cauza rămâne în nelucrare din motive neimputabile părţii. Această soluţie legislativă apare ca firescă şi echitabilă în condiţiile în care instituţia perimării are rol sancţionator, iar, în principiu, orice sancţiune are la bază un comportament culpabil din partea celui care este ţinut să o suporte; raportat la toată situaţia de fapt prezentată, cauza care duce la suspendarea cursului perimării este evidentă, fiind în fiinţă încă de la data pronunţării sentinţei până la data la care C. a cerut informaţii despre stadiul dosarului, pe 17.06.2021, către societatea de avocatură care reprezenta debitorul în cadrul acestui litigiu;

- Curtea de Apel nu s-a pronunţat nici pe incidenţa art. 418 alin. (3) Cod procedură, nemotivând în concret de ce a interpretat sau cum ar fi trebuit să se dea eficienţă cererii de suspendare a cursului perimării, fiind astfel incident şi art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

- hotărârea s-a dat cu încălcarea normelor de drept referitor la incidenţa perimării, respectiv acestea s-au aplicat greşit, neţinându-se cont de circumstanţierea textelor de drept invocate în cuprinsul notelor de şedinţă.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 21 octombrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin încheierea din 21 iunie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză.

II. Analiza recursului şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Dintre cele două motive de recurs invocate, referitoare la nelegala citare a reclamantei şi soluţionarea eronată a cererii în baza excepţiei de perimare, Înalta Curte va examina cu prioritate motivul de nelegalitate referitor la procedura de citare a recurentei în etapa procesuală a apelului, ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât modalitatea de citare are înrâurire asupra respectării dreptului la apărare al părţii care invocă nelegalitatea citării şi produce consecinţe asupra hotărârii pronunţate.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii." Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 şi 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178 referitoare la regimul juridic al nulităţii şi ale 179 din cod care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Recurenta a invocat, în esenţă, că decizia a fost pronunţată în condiţii de nelegalitate, întrucât cauza a fost soluţionată în apel fără citarea lichidatorului judiciar C., care asigură reprezentarea societăţii A. S.R.L., aflată în procedura de faliment. Faţă de acest aspect, a semnalat o încălcare a principiului contradictorialităţii procesului civil, a dreptului la apărare şi la un proces efectiv, fiind lipsită de posibilitatea de a propune probe şi a lua la cunoştinţă de hotărârea instanţei de apel.

Înalta Curte constată că demersul judiciar iniţiat la 1 martie 2017 de reclamanta S.C A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., este reprezentat de o cerere de chemare în judecată având ca obiect uzucapiunea unui teren iar, în subsidiar, constatarea unui drept de superficie asupra acestui teren, în contradictoriu cu Statul Român şi Primăria Municipiului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2446/19.12.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti. A respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea subsidiară formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 23.10.2019 a declarat apel reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., reprezentată convenţional de D. şi asociaţii, arătând că solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul cabinetului de avocatură din Bucureşti, strada x nr. 100.

Prin decizia nr. 325A din 14 mai 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de reclamantul A. S.R.L. prin administrator judiciar B. cu sediul în Bucureşti, strada x nr. 100, sector 2 şi a anulat sentinţa apelată cu reţinerea cauzei pentru evocarea fondului.

Au fost citate părţile din dosar pentru termenul acordat din 1 octombrie 2020, A., prin administrator judiciar B..

La termenul de judecată din data de 1.10.2020 instanţa a constatat că nu s-a prezentat nicio parte şi nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, motiv pentru care a dispus suspendarea judecării pricinii în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., încheierea de suspendare fiind comunicată la sediul D. la 2.11.2020, dosar apel.

Prin rezoluţia din 21.05.2021 s-a dispus citarea părţilor pentru termenul de judecată din 20.09.2021 în vederea discutării perimării.

La data de 16.07.2021 s-au depus concluzii scrise de către C., care a învederat că prin încheierea de şedinţă din 17.12.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost numit administrator judiciar al reclamantei, iar prin sentinţa nr. 4742/10.11.2020 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment în forma generală prevăzută de Legea nr. 85/2014, fiind numită lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L..

A mai precizat noul administrator judiciar că îşi însuşeşte apelul declarat în cauză de reclamantă, arătând totodată că fostul administrator judiciar B. a fost înlocuit pentru că nu şi-a exercitat atribuţiile legale stabilite în sarcina sa, iar de la data de 17.12.2018, când a dobândit calitatea de administrator judiciar al reclamantei trebuia ca C. să fie citată în această calitate, iar, ulterior, ca lichidator judiciar al debitoarei A. S.R.L..

Prin decizia recurată, astfel cum a fost îndreptată, Curtea de Apel Bucureşti a constatat perimată cererea formulată de apelanta reclamantă A. S.R.L., prin administrator judiciar C.., împotriva sentinţei civile nr. 2446 din 19.12.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa reţinând că ulterior datei de 17.12.2019, când apelul se afla deja pe rolul său, nici apelanta reclamantă prin administratorul nou desemnat şi nici avocaţii aleşi de aceasta nu au înştiinţat instanţa cu privire la schimbarea administratorului, motiv pentru care nu poate fi reţinută invocarea nelegalei citări a părţii.

Din verificările efectuate în dosarul cauzei, rezultă că prin hotărârea din 17.12.2018, dată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, administratorul judiciar al reclamantei A. S.R.L., CII B. a fost înlocuit cu administratorul judiciar C.., pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 şi a celor puse în sarcina sa de judecătorul sindic.

Înalta Curte constată că întreaga judecată din faţa instanţei de apel, după admiterea apelului şi reţinerea cauzei spre rejudecarea fondului, decisă prin decizia civilă nr. 325A/14.05.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a desfăşurat în lipsa citării administratorului judiciar C.., devenit şi lichidator judiciar al reclamantei, la toate termenele de judecată ulterioare fiind citată reclamanta prin fostul administrator judiciar B..

Se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

În ceea ce priveşte locul citării, art. 155 pct. 5 din cod stipulează că cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora urmează a fi citaţi la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale.

În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

Astfel, în condiţiile în care fostul administrator judiciar al reclamantei a fost înlocuit la data de 17.12.2018 cu C., care la 10.11.2020 a devenit lichidator al debitoarei A. S.R.L., aflată în procedura falimentului, reclamanta nu mai poate sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar actual, citarea practicianului în insolvenţă fiind atât o chestiune de reprezentare, cât şi de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială.

În concluzie, judecata cauzei după admiterea apelului şi reţinerea cauzei pentru evocarea fondului se impunea a fi realizată cu citarea lichidatorului judiciar al reclamantei debitoare, C., la sediul acestuia din Bd. x, Bucureşti.

Lipsa citării acestuia a condus la imposibilitatea exercitării dreptului la apărare şi la un proces efectiv al părţii (de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii şi de a exercita căile legale de atac), precum şi la încălcarea principiului contradictorialităţii, ce impune instanţei interdicţia de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor legal citate.

Fireşte că, obiectiv vorbind, se poate considera că instanţa de apel nu a fost înştiinţată despre schimbarea entităţii care reprezintă în proces societatea aflată în procedura de insolvenţă, dar din aceeaşi perspectivă este la fel de adevărat că instanţei îi sunt accesibile informaţiile legate de desfăşurarea procedurii insolvenţei şi că trecerea timpului justifică o minimă diligenţă în sensul identificării cadrului procesual corect,având în vedere şi caracterul imperativ al normelor referitoare la citare (atât a celor din dreptul comun, cât şi a celor mai sus evocate din legea specială).

În aceste circumstanţe, instanţa de recurs apreciază că prin aplicarea sancţiunii perimării în aceste coordonate recurentei-reclamante i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate şi a actelor de procedură anterioare, în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., astfel că soluţia care se impune a fi adoptată este casarea deciziei civile recurate.

În rejudecarea fondului, urmează a fi reluată întreaga procedură de judecată în condiţii de regularitate, prin citarea lichidatorului judiciar al recurentei reclamante la sediul indicat, în conformitate cu dispoziţiile imperative care reglementează procedura de citare a părţilor în procesul civil.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte constată că este fondată critica de recurs referitoare la aspectul citării în proces, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, drept consecinţă, va admite recursul declarat de reclamanta C. în calitatea de lichidator al A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1259A din 4 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va casa decizia recurată în conformitate cu art. 497 C. proc. civ. şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta C. în calitatea de lichidator al A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1259A din 4 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2022.