Cassation appeal against first-instance execution objection declared inadmissible due to lack of appellate jurisdiction

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 429/2021 din data de 08 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci – Secția penală, în dosarul nr. x/324/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 429 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci, definitivă prin necontestare la data de 28.12.2021, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A, ca nefondată. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să achite statului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În esență, în fapt, s-a reținut că prin sentința penală nr. 629 din 13.11.2007 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.11.2007, contestatorul A a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare efectivă.

La data de 27.11.2007 a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii, iar la data de 23.06.2009 a fost emis mandatul european de arestare nr. x, astfel cum rezultă din referatul Biroului de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Tecuci (f. 19).

Din același referat mai rezultă că la data de 05.09.2016 a fost emis un nou mandat de arestare europeană și că prin sentința penală nr. 518 din 14.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, s-a constatat dezincriminarea faptelor prev. de OUG 112/2001, pentru care contestatorul a fost condamnat anterior și s-a stabilit ca pedeapsa rezultantă să fie de 2 ani și 3 luni închisoare, fiind anulat mandatul inițial de executare al pedepsei închisorii și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a reținut că potrivit art. 162 alin. (1) lit. b C. pen. (considerată lege penală mai favorabilă având în vedere că instituie termene de prescripție mai reduse față de vechea reglementare), termenul de prescripție al executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 629 din 13.11.2007 a Judecătoriei Tecuci, astfel cum a fost modificată prin sentința penală nr. 518 din 14.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin necontestare la data de 23.06.2017, este de 7 ani și 3 luni, dar nu mai mult de 15 ani. Potrivit art. 162 alin. (2) C. pen., termenul prescripției se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar potrivit art. 162 alin. (7) C. pen., „prin pedeapsă ce se execută” se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, ținându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.

Astfel, având în vedere că prin sentința penală nr. 518 din 14.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin necontestare la data de 23.06.2017 a fost modificată pedeapsa stabilită inițial prin sentința penală nr. 629 din 13.11.2007 a Judecătoriei Tecuci, dispunându-se anularea mandatului de executare anterior și emiterea unui nou mandat de executare, de la data de 23.06.2017 începe să curgă un nou termen de prescripție care apare în mod evident ca nefiind împlinit.

De asemenea, chiar dacă nu s-ar lua în considerare modificarea pedepsei prin sentința penală nr. 518 din 14.06.2017 a Judecătoriei Tecuci, instanța a reținut că în baza sentinței penală nr. 629 din 13.11.2007 a Judecătoriei Tecuci au fost emise două mandate de arestare europeană pe numele contestatorului, în anul 2009 și 2016 care au întrerupt termenul inițial de prescripție, astfel cum prevăd disp. art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Față de aceste considerente, s-a respins contestația formulată ca nefondată, sentință de a rămas definitivă prin necontestare.

Împotriva sentinței penale nr. 429 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci, la data de 26.06.2024, recurentul a formulat cerere de recurs în casație.

În esență, a susținut în anul 2017 s-au abrogat unele legi și nu i s-a redus pedeapsa din prezentul mandat, faptele s-au prescris, iar Judecătoria Tecuci și Judecătoria Sectorului 5 i-au respins cererile de prescripție și a solicitat să se constate eroarea în care s-au aflat cele două instanțe, întrucât fapta este prescrisă.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci la data de 01.08.2024.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 05.11. 2024.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Acest remediu procesual este menit să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permițând cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) C. proc. pen.: „(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

Cu titlu prealabil, se reține că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de către recurentul A nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 434 C. proc. pen.

Sentința penală nr. 429 din 08.12.2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci împotriva căreia recurentul a formulat prezenta cerere de recurs în casație nu este o decizie susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului în casație, nefiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 434 alin. (1) C. proc. pen., „pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor”, or, în speță, prin sentința penală nr. 429 din 08.12.2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A, astfel că, sentința recurată nu este o hotărâre pronunțată de instanța de apel.

Prevederile art. 434 alin. (1) și 2 C. proc. pen. stabilesc hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casație, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație, iar art. 436 alin. (1) lit. b C. proc. pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Așadar, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs în casație.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 429/2021 din data de 08 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci – Secția penală, în dosarul nr. x/324/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 429/2021 din data de 08 decembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Tecuci – Secția penală, în dosarul nr. x/324/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.