Ethnic repatriation benefits entitlement for children born during displacement confirmed; appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the respondent pension fund, thereby upholding the lower court's decision to annul the administrative decision denying benefits and obligating the respondent to recognize the claimant’s entitlement as a beneficiary under Emergency Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000. The dispute concerned whether a child born during the period of their parents' forced ethnic repatriation and displacement (1940–1945) was entitled to the reparative benefits granted for ethnic persecution. The court ruled that the appeal was unfounded, rejecting the argument that children born after the initial act of displacement were excluded from the statute, and held that the legislation did not intend to differentiate treatment between the displaced parents and children born during that period of forced exile. The decisive legal basis is the interpretation of Article 1 of Law No. 189/2000, which grants benefits to Romanian citizens who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, with the court determining that this protection extends to children born during the duration of the parents' involuntary displacement.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C.proc. civ; Ethnic repatriation benefits entitlement for children born during displacement confirmed; appeal dismissed: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., în sensul că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, copiii care nu erau născuți la data refugiului, nefiind beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2002 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 2276 din 19 iunie 2002, emisă de pârâtă și să fie obligată să îi recunoască drepturile și calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin actele depuse a demonstrat că părinții săi au fost supuși represiunii etnice, fiind obligați să se refugieze în altă localitate, decât aceea a domiciliului, unde s-a născut și reclamanta, deci este și ea beneficiară a acestor drepturi.
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 419/CA/2002/P din 2 septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 2276 din 19 iunie 2002, emisă de pârâtă și a fost obligată să îi recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ., în sensul că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, copiii care nu erau născuți la data refugiului, nefiind beneficiari ai drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Din dosar rezultă că părinții reclamantei, începând cu octombrie 1940, au fost obligați să-și părăsească domiciliul și să rămână în Teiuș, județul Alba, ca refugiați, până în 1945, perioadă în care la 5 aprilie 1943, s-a născut reclamanta. Această schimbare a domiciliului din satul Ianculești, județul Satu Mare, s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți pentru că erau români.
Legea nu a înțeles să acorde părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă să le stabilească un alt tratament.
Este evident că și copiii au avut de suportat aceleași consecințe grele de viață, motive pentru care instanța de fond, legal și temeinic a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada în care părinții au fost strămutați sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 419/CA/2002 - P din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.