Material error exception in annulment complaint limited to procedural mistakes, excluding substantive misapplication of cassation grounds

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în 12.11.2024, sub nr. x/1/2024, contestatorul A a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2324/29.10.2024, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/91/2022, menţionând că va depune motivele căii extraordinare de atac ulterior comunicării hotărârii atacate.

Prin motivele înregistrate în 13.02.2025, contestatorul a solicitat anularea deciziei atacate, întrucât dezlegarea dată recursului este, în opinia sa, rezultatul unei erori materiale.

Arată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de nelegalitate fiind prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3). care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Aşa cum rezultă din motivele recursului formulat, critica de nelegalitate este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a apreciat greşit că nu există o cauză ilicită la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv aplicarea greşită, de către curtea de apel, a normelor de drept material (art. 1236 şi 1237 C. civ.), instanţa de recurs reţine că este vorba despre o preluare a criticilor formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare prin decizia pronunţată în apel.

Faţă de această situaţie, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care preved că „motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.”

Aceste dispoziţii reglementează şi situaţia în care motivele au fost invocate în apel, dar au fost respinse, situaţie în care acestea pot fi primite în recurs.

Precizează că, prin motivele de recurs formulate, a invocat aplicarea greşită, de către curtea de apel, a normelor de drept material, art. 1236 şi 1237 C. civ., apărare invocată în apel, dar respinsă, de către instanţa de prim control judiciar, prin hotărârea atacată, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., aceste susţineri pot fi primite în recurs.

Pe cale de consecinţă, prin recursul formulat în cauză s-a indicat atât motivul de nelegalitate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, cât şi faptul că instanţa de apel a respins aceste critici.

Prin urmare, solicită anularea deciziei atacate şi soluţionarea pe fond a recursului, întrucât dezlegarea dată acestuia este rezultatul unei erori materiale, criticile formulate intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (2) teza 2 C. proc. civ.

2. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 2324/29.10.2024 pronunţată în dosar nr.x/91/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a constatat ca fiind nul recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei nr. 236/A/19.12.2023 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă.

3. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Vrancea, prin preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 503 şi 504 C. proc. civ., dezlegarea recursului nefiind rezultatul unei erori materiale.

A precizat intimata că în mod legal s-a dispus anularea recursului contestatorului, ca urmare a faptului că susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Instanţa de recurs a reţinut că recurentul-reclamant a reluat criticile formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia Curţii de Apel Galaţi, instanţă care, având plenitudinea de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate, a apreciat că nu rezultă că cele două acte juridice încheiate de părţi au o cauză ilicită sau un scop imoral.

Instanţa de apel a reţinut că actele juridice au caracter translativ de proprietate, fiind acte de dispoziţie, şi că intimata B deţinea atributul dispoziţiei, astfel că nu se poate conchide că, prin încheierea lor, a dispus de ceva ce nu deţinea.

În continuare, intimata, reluând situaţia de fapt din dosarul nr. x/91/2022, a precizat că acţiunea din respectiva pricină este una neîntemeiată.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noțiunea de greșeală materială reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, de stabilire a caracterului subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a criticilor formulate sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului, a memoriului de recurs sau reaprecierea probelor.

Or, prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, sunt deduse judecăţii aspecte care ţin de fondul litigiului în care s-a pronunţat hotărârea contestată privind dezlegarea dată de instanţa de recurs criticii formulate de recurentul-reclamant A prin care afirma că instanţa de apel ar fi apreciat în mod greşit că nu există o cauză imorală sau ilicită la încheierea contractelor a căror anulare a solicitat-o, cu consecinţa aplicării greşite, de către curtea de apel, a normelor de drept material (art. 1236 şi art. 1237 C. civ.).

Astfel, contestatorul apreciază ca fiind o greşeală materială a instanţei de recurs reţinerea în sensul că „recurentul-reclamant, prin ultimul motiv de recurs, reia criticile formulate împotriva sentinţei tribunalului, care şi-au găsit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia pronunţată în apel, ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură şi o judecată din partea instanţei de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite”, respectiv constatarea faptului că „recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce sunt greşite considerentele instanţei de apel care sprijină soluţia adoptată, însă acesta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanţă în faza procesuală a apelului, repune în discuţie aceleaşi aspecte, reiterând, astfel cum s-a mai arătat, cele invocate prin cererea de apel şi omiţând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curţii de apel”.

Aceasta întrucât, „faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., criticile referitoare la aplicarea greşită, de către curtea de apel, a normelor de drept material, art. 1236 şi 1237 C. civ., puteau fi primite în recurs”.

Or, aceste chestiuni nu se circumscriu niciunui motiv de contestaţie în anulare, întrucât vizează strict modalitatea de interpretare şi aplicare, de către instanţa de recurs, a regulilor procedurale aplicabile căii extraordinare de atac formulate prin raportare la conţinutul concret al cererii de recurs, în considerarea prerogativei legale de a statua dacă susţinerile cu care a fost învestită sunt subsumabile motivelor de casare invocate sau reprezintă simple afirmaţii negrefate pe considerentele actului jurisdicţional atacat, respectiv aspecte de netemeinicie (precum cele privind administrarea şi interpretarea probatoriilor), care nu sunt apte a învesti legal instanţa de recurs.

Astfel fiind, revine instanţei de recurs, ca în urma propriei analize a criticilor formulate, să reţină doar aspectele de nelegalitate ce privesc dezlegările instanţei de apel şi să înlăture, în consecinţă, acele susţineri nesubsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege.

Chiar dacă partea indică un anume motiv de recurs, în situaţia în care argumentele expuse nu conturează un veritabil aspect de nelegalitate, acestea nu vor putea fi analizate, ceea ce, însă, nu deschide calea de atac a contestaţiei în anulare pentru asemenea situaţii, întrucât dezacordul părţii cu privire la soluţia pronunţată nu se circumscrie motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege într-o asemenea procedură judiciară.

În realitate, contestatorul supune analizei nu o greşeală materială în accepţiunea art. 503 C. proc. civ., ci presupuse greşeli de judecată, chestiuni ce nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale nu poate fi utilizată în vederea reformării deciziei atacate.

Rezultă, astfel, că motivele despre care contestatorul susţine că sunt cele ale unei contestaţii în anulare, nu se subsumează ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci reprezintă nemulţumiri legate de soluţia pronunţată de instanţa de recurs prin care se reiterează, practic, aspecte ce au făcut obiect de analiză în calea de atac a recursului şi asupra cărora s-a statuat în mod definitiv.

Or, contestaţia în anulare nu poate fi convertită într-un „recurs la recurs”, astfel cum tinde contestatorul.

În acest sens, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui „recurs deghizat”, ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, neregăsite în speţă, în acord cu cele arătate anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 2324 din data de 29 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A împotriva deciziei nr. 2324 din data de 29 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.