Territorial jurisdiction for forced execution approval when debtor is a clerk of the competent court under Article 127 Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the first-instance court (Panciu Court), ordering it to hear the case and effectively rejecting the declination of jurisdiction by the initial court and the counter-declination by the receiving court. The dispute involved a request for approval of forced execution based on a credit contract, where the debtor was a court clerk employed by the initial court, causing the first instance to invoke statutory recusal rules and transfer the case to a neighboring court, which subsequently declined jurisdiction due to the non-contentious nature of the procedure. The High Court held that the debtor's status as a court clerk triggered the application of Article 127 of the Civil Procedure Code, which grants the creditor a discretionary option to file with the competent court or a neighboring one of the same degree within an adjacent appellate jurisdiction; because the creditor chose to file with the court where the debtor worked, that choice definitively established territorial jurisdiction, precluding the court from *ex officio* declination, and clarifying that Article 127 applies to both contentious and non-contentious proceedings including forced execution approvals.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 527 C. proc. civ, art. 666 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for forced execution approval when debtor is a clerk of the competent court under Article 127 Civil Procedure Code: The dispute involved a request for approval of forced execution based on a credit contract, where the debtor was a court clerk employed by the initial court, causing the first instance to invoke statutory recusal rules and transfer the case to a neighboring court, which subsequently declined jurisdiction due to the non-contentious nature of the procedure. The High Court held that the debtor's status as a court clerk triggered the application of Article 127 of the Civil Procedure Code, which grants the creditor a discretionary option to file with the competent court or a neighboring one of the same degree within an adjacent appellate jurisdiction; because the creditor chose to file with the court where the debtor worked, that choice definitively established territorial jurisdiction, precluding the court from *ex officio* declination, and clarifying that Article 127 applies to both contentious and non-contentious proceedings including forced execution approvals.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as the legal basis for the court to establish the territorial jurisdiction of the Panciu Court to solve the case.
Full text
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei Panciu, sub numărul x/275/2024, formulată de petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A cu sediul sau domiciliul în Brăila, B-dul (...), judeţul Brăila, pentru creditor B LTD, CUI (...), cu sediul în (...), Malta, prin reprezentant convenţional C SPARL, cu sediul procedural la D S.R.L., în mun. Târgoviște, str. (...), judeţul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitorul E, cu domiciliul în com. Străoane, sat (...), jud. Vrancea, s-a solicitat, la cererea creditorului, încuviinţarea executării silite a acestui debitor, în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit pentru nevoi medicale cu plata într-o singură rată nr. CON23162116220575 din data de 22.04.2023 modificat şi completat prin Act Adiţional din data de 22.04.2023, emise de F IFN S.A. pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei totale de 5.556,00 lei, compusă din 2.250,00 lei reprezentând debit principal, de asemenea se doreşte actualizarea creanţei cu rata inflaţiei conform art. 628 alin. (3) noul C. proc. civ. de la data încuviinţării executării silite şi până la data plăţii efective a obligaţiei, 1.350,00 lei reprezentând dobânda aferentă creditului acordat, 1.956,00 lei reprezentând penalităţi aferente creditului acordat, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1. Sentinţa Judecătoriei Panciu
Prin sentința civilă nr. 1373/14.11.2024 a fost admisă excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Judecătoria Panciu a citat dispoziţiile art. 127 alin. (1) – (3) din C. proc. civ. şi a constatat că debitorul are calitatea de grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Panciu, drept urmare a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu invocată din oficiu şi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, aceasta fiind una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția Curţii de Apel Ploiești, instanță învecinată cu Curtea de Apel Galați, cea în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.
2.2. Sentinţa Judecătoriei Râmnicu Sărat
Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Sărat a pronunțat sentința nr. 1381/19.12.2024 prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În speţă, instanța a reținut că nu se pune problema incidenţei art. 127 C. proc. civ., care reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier în calitate de reclamant sau de pârât. Astfel, obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa este o cerere de încuviinţare a executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.
Potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, iar art. 666 C. proc. civ., prevede că în soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică şi nu poate ataca încheierea.
Ca atare, aceasta a reținut că încuviinţarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluţionare, deşi este nevoie de intervenţia instanţei, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană. Or, în aceste circumstanţe, art. 127 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de un Contract de credit pentru nevoi medicale cu plata într-o singură rată nr. CON23162116220575 din data de 22.04.2023 modificat şi completat prin Act Adiţional din data de 22.04.2023, emise de F IFN S.A. pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei totale de 5.556,00 lei formulată de petentul Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A, pentru creditorul B LTD, în contradictoriu cu debitorul E, care are calitatea de grefier arhivar la Judecătoria Panciu.
Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Panciu şi Judecătoria Râmnicu Sărat a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care calitatea de debitor aparţine lui E, care are calitatea de grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Panciu.
Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”.
Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea debitorului, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (2) ind. 1 C. proc. civ., potrivit cărora (2) în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care îşi desfășoară activitatea; (2 ind. 1) dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, coroborat cu art. 127 alin. (3), dispoziții care se aplică în mod corespunzător și grefierilor.
În această situaţie, Înalta Curte observă că în mod greşit Judecătoria Panciu şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor legale menționate anterior prin raportare la calitatea de debitor a lui E, întrucât atunci când respectiva calitate îl vizează pe cel împotriva căruia este formulată cererea, încrederea în imparţialitatea obiectivă a instanţei este lăsată de legiuitor la aprecierea exclusivă a reclamantului, iar nu şi a instanţei de judecată.
Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2) ind. 1 C. proc. civ., reglementează o competenţă facultativă pentru situaţia în care judecătorul (procurorul, asistentul judiciar, grefierul) sau instanţa de judecată sunt părţi pârâte în litigiu. În ipoteza acestor texte de lege legiuitorul a prevăzut că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător (procuror, asistent judiciar, grefier) care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece pricina sau împotriva instanţei competente sau unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în circumscripţia căreia se află instanţa care ar fi competentă potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului poate, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul oferit de lege.
Sintagma ,, de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea” din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, în spectrul acestora fiind incluse şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., indiferent de caracterul contencios sau necontencios al procedurii de judecată.
În prezenta cauză, creditorul B LTD a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Panciu, instanța la care debitorul își desfășoară activitatea în calitate de grefier arhivar, prin alegerea făcută de creditor acesta a stabilit, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe întâi sesizate.
În această situație, reglementată de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., instanța nu putea să dispună, din oficiu, fără a încălca voinţa petentului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanță de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel Galați, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Panciu, instanță competentă să soluționeze cauza potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a arătat anterior.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Panciu, care este și instanța sesizată de creditor, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. şi ale art. 127 alin. (2), (2) ind. 1 și 3 din acelaşi act normativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea având ca obiect încuviinţare executare silită este Judecătoria Panciu, urmând ca în temeiul art. 135 C. proc. civ. să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 martie 2025.