Special Guardianship Competence: Effective Residence of Interned Patient vs. Registered Domicile

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 1 februarie 2024, sub nr.x/302/2024, petentul Spitalul A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul B, să dispună instituirea tutelei speciale pentru intimat, internat în Spitalul A, în executarea măsurii de siguranţă a internării medicale prevăzute de art. 110 C. pen. (măsură privativă de libertate).

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2792 din 1 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Buzău.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 936 și ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care determină o competenţă teritorială exclusivă a instanței de tutelă, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

A mai reținut că prezintă interes locuința pe care persoana ocrotită o avea la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., iar din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 87, art. 89 și ale art. 91 C. civ., rezultă că noțiunea de domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, întrucât se urmărește asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Ca situație de fapt, a constatat că intimatul se afla internat, ca măsură de siguranță, anterior introducerii acțiunii, în cadrul Spitalului A, situat în comuna Săpoca, str. (...), jud. Buzău.

3. Hotărârea Judecătoriei Buzău

Învestită prin declinare, Judecătoria Buzău a pronunţat sentinţa civilă nr. 8177 din 20 decembrie 2024, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casație și Justiție, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanța a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ., care stabilesc o competență exclusivă în favoarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție se află domiciliul persoanei ocrotite.

A apreciat instanța că, potrivit principiului specialibus generalibus derogant, nu poate fi aplicabilă norma generală prevăzută de art. 114 C. proc. civ., în condițiile în care există o normă specială în această materie, prevăzută de art. 936 din același act normativ, iar, în raport de dispozițiile art. 87, art. 89 și ale art. 91 C. civ., competența de soluționare a cauzei trebuie stabilită având în vedere regula generală în materie de domiciliu/reședință, respectiv domiciliul pe care persoana l-a ales, în mod liber, și care este înscris în cartea de identitate.

A reținut că, pentru a putea avea în vedere dispoziţiile art. 89 C. civ., respectiv pentru a se putea raporta la reşedinţa persoanei ocrotite, şi nu la domiciliul prevăzut de cartea de identitate, trebuie avută în vedere intenţia persoanei în cauză de a-şi stabili locuinţa principală în alt loc decât cel prevăzut în cartea de identitate, iar în prezenta cauză nu poate fi vorba despre intenția de stabilire a locuinței principale întrucât intimatul este supus măsurii de siguranță a internării medicale.

Ca situație de fapt, a reținut că intimatul are domiciliul în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, apreciind că această instanță este competentă să soluționeze cauza.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în situaţia de faţă, cu privire la o persoană aflată internată în Spitalul A, în executarea măsurii de siguranţă a internării medicale, prevăzută de art. 110 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ.: „Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul”. În completare, art. 114 din acelaşi cod prevede: ,,Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.”

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reprezintă o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia instituirii tutelei speciale, mai exact o normă de ordine publică având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de instituire a tutelei speciale a unei persoane aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Astfel cum este reglementat prin art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Conform dispoziţiilor art. 91 C. civ., „(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.”

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă că, în accepţiunea Codului civil, prin noţiunea de domiciliu la care face trimitere art. 179 lit. a) C. civ. trebuie să se înţeleagă locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare.

În plus, în raport cu scopul pentru care s-a dat în competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluționarea cererii de instituire a tutelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță și având în vedere semnificația noțiunii de „domiciliu” prevăzută de Codul civil, se desprinde concluzia că ceea ce interesează pentru stabilirea competenței teritoriale, în ipoteza reglementată de art. 179 lit. a) C. civ., este locuința efectivă a persoanei ocrotite. Cu referire la acest aspect, prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 940 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că ,,La termenul de judecată, instanța este obligată să îl asculte, în camera de consiliu, pe cel a cărui punere sub ocrotire este cerută, punându-i și întrebări pentru a constata necesitatea şi oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire, precum şi opinia sa cu privire la regimul de ocrotire şi la persoana ocrotitorului. Dacă este în interesul celui a cărui punere sub ocrotire este cerută, acesta va fi ascultat la locuinţa sa, acolo unde este îngrijit sau în alt loc apreciat de instanţă ca fiind potrivit.”

În speță, se reține că domiciliul persoanei ocrotite, conform menţiunilor din cartea de identitate, este în Bucureşti, str. (...), sector 5, însă acesta nu prezintă relevanţă, din moment ce intimatul nu locuiește efectiv la respectiva adresă, fiind internat, de la o dată anterioară iniţierii prezentului litigiu, în Spitalul A.

În consecință, în raport cu dispozițiile art. 936 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile legale mai sus-menționate, precum și cu situația de fapt ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, se reţine că domiciliul persoanei ocrotite este la locul la care aceasta locuieşte efectiv, respectiv în localitatea Săpoca, județul Buzău, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buzău.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău este instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 20 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 C. proc. civ.