Hunedoara Court has jurisdiction over execution challenge despite executory formula, per Article 651(1)

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara la 08.12.2023, contestatorii A şi B au solicitat să se constate că este prescris dreptul creditoarei C Bank S.A. de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010, ce a fost încheiat cu Banca D S.A., creditor cedent al C Bank S.A., pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului executional nr. x/2015 instrumentat de SCPEJ E şi să se dispună anularea formelor de executare silită efectuate până în prezent.

În temeiul art. 696 C. proc. civ., s-a invocat perimarea executării silite, întrucât de la ultimul act de executare din august 2015 şi până în martie 2022, respectiv noiembrie 2023, contestatorii nu au mai primit nicio somaţie, înştiintare sau alt act de executare silită în dosar nr. x/2015.

S-a solicitat ca până la soluţionarea pe fond a contestatiei la executare să se dispună suspendarea tuturor formelor de executare silită ce au fost pornite împotriva contestatorilor, inclusiv de poprire asupra veniturilor realizate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 705, art. 696, art. 711 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 1208/30.10.2024, Judecătoria Hunedoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

A reţinut instanţa că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în şedinţa camerei de consiliu de la 03.04.2015 în dosar nr. x/300/2015, s-a învestit cu formulă executorie titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011, Contractul de ipotecă nr. 4671/05.12.2007.

Prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casație şi Justiție, s-a reținut că, în respectarea principiului unicităţii instanţei de executare, contestaţia le executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, revin spre soluţionare instanţei de executare stabilite potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 27/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a generalizat aplicarea interpretării din Decizia nr. 20/2021 privitoare la unicitatea instanței de executare, limitată premisei pluralității de debitori, tuturor procedurilor execuționale.

Astfel, instanța de executare competentă să se pronunțe cu privire la o contestație la executare sau orice alt incident apărut în cadrul executării silite nu va fi cea de la domiciliul/sediul debitorului, ci instanța care a încuviințat prima dată executarea silită, indiferent de corecta reținere a competenței la momentul încuviințării, instanţă care în cauză este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 738/30.01.2025, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Hunedoara, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A reţinut instanţa că în cauză cererea de executare silită a fost înregistrată la SCPEJ E la 28.08.2015.

La momentul începerii procedurii de executare silită, normele legale privind competenţa instanţei de executare, respectiv art. 651 C. proc. civ. prevedeau că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A mai reţinut instanţa că încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în şedinţa camerei de consiliu de la 03.04.2015 în dosar nr. x/300/2015 este o încheiere prin care s-a învestit cu formulă executorie titlul executoriu, iar nu o încheiere de încuviinţare a executării silite dispusă de instanţa de executare.

În acest sens, în raport de dispoziţiile art. 640 ind. 1 C. proc. civ. (forma în vigoare la data formulării cererii), Judecătoria Sectorului 2 București a învestit cu formulă executorie titlul executoriu (fiind judecătoria de la sediul creditorului), aceasta nedevenind însă instanță de executare, cât timp învestirea cu formulă executorie era de competența alternativă a judecătoriei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, iar nu de competența instanței de executare.

Prin urmare, în cauză nu este incidentă Decizia în interesul legii nr. 20/2021, întrucât în raport cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. în vigoare la data demarării executării silite, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Cum ambii debitori aveau domiciliul la data demarării executării silite în municipiul Hunedoara, aspect care reiese din verificările DEPABD aflate la dosar, instanţa de executare, competentă teritorial a soluţiona prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Hunedoara.

II.Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea contestatorilor A şi B, de constatare ca fiind prescris a dreptului creditoarei C Bank S.A. de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010, ce a fost încheiat cu Banca D S.A., creditor cedent al C Bank S.A., pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului executional nr. x/2015 instrumentat de SCPEJ E, şi anularea formelor de executare silită efectuate până în prezent.

Totodată, contestatorii au solicitat să se constate perimarea executării silite şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa, reţinând în mod diferit, care este instanţa de executare competentă în soluţionarea pricinii, respectiv, Judecătoria Hunedoara a reţinut că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca instanță care a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu vizat de prezenta cauză (Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010, ce a fost încheiat cu Banca D S.A., creditor cedent al C Bank S.A., pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului executional nr. x/2015), în aplicarea principiului unicităţii instanţei de executare şi a Deciziei în interesul legii nr. 20/2021, iar Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că instanţa de executare este reprezentată de Judecătoria Hunedoara, ca instanţă de la domiciliul debitorului, care a pronunţat o încheiere prin care a învestit cu formulă executorie titlul executoriu, iar nu o încheiere de încuviinţare a executării silite, căreia să-i fie aplicabil principiul unicităţii instanţei de executare şi Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Conform dispoziţiilor art. 640 C. proc. civ., „cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială”.

În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie, art. 641 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: „(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor (…).” Se constată că acest text de lege instituia un caz de competenţă teritorială alternativă, fiind competentă a soluţiona cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin încheierea din 03.04.2015 dată în dosarul nr. x/300/2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă de la sediul creditorului, a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010.

Referitor la încuviinţarea executării silite, art. 666 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: „(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. (6) Încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare.”

În aplicarea acestor dispoziţii legale, executarea silită a fost încuviinţată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanţa de judecată.

Astfel, prin încheierea nr. 2/28.08.2015 dată de SCPEJ E în dosarul de executare nr. x/2015 (fila 179 dosar Judecătoria Hunedoara, vol. I), s-a admis cererea creditoarei Banca D S.A. şi a fost încuviinţată executarea silită prin toate modalităţile prevăzute de lege împotriva debitorilor A şi B, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele adiționale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie la executare, prin care se solicită constatarea prescrierii dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu anterior menţionat, devin incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „contestaţia se introduce la instanţa de executare”. În ceea ce priveşte instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona contestaţia la executare, aceasta se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora: „(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.”

Ca atare, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc (28.08.2015), debitorii A şi B aveau domiciliile în Hunedoara, str. (...), judeţul Hunedoara, deci în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Hunedoara.

Împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 10292/05.12.2007 modificat şi completat prin actele aditionale nr. 1/24.07.2008, nr. 2/23.07.2009, nr. 3/22.07.2010, nr. 4/19.05.2011 şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4671/05.12.2010 au fost învestite cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu o transformă pe aceasta în instanţă de executare, competentă a soluţiona contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanţa competentă a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, şi instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare (instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanţa care învesteşte titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă şi nici nu devine instanţă de executare.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083/11.11.2021, prin care s-a statuat în sensul că: „instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, care să devină astfel instanţă de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare este instanţa de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., şi anume Judecătoria Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.