Revision for violation of res judicata: failure of positive effect admissibility and rejection of plus petita claim

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.Obiectul cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la 29.03.2022 sub nr. x/2/2022, revizuentul A a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, anularea deciziei civile nr.593/03.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în dosar nr. x/299/2021, despre care a arătat că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2458/24.04.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/3/2018*.

În motivare, revizuentul a invocat prevederile deciziei nr.62/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, la pct. 64 stabilește că dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. permit invocarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative: hotărârea inițială să fie pronunțată după intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă, această condiție fiind îndeplinită, întrucât hotărârea inițială a fost pronunțată în anul 2019; hotărârea inițială să fie invocată de către o parte din litigiul inițial, parte și în noul litigiu, această condiție fiind îndeplinită, dovada constând în nota înmânată de avocat președintei completului la sfârșitul pledoariei sale din ziua de 03.03.2022; între primul și cel de al doilea litigiu să existe o legătură. Și această condiție este îndeplinită având în vedere că există identitate, atât în ceea ce privește părțile (revizuentul vs. Ministerul Economiei), cât și obiectul litigiului (eliberarea adeverințelor pentru anii 2015, 2016 și 2017).

Revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării hotărârii atacate, precum și recuperarea cheltuielilor de judecată de 4.000 de lei, reprezentând onorariul avocatului din cele două etape ale procesului, respectiv fond și apel.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.431 alin.(2), art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

2.Primul ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 604/A/20.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr.593/03.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti-Secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/299/2021.

Prin decizia civilă nr. 936/23.05.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia I civilă a admis recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei nr. 604/A/20.04.2022 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3.Al doilea ciclu procesual

Prin decizia civilă nr. 395/A/05.04.2024 pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr.593/03.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti-Secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/299/2021.

4.Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 395/A/05.04.2024 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs, revizuentul A, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a arătat că prin decizia recurată au fost încălcate dispoziţiile art. 397 C. proc. civ., respectiv instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut (plus petita), în sensul că în rejudecare, cererea de revizuire a fost respinsă în temeiul altui argument juridic decât cel care a învestit instanţa de judecată (plus petita), respectiv neîndeplinirea triplei identităţi.

5.Apărările formulate în cauză

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurentul deduce judecăţii în calea extraordinară de atac o pretinsă încălcare, de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire în rejudecare, a dispoziţiilor art. 397 C. proc. civ., critică de nelegalitate încadrabilă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv de casare privind situaţia în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În susţinerea acestui motiv de recurs, recurentul învederează că, în rejudecare, instanţa ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori altceva decât s-a cerut, întrucât în ciclul procesual anterior cererea de revizuire a fost respinsă din perspectiva unui anumit temei juridic, iar în rejudecare cererea de revizuire a fost respinsă cu o altă motivare, ceea ce echivalează, în opinia recurentului, cu o pronunţare plus petita, de natură să înfrângă dispoziţiile art. 397 C. proc. civ.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ. despre care recurentul pretinde că a fost încălcat, „Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.”

În primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr. 604/A/20.04.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost respinsă, ca inadmisibilă, instanţa reţinând că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi cu privire la litigiile în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti pretins contradictorii, respectiv lipsa identităţii de obiect.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul A, care a fost admis prin decizia civilă nr. 936/23.05.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia I civilă, în dosarul nr. x/2/2022, decizia recurată fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia de casare s-a reţinut, în esenţă, că „...determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., presupune analiza acestuia corelat cu dispozițiile art. 430 - 431 C. proc. civ., cele care dau expresie autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești. Conform acestor prevederi, este recunoscut efectul autorității de lucru judecat nu doar dispozitivului unei hotărâri și considerentelor decisive, care îl justifică, ci și considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părți, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.”.

S-a mai reţinut că „instanţa de revizuire a considerat greşit că verificarea admisibilităţii revizuirii în care se reclamă încălcarea autorităţii lucrului judecat este limitată doar la verificarea triplei identități de elemente, nu și la identificarea chestiunii litigioase dezlegate cu autoritate de lucru judecat” şi că „autoritatea de lucru judecat la care face referire textul și a cărei nerespectare este sancționată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie văzută în întreaga reglementare dată acesteia prin dispozițiile art. 430 - 431 C. proc. civ. referitoare deopotrivă la efectul negativ și la cel pozitiv al lucrului judecat.”

Cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru analiza criticilor pe fondul revizuirii, admisibilitatea acesteia pentru nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat rezultând din analiza dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., „În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.”

În respectarea acestor dispoziţii imperative şi a statuărilor deciziei de casare, în rejudecarea cererii de revizuire, instanţa a analizat dacă hotărârea a cărei revizuire se solicită (decizia civilă nr. 593/A/03.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/299/2021) încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2458/24.04.2029 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/3/2018*.

Concluzia instanţei a fost că sentința civilă nr. 2458/24.04.2019 „nu a rămas definitivă în partea pentru care revizuentul a încercat să se prevaleze de efectul pozitiv al lucrului judecat, fiind anulată în parte prin decizia civilă nr.6115/30.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar în rejudecare s-a pronunţat, de către aceeaşi instanţă, decizia civilă nr. 4338/18.11.2020, prin care s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, s-a respins cererea formulată de reclamantul A privind eliberarea în temeiul art. 9 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 a adeverinţei tip prevăzută de art. 9 alin. (3) lit. c) pentru anii 2015, 2016, 2017, pentru autoritate de lucru judecat.”

Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că sentinţa civilă nr. 2458/24.04.2019 nu a dobândit autoritate de lucru judecat nici în ceea ce priveşte dispozitivul şi nici în ceea ce priveşte considerentele, pe care se întemeiază, motiv pentru care nu se poate susţine că prin decizia supusă revizuirii s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a acestei sentinţe, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare, cererea de revizuire a fost respinsă pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege.

Împrejurarea că în al doilea ciclu procesual analiza acestor condiţii a vizat alte aspecte (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în loc de tripla identitate) nu reprezintă o soluţionare plus petita, cum eronat susţine recurentul, ci o conformare a instanţei învestite cu cererea de revizuire la statuările deciziei de casare, aşa cum impun dispoziţiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ. anterior menţionate.

Totodată, este de observat că recurentul nu critică soluţia de principiu dată cererii de revizuire, respectiv faptul că în cauză, contrar deciziei recurate, ar fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci învederează o pretinsă schimbare a considerentelor pentru care cererea sa a fost respinsă, schimbare pe care recurentul o apreciază ca reprezentând o pronunţare „mai mult sau altceva decât s-a cerut” în sensul art. 397 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar acestei susţineri, Înalta Curte constată că prin decizia recurată instanţa învestită cu cererea de revizuire s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, în sensul că cererea de revizuire a fost analizată din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, prin raportare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aşa cum s-a stabilit prin decizia de casare în urma căreia cauza a fost trimisă spre rejudecare.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 395/A din 05 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 395/A din 05 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.