Negative jurisdictional conflict resolved: Constanța Court competent to authorize forced execution based on debtor's last known domicile.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 17 decembrie 2024, Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti A, la cererea creditoarei Banca B S.A., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului C, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 405138 din 19 septembrie 2019, pentru recuperarea sumei de 2.799,21 lei, debit restant.

În drept, au fost indicate prevederile art. 651 alin. (3) şi art. 666 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin încheierea nr. 152 din 10 ianuarie 2025, Judecătoria Constanţa-Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând incidenţa prevederilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât a apreciat că, la data înregistrării cererii de executare silită, 11 decembrie 2024, domiciliul debitorului nu era cunoscut, astfel că a stabilit instanţa de executate prin raportare la sediul creditoarei.

Prin sentinţa civilă nr. 1150 din 31 ianuarie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca-Secţia civilă a admis excepţia necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 90 alin. (2) C. civ., precum şi faptul că, atunci când nici domiciliul şi nici reședința persoanei fizice nu sunt cunoscute, aceasta este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu cunoscut, în speță cel aflat în circumscripția Judecătoriei Constanţa. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Cluj-Napoca-Secţia civilă a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:

Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite, în raport cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Constanţa reţinând că este competentă instanţa în circumscripţia căreia se află sediul creditoarei, deoarece domiciliul debitorului nu era cunoscut la data înregistrării cererii de executare silită, iar Judecătoria Cluj Napoca reţinând că, atunci când domiciliul şi reședința nu sunt cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, iar, conform alin. (3), „Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe”.

Faţă de aceste dispoziţii legale, se reţine că instanţa de executare, care are competenţa materială de a soluţiona inclusiv cererea privind încuviinţarea executării silite, este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Scopul urmărit de legiuitor prin stabilirea acestei competențe teritoriale este acela de a asigura debitorului posibilitatea exercitării drepturilor procesuale prin intermediul instanței de judecată aflate în proximitatea domiciliului său, mai ales că, încă din momentul încuviințării silite, este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită.

În lipsa unei dispoziţii în normele de procedură, noţiunea de „domiciliu” se determină prin raportare la prevederile art. 87 C. civ., potrivit cărora „domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală”.

Conform art. 91 C. civ.: „(1) Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune”. Potrivit art. 90 C. civ.: „(1) Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. (2) În lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar, dacă acesta nu se cunoaşte, la locul unde acea persoană se găseşte”.

Având în vedere că, la momentul înregistrării cererii de executare la organul de executare (11 decembrie 2024), debitorul nu figura cu domiciliu activ în baza de date DEPABD și nici cu reședință activă, stabilită conform legii, devin incidente prevederile art. 90 alin. (2) C. civ., astfel că debitorul este considerat că domiciliază la locul ultimului domiciliu, cel din raza Judecătoriei Constanţa.

În cauză nu pot fi incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât din actele dosarului nu rezultă că, la momentul înregistrării cererii pe rolul executorului judecătoresc, domiciliul debitorului se afla în străinătate. Împrejurarea că a încetat valabilitatea domiciliului, probabil prin împlinirea termenului pentru care a fost eliberată cartea de identitate, nu echivalează cu lipsa unui domiciliu în țară, cu atât mai mult cu cât debitorul figurează, începând cu 29 ianuarie 2025, cu domiciliu activ în municipiul Constanţa.

Reținându-se că, la data sesizării organului de executare, debitorul este considerat că domicilia la locul ultimului domiciliu, respectiv cel din raza Judecătoriei Constanţa, rezultă că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona cauza este Judecătoria Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2025.