Suspension of proceedings pending related criminal case quashed and remanded for continued judgment in action seeking nullity of real estate contracts

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova-Secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 noiembrie 2016, sub nr. x/105/2016, astfel cum a fost modificată, reclamantul A a solicitat:

1. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta S.C. B S.A. şi pârâta S.C. C S.R.L., autentificat sub nr.486/20.02.2008 de către BNP D din Vălenii de Munte, pentru cauză ilicită, conform dispoziţiilor art. 966, art. 948 C. civ. şi încheiat, cu nesocotirea prevederilor art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi HG nr.498/2003, art. 20 alin. (4 ind. 1) din Legea nr. 247/2005, cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară;

2. să se dispună anularea actului de dezmembrare autentificat de BNP D sub nr. 743/20.03.2008, încheiat de pârâta de S.C. C S.R.L.;

3. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta de S.C. C S.R.L. şi pârâta de S.C. E S.R.L., autentificat sub nr.744/20.03.2008, de către BNP D din Vălenii de Munte, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 966, art. 948 C. civ., cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară;

4. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta S.C. E S.R.L. şi pârâta S.C. F S.R.L., autentificat sub nr. 399/10.04.2012 de către BNP D din Vălenii de Munte, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 966, art. 948 C. civ., cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară;

5. să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta S.C. E S.R.L. şi pârâta S.C. F S.R.L., autentificat sub nr.1774/28.11.2011 de către BNP G, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 966, art. 948 C. civ., cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 948, art. 966 C. civ., art. 20 din Legea nr. 10/2001, dispoziţiile HG nr. 498/2003 şi ale art. 20 alin. (4 ind.1) din şi art. I pct.75 din Legea nr. 247/2005.

Prin încheierea de şedinţă din 17.05.2017, Tribunalul Prahova-Secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Secţia I civilă a Tribunalului Prahova, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/105/2016* la data de 11.07.2017.

Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 5349 din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Prahova- Secţia I civilă a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâte. A respins acţiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B S.A., S.C. C S.R.L., S.C. E S.R.L., şi S.C. F S.R.L., ca neîntemeiată.

Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 1619 din 14 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti- Secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A şi de pârâţi împotriva sentinţei.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1594 din 2 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamantul A, împotriva deciziei nr. 1619 din 14 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti- Secţia I civilă în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. B S.A., S.C. C S.R.L., S.C. E S.R.L., S.C. F S.R.L. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Al doilea ciclu procesual

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă, sub nr. x/105/2016, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin încheierea civilă nr. 1720 din 4 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

5. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin încheierea de şedinţă din 1 noiembrie 2023, Curtea de Apel Braşov -Secţia civilă a respins cererea de amânare formulată de apelantul reclamant A; a constatat că nu sunt formulate obiecțiuni la raportul de expertiză depus la dosarul cauzei; a stabilit onorariu definitiv pentru raportul de expertiză întocmit de doamna expert H în cuantum de 6.500 lei, în sarcina apelantului reclamant A, fiind achitat un avans de 3.000 lei şi va fi achitată diferenţa de 3.500 lei, urmând a se comunica la Biroul Local de Expertize Contabile şi Tehnice din cadrul Tribunalului Braşov cuantumul onorariului definitiv stabilit de instanţă; s-a dispus comunicarea unui exemplar al raportului de expertiză apelantului reclamant A şi unul intimatei pârâte S.C. E S.R.L. Breaza; în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2/2022* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală.

Prin încheierea de şedinţă din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Braşov -Secţia civilă a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată intimata pârâtă S.C. F S.R.L., ca neîntemeiată, având în vedere că motivul pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei nu a încetat, nefiind făcută dovada soluţionării definitive a dosarului nr. x/2/2022* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală; a menţinut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 01 noiembrie 2023.

6. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs pârâta S.C. F S.R.L.

Prin cererea de recurs, recurenta arătă că măsurile dispuse prin încheierile recurate sunt neîntemeiate întrucât nu există o legatură de cauzalitate directă între dosarul nr. x/105/2016 şi cauza ce face obiectul dosarului penal nr. x/2/2022* al Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul nr. x/105/2016 are ca obiect constatarea nulităţii absolute a trei acte succesive de înstrăinare a unui bun imobil situat pe raza oraşului Breaza judeţul Prahova (aflată în apel după respingerea ca neîntemeiată a acţiunii), iar dosarul penal nr. x/2/2022* al Secţiei a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti are ca obiect, printre altele, şi propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Natională Anticorupţie Serviciul Teritorial Alba lulia de desfiinţare a testamentului nr. 6848/1992, fundamentul juridic al unor drepturi succesorale nedefinite ale reclamantului A.

Recurenta învederează că în dosarul nr. x/2/2022* se vor tranşa aspecte privind validitatea testamentului nr. 6848/1992, urmând a se stabili dacă autorii autorului reclamantului A justifică sau nu calitatea de moştenitori ai defunctei I, respectiv J.

Mai arată că, în opinia curţii de apel, eventuala desfiinţare a acestui testament ar produce consecinţe în mod implicit şi în ceea ce priveşte situaţia reclamantului, respectiv se vor tranşa aspecte privind existenţa sau nu a interesului reclamantului de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în discuţie, lipsa unui astfel de interes având consecinţe asupra calităţii sale procesuale active în dosarul nr. x/105/2016, ţinând cont de faptul că nulitatea absolută a unei convenţii se poate cere de orice persoană cu condiţia, însă, de a avea un interes.

Recurenta arată că prevederile art. 413 C. proc. civ. reglementează suspendarea facultativă pentru instanţă, şi nu una obligatorie.

Învederează că soluţia ce se va pronunţa definitiv (peste mulţi ani) în dosarul nr. x/2/2022* nu va putea influenţa soluţia din dosarul nr. x/105/2016, nici direct şi nici implicit, deoarece în cauza civilă s-au administrat toate probele, ajungându-se în faza închiderii dezbaterilor şi acordarea cuvântului pe fondul cauzei, conturându-se netemeinicia acţiunii şi lipsa legăturii cu cauza penală din dosar nr. x/2/2022*.

Din toate probele administrate, inclusiv prin expertiza topometrică, s-a conturat că terenul înstrăinat succesiv între pârâţi nu este unul şi acelaşi cu cel pretins de reclamant, pentru că nu se relevă identitatea lor, nici nu se suprapun parţial sau total, conturându-se deja netemeinicia acţiunii. Datorită acestor împrejurări s-a conturat deja şi lipsa de interes a reclamantului A în promovarea acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/105/2016.

Suspendând judecarea cauzei, instanţa a prejudiciat interesele recurentei prin lipsirea de dreptul la un proces echitabil, tergiversând soluţionarea unui proces început încă din anul 2016.

Recurenta pretinde că suspendarea judecării dosarului nr. x/105/2016, care poate dura mai mulţi ani, este de natură să-i aducă grave prejudicii, pentru că are în proprietate singurul imobil în litigiu şi asupra căruia nu poate constitui ipotecă pentru obţinerea creditelor necesare desfăşurării activităţii de producţie industrială pe care o desfăşoară.

În contextul în care băncile nu acceptă garanţii de altă natură, recurenta este prejudiciată major şi irecuperabil prin opţiunea suspendării judecăţii care nu este influenţată direct sau indirect de soluţia din dosarul nr. x/2/2022* cu privire la care există prezumţia că s-ar soluţiona definitiv peste mai mulţi ani.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierilor atacate şi continuarea judecăţii în dosarul nr. x/105/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov.

7.Apărările formulate în cauză

În data de 19 aprilie 2024, în termenul legal, intimata S.C. B S.A. şi intimata S.C. C S.R.L. au formulat note scrise, prin care au arătat că sunt de acord cu recursul promovat de pârâta S.C. F S.R.L. învederând că nu există o legătură de cauzalitate directă între dosarul nr. x/105/2016 şi dosarul penal nr. x/2/2022*, iar suspendarea judecăţii conduce la tergiversarea soluţionării cauzei civile.

În 23 mai 2024, intimatul-reclamant A a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că eventuale critici privind soluţia de suspendare a cauzei pot fi formulate doar într-o cale de atac, recurs împotriva măsurii suspendării, cale de atac ce nu a fost, însă, exercitată.

Făcând trimitere la prevederile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-reclamant a arătat că măsura suspendării a fost menţinută în mod corect având în vedere că dosarul penal nr. x/2/2022* nu a fost soluţionat definitiv.

În 16 mai 2024, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinările formulate de intimatele-pârâte S.C. B S.A. şi S.C. C S.R.L., prin care a solicitat instanţei să ia act de acordul intimatelor, la momentul soluţionării recursului.

În 3 iunie 2024, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant, prin care a învederat că prin calea de atac dedusă judecăţii se critică tocmai măsura suspendării judecării cauzei şi măsura menţinerii suspendării, iar părţile nu au formulat cerere de suspendare a cauzei, ci măsura a fost dispusă din oficiu de către instanţa de judecată, astfel cum reiese din încheierea de la termenul din 6 septembrie 2023 şi din încheierea de la termenul din 1 noiembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierile atacate, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare.

Prin susţinerile formulate, subsumabile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în acord cu cele reţinute prin încheierea de admitere în principiu din 30.10.2024, reclamantul invocă aplicarea eronată, de către curtea de apel, a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu ocazia pronunţării încheierilor recurate, prin aceea că, în cauză, dezlegarea pricinii nu poate avea loc prin raportare la existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, întrucât în prezenta cauză s-a administrat un întreg probatoriu, părţilor urmând a le fi fost acordat cuvântul asupra fondului cauzei, iar prin suspendarea pricinii, instanţa a prejudiciat interesele recurentei încălcându-i dreptul la un proces echitabil şi tergiversând soluţionarea unui proces început încă din anul 2016.

Critica este fondată.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel, în rejudecarea cauzei după casare, prin încheierea din 1 noiembrie 2023, a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de apelantul-reclamant A, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/3/2022* al Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a II-a penală, reţinând, printre altele, că urmare a soluţionării acestui din urmă dosar se va tranşa asupra existenţei sau nu a interesului reclamantului de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în discuţie, lipsa unui astfel de interes având consecinţe asupra calităţii sale procesuale active în prezentul litigiu, ţinând cont de faptul că nulitatea absolută a unei convenţii se poate cere de orice persoană cu condiţia, însă, de a avea un interes. Prin încheierea din 31 ianuarie 2024, curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâta S.C. F S.R.L. pe motiv că dosarul nr. x/3/2022* al Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a II-a penală nu este soluţionat, menţinând măsura suspendării cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.

Din norma legală enunţată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul constatării îndeplinirii anumitor condiţii, şi anume (i) să fie vorba de două judecăţi pendinte, (ii) obiectul „altei judecăţi” să privească existenţa sau inexistenţa unui drept, iar de existenţa sau inexistenţa acelui drept „să depindă în tot sau în parte” dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea.

Dispoziţiile legale precitate stabilesc facultatea, iar nu obligaţia instanţei, care poate să decidă, în funcţie de particularităţile fiecărei pricini, dacă este sau nu oportună suspendarea procesului, fiind o chestiune de apreciere, lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei.

Aplicând aceste aspecte teroretice cauzei deduse judecăţii, se observă că instanţa de apel, în rejudecare, învestită fiind cu soluţionarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 5349 din 22 noiembrie 2022 a Tribunalului Prahova - Secția civilă, trebuia să se conformeze indicaţiilor stabilite de instanţa de casare prin decizia nr. 1594 din 2 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.

Prin decizia de casare s-a stabilit că, în rejudecare, instanţa de apel va verifica identitatea imobilului ce face obiectul notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, indicat a fi fosta Fabrică K, cu imobilul pentru care pârâtei S.C. B S.A. i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03/0189/21 mai 1993 (129857 mp), chestiune de fapt contestată de reclamant, şi, mai apoi, cu imobilul care a făcut obiectul actelor de înstrăinare a căror nulitate se solicită, administrând în acest scop probatoriile pe care le va aprecia a fi relevante.

Totodată, s-a stabilit că instanţa de trimitere va da calificarea juridică exactă actelor şi faptelor deduse judecăţii de reclamant şi va statua, în raport de limitele învestirii, cu privire la valabilitatea ori nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului notificat şi, mai apoi, cu privire la normele de drept aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, argumentat în fapt şi în drept, cu luarea în considerare şi a dezlegărilor date normelor de drept invocate de părţi prin prezenta hotărâre.

Prin urmare, în rejudecare, în raport de dispoziţiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel era ţinută să respecte aspectele tranşate şi trasate de către instanţa de casare, iar nu să mai facă aprecieri asupra interesului reclamantului în solicitarea constatării nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare ce fac obiectul cauzei, apreciindu-se eronat că lipsa unui astfel de interes are consecinţe asupra calităţii procesuale active a reclamantului în prezentul litigiu.

Aceasta întrucât, calitatea procesuală activă reprezintă o chestiune care trebuie analizată şi rezolvată în faza incipientă a litigiului, nicidecum în rejudecare, după casare, atâta vreme cât în decizia de casare nu s-au antamat astfel de aspecte şi nici nu s-au dat îndrumări instanţei de trimitere pentru verificări în acest sens.

Dimpotrivă, sub aspectul interesului reclamantului în promovarea litigiului pendinte, în cuprinsul deciziei de casare s-a reţinut că, împrejurarea că certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03/0189/21 mai 1993 nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, nu poate fundamenta concluzia potrivit căreia reclamantul ar fi îndreptăţit doar la măsuri reparatorii prin echivalent şi, pe cale de consecinţă, că nu ar avea interes în anularea actelor de înstrăinare a imobilului, astfel cum s-a statuat prin decizia recurată (pronunţată de instanţa de apel în primul ciclu procesual), întrucât această chestiune excedează cadrului procesual şi ea face obiectul dosarului nr. x/42/2003 al Curţii de Apel Ploieşti, ce are ca obiect soluţionarea notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu entitatea deţinătoare S.C. B S.A., respectiva instanţă având plenitudine de competenţă în a statua cu privire la tipul măsurii reparatorii cuvenite reclamantului, în acord cu dispoziţiile legii speciale şi cu situaţia factuală a litigiului.

În acest context factual, analizând încheierea de suspendare, se reţine că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere durata procesului civil care datează din anul 2016, stadiul procesual (cauza aflându-se în rejudecare după casarea cu trimitere), miza litigiului pentru părţi, nefiind suficient doar să motiveze posibila legătură de influenţă dintre dosarul penal nr. x/2/2022* al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală şi prezentul dosar civil, aceasta fiind o chestiune exclusiv de apreciere a instanţei.

Astfel, dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea cauzei are ca obiect, printre altele, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Alba-Iulia, de desfiinţare a înscrisului testament autentificat sub nr. 6848/06.03.1992 prin care I a testat în favoarea lui L, urmând ca în cadrul litigiului să se tranşeze asupra validităţii testamentului, respectiv să se stabilească dacă, în baza acestui act, autorul autorului reclamantului justifică sau nu calitatea de moştenitor de pe urma defunctei I.

Prin urmare, eventuala desfiinţare a testamentului în cadrul dosarului nr. x/2/2022* nu împiedică judecata prezentului litigiu, în condiţiile în care există remedii legale la îndemâna părţilor de care acestea pot uza.

Este real că instanţa de apel a arătat care sunt condiţiile prevăzute de norma înscrisă în art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv care este legătura între cele două litigii, însă se reţine că măsura suspendării nu se impune în orice circumstanţe, mai ales cât timp în cauză, în rejudecare, instanţa de apel a administrat întreg probatoriul, inclusiv proba cu expertiza tehnică de specialitate, aşa cum s-a statuat în cuprinsul deciziei de casare, instanţa de apel ajungând la etapa de deschidere a dezbaterilor asupra fondului cauzei, în baza art. 392 C. proc. civ.

În consecinţă, prin suspendarea judecării cauzei, curtea de apel a încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind evidentă vătămarea procesuală a recurentei, care nu poate obţine o hotărâre asupra căii de atac a apelului înăuntrul unui termen rezonabil şi, totodată, nu a ţinut seama de împrejurarea că pricina se află la momentul rejudecării, urmând să dea eficienţă dezlegărilor obligatorii ale deciziei de casare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în speţă, criticile formulate de recurentă întrunesc cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 497 din acelaşi cod, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi curţi de apel.

Cu privire la solicitarea recurentei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei constând în onorariu avocat, având în vedere soluţia de admitere a recursului şi de trimitere a cauzei în vederea continuării judecăţii, urmează ca aceste cheltuieli de judecată efectuate de parte cu soluţionarea prezentei căi de atac să fie avute în vedere de către instanţa de apel, în raport de deznodământul judiciar ce se va dispune și asupra căruia instanța de recurs nu poate specula.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. F S.R.L. împotriva încheierilor din 1 noiembrie 2023 şi din 31 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă în dosarul nr. x/105/2016.

Casează încheierile recurate şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel în vederea continuării judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 martie 2025.